Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 0
CAPITOLUL 1 CE ESTE STRESUL? 2
1.1 FATA VIZIBILA A STRESULUI 4
1.2 FACTORI DE STRES 6
1.3 STRESUL PSIHIC 7
1.4 PERSONALITATEA SI STRESUL 10
CAPITOLUL 2 STRESUL ORGANIZATIONAL 13
2.1 NOTIUNI TEORETICE DESPRE ORGANIZATIE 14
2.2 ACTIVITATILE DE BIROU iN CADRUL ORGANIZATIEI 19
2.3 FACTORI DE STRES LA NIVEL EXECUTIV SI MANAGERIAL 24
2.4 FACTORI DE STRES LA NIVEL OPERATIONAL 26
2.5 FACTORI STRESANTI PENTRU ROLURILE DE REPREZENTARE 27
2.6 REACTIILE FIZIOLOGICE LA STRESUL ORGANIZATIONAL 32
2.7 REACTIILE COMPORTAMENTALE LA STRESUL ORGANIZATIONAL 32
2.8 REACTIILE PSIHOLOGICE LA STRESUL ORGANIZATIONAL 34
CAPITOLUL 3 MANAGEMENTUL STRESULUI 36
3.1 MANAGEMENTUL ACTIVITATILOR DE BIROU 36
3.2 MANAGEMENTUL TIMPULUI 39
3.3 STRATEGII PENTRU A FACE FATA STRESULUI 46
3.4 SOLUTII PENTRU COMBATEREA STRESULUI ORGANIZATIONAL 49
CAPITOLUL 4 STUDIU DE CAZ LA SCOALA ACADEMICA DE STUDII POSTUNIVERSITARE FINANTE - BANCI -ASIGURARI (FIBAS) 57
4.1 FIBAS. PREZENTARE GENERALA 57
4.2 STRUCTURA ORGANIZATORICA A FIBAS 60
4.3 SPECIALIZARILE (SERVICIILE) FIBAS 61
4.4 DESCRIEREA LUCRARILOR SI ACTIVITATILOR SPECIFICE DE SECRETARIAT LA FIBAS 65
4.5 NIVELUL SI GESTIONAREA STRESULUI iN CADRUL ACTIVITATILOR DE BIROU ALE FIBAS 66
CONCLUZII 72

Alte date

?INTRODUCERE

De la un punct la altul al globului, in toate vremurile si in toate limbile, salutul oamenilor, ca formula de despartire, trimite, mai intotdeauna, la „sanatate”.

Cliseu verbal greu de definit, multiplu conditionat si dificil de pastrat, ultimele decenii ale secolului XX „imbogatesc” societatea, la nivel global, cu o noua afectiune: stresul.

Prin urmare, astazi, elevi si profesori, tarani si savanti, soldati si generali, someri si manageri, vedete si muncitori, jurnalisti si ingineri, doctori si cercetatori nu scapa de maladia pe care Hans Selye si alti cercetatori au reusit s-o denumeasca, s-o descrie si s-o clarifice, declarand la unison: “Stresul face parte din viata si este inseparabil de conditia umana”.

Principalul scop al lucrarii de fata este de a perpetua abordarea viguroasa, graduala a cercetatorilor in domeniul stresului.

Aceasta analiza este concludenta printr-o sinergica interdependenta cu veritabila explozie de efecte ale stresului in activitatile de birou... si nu numai acolo.

CAPITOLUL 1 CE ESTE STRESUL?

„Nimic nu-ti poate aduce pacea – doar tu insuti si triumful principiilor”.

R. W. Emerson

Nu exista om pe fata pamantului care sa nu se confrunte zi de zi cu probleme. Autobuzul care nu vine la timp, preturile care cresc fara oprire, pierderea locului de munca, examenul sau teza care se apropie. Traim intr-un secol al vitezei si aproape toti, fara exceptie, ne plangem sau dimpotriva, bravam cu viata stresanta pe care o ducem. Dar, de fapt, ce este stresul?

De origine engleza, cuvantul stress circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa. În limba romana, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca, mai apoi, ortografia sa fie adaptata, cu un singur "s"(stres) atunci cand au aparut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) si verbale (a stresa).

Dictionarul Explicativ Al Limbii Romane (2002) contine cuvantul stres si din punct de vedere etimologic, stres desemneaza incordare, presiune, apasare, tensiune, efort, solicitare, povara.

În Anglia, in secolul al XVII-lea, stres insemna stare de depresie in raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, intr-un sens mai general, adversitatea vietii.

Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia, conditiile de viata agresive (stress) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).

În anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". În opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc in fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta".

O alta figura marcanta a acestui secol este William James care, in anul 1884, pune intrebarea "Ce este emotia ?", iar in 1890 isi publica "tratatul de psihologie" si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata in psihologia cognitiva.

Ce este stresul?

În anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, in lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres, mai intai, in sens fiziologic. În anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci cind mentioneaza rolul factorului emotional in evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta in fata unui pericol neasteptat, completand, astfel, teoria lui Darwin.

Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie, in anul 1934, un sindrom general de reactie la orice agresiune, in raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si anume, sindromul de iritare.

Cu toate acestea, cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stres, este fiziologul canadian Hans Selye. Înca din vremea in care era student la medicina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentand toti aceleasi simptome, insa fara vreo unul specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala. Tot in anul 1936, el descrie "sindromul general de adaptare" (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului suprarenal.

În conceptia lui Selye, stresul este definit ca o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori cauzali numiti „agenti stresori”, de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica).

Profesorul universitar Paul Marinescu (Universitatea Bucuresti) defineste stresul ca un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale. Ioan Radu Iamandescu, seful catedrei de Psihologie Medicala si Psihosomatica a Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila” Bucuresti, explica stresul ca o stare de tensiune, incordare si disconfort. Stresul apare atunci cand nu suntem capabili sa rezolvam o dificultate, iar intreg efortul ne dezorganizeaza viata.

Printr-o extensie nejustificata, in societatea contemporana, oamenii se plang frecvent de stres, incluzand in aceasta categorie elemente relativ banale si stupide rezultate din convietuirea urbana a oamenilor (stresul calatoriei cu metroul, al zgomotului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat, capatand formule atipice.

Ce este stresul?

Stresul a devenit inamicul cel mai temut al civilizatiei moderne. Nu putem fugi de el, nu-l putem evita. Mai devreme sau mai tarziu vom avea momente de stres grav, care, insa, pot fi depasite prin aplicarea unor procedee simple. Stresul este o reactie psihologica la solicitarille inerente ale factorilor de stres si are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa, pentru ca nu se simte in stare sa faca fata anumitor solicitari. Stresul nu este intrinsec rau. Toti oamenii au nevoie de un anume nivel de stimulare din partea mediului si nivelurile moderate de stres pot indeplini aceasta functie. De fapt, ar ridica semne de intrebare acuratetea perceptiei cuiva care nu a trait niciodata starea de tensiune. Stresul devine o problema daca duce la nivele foarte inalte de anxietate. Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce consecinte pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ cat si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. De aceea, adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii in natura si societate. Atat in cazul omului cat si al animalului, reactiile adaptative sunt, in covarsitoarea lor majoritate, invatate, dobandite. Anii `70 si `80 au fost marcati de studii care au demonstrat ca stresul este individual. Ceea ce pentru un individ poate sa fie stres, pentru altul poate fi un fapt cotidian, obisnuit, nestresant. Stresul este adesea asociat cu oboseala. Oboseala obisnuita trebuie sa treaca dupa o noapte de somn sau dupa o perioada de cateva zile de pauza. Daca oboseala nu trece, atunci se poate vorbi de stres.