Pagina documente » Chimie, Biologie, Agronomie » Dinamica fondului de gene intr-o populatie experimentala de drosophila melanogaster, sub presiune sel

Cuprins

lucrare-licenta-dinamica-fondului-de-gene-intr-o-populatie-experimentala-de-drosophila-melanogaster-sub-presiune-sel
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-dinamica-fondului-de-gene-intr-o-populatie-experimentala-de-drosophila-melanogaster-sub-presiune-sel


Extras din document

CUPRINS:
Introducere
I. Istoric
I.1. Din istoricul cercetarilor
I.1.1. Din istoricul cercetarilor pe plan mondial
I.1.2. Din istoricul cercetarilor efectuate in Rominia
II. Drosophila melanogaster - caracterizare general-biologica si ecologica
II.1. incadrarea sistematica a speciei Drosophila melanogaster
II.2. Date morfologice
II.3. Ciclul de viata
II.4. Raspindire si ecologie
II.4.1. Habitatul natural si conditiile de laborator
II.4.2. Temperatura - factor fizic ce influenteaza dezvoltarea speciei Drosophila melanogaster
II.4.3. Umiditatea - factor fizic ce influenteaza dezvoltarea speciei Drosophila melanogaster
II.4.4. Prolificitatea - factor ce influenteaza dezvoltarea speciei Drosophila melanogaster
II.4.5. Longevitatea - factor ce influenteaza dezvoltarea speciei Drosophila melanogaster
II.5. Unii paraziti ai culturilor de Drosophila melanogaster
II.6. Determinismul sexelor la Drosophila melanogaster
III. Elemente de genetica a populatiilor si evolutie
III.1. Definitia si caracterizarea populatiei
III.2. Factorii care determina compozitia si dinamica genetica a populatiilor
IV. Scopul investigatiilor
V. Materiale si metode de lucru
VI. Rezultate si discutii
Concluzii
Bibliografie

Alte date

?

INTRODUCERE

Genetica, termen provenit din grecescul gennao – „a naste”, introdus in anul 1906 de catre W. Bateson, este disciplina biologica ce se preocupa cu studiul ereditatii, variabilitatii si determinismului caracterelor.

Dintre toate ramurile biologiei, ea a cunoscut pana in zilele noastre cea mai accelerata ascensiune, numerosi savanti consacrandu-se unei munci perseverente si pasionante, efectuand studii compexe in domeniul ereditatii si variabilitatii organismelor, raspunzand unor intrebari care, de milenii, au preocupat omenirea. De la procesele ce guverneaza dezvoltarea plantelor, animalelor si microorganismelor, pana la ameliorarea soiurilor de plante si animale, de la structura genei, pana la terapia genetica a cancerului, genetica a fost chemata sa gaseasca raspunsuri, solutii, explicatii pe care nici o alta disciplina bilogica nu le-a putut oferi.

A fost nevoie de conlucrarea stransa cu numeroase alte ramuri ale biologiei, ca: fiziologia, biochimia, biofizica, citologia, ecologia, microbiologia, virusologia, etc. Aceasta conlucrare a permis geneticii o dezvoltare furtunoasa, din ea separandu-se alte ramuri noi care studiaza ereditatea la diferite nivele, cu ajutorul unor metode specifice. Astfel, descoperirea procesului de diviziune celulara si aprofundarea studiului componentelor celulare, mai ales al compexului nucleu – citoplasma, a realizat o conexiune puternica intre citologie si genetica, conexiune ce a dat mai tarziu nastere citogeneticii.

Descoperirea energiei atomice si a actiunii radiatiior asupra plantelor, animalelor si omului, a dus la aparitia radiogeneticii, stiinta care studiaza efectul radiatiilor asupra ereditatii. Importanta cercetarilor de radiogenetica este incontestabila, mai ales prin elaborarea unor metode care asigura protectia organismelor de efectul nociv al radiatiilor.

Deosebit de ample au fost investigatiile privind rolul diferitelor componente biochimice ale celulelor in procesul de transmitere a informatiei ereditare de la parinti la urmasi. Descifrarea codului genetic a pus in evidenta legatura dintre acizii nucleici si biosinteza proteinelor. S-a reusit sa se studieze ereditatea la nivelul structurilor moleculare si, procesele biochimice si biofizice care au loc in celula vie. Astfel, a luat nastere genetica moleculara, care studiaza ereditatea cu ajutorul metodelor moderne de investigatie ale biofizicii, biochimiei, virusologiei, matematicii, etc.

Cunostintele actuale asupra mecanismelor ereditare, asa cum actioneaza ele la nivelul individului, desi departe de a fi complete, au devenit foarte specializate si de o mare subtilitate.

În acelasi timp, s-a recunoscut ca exista forme de organizare superioare nivelului individual, de importanta hotaratoare in natura. Acestea reprezinta grupari de indivizi ai aceleeasi specii ce interactioneaza unii cu altii, alcatuind populatii si grupari de populatii ale diferitelor specii, aflate in interactiune, care alcatuiesc comunitatile biotice. Pentru a intelege complexitatea interactiunilor la nivelele superioare celui individual, trebuie abordate problemele populatiei. De aceasta latura a stiintei se ocupa genetica populatiilor.

Genetica, ca si alte discipline, a cunoscut momente de incertitudine, cand i-au fost puse la indoiala teoriile de baza. Astfel este momentul Temin, care descopera enzima reverstranscriptaza, capabila sa realizeze sinteza de ADN pe matrita ARN si demonstreaza ca moleculele dezoxiribonucleice nu sunt singurele purtatoare de informatie ereditara.

Un alt moment este acela al descoperirii prionilor, particule infectioase responsabile de asa-numitele encefalopatii subacute spongioase transmisibile (de exemplu, bolile scrapie si Creutzfeldt-Jacob). Stanley Prusiner a reusit sa demonstreze ca agentul cauzal al acestor maladii nu este altceva decat o molecula proteica constituita din 254 de reziduuri aminoacidice, ea fiind varianta modificata a unei proteine ce exista in mod obisnuit in celulele nervoase. Proteina normala, produs al unei gene numite gena prionilor, se deosebeste de cea patologica doar prin conformatia tridimensionala, ambele avand aceasi conformatie aminoacidica. Esential este faptul ca proteina prionoca modificata se comporta ca un veritabil agent patogen, transmitand boala la indivizii sanatosi, cu conditia ca acestia sa posede in celule o copie normala a genei prionilor. Printr-un mecanism inca neelucidat, proteina infectioasa, ajunsa intr-un asemenea organism, transforma prionii normali in prioni patologici. De aceea a fost avansata ipoteza ca proteina prionica scrapie detine informatia necesara acestei transformari. Daca cercetarile ulterioare o vor confirma, ipoteza lui Prusiner, atat de contestata in lumea stiintifica mondiala, va trebui sa fie acceptata macar ca o exceptie de la dogma centrala a geneticii.

*

* *

Doresc a-i multumi pe aceasta cale domnului profesor dr. Ion Bara, coordonatorul stiintific al acestei lucrari, pentru sprijinul acordat de-a lungul celor patru ani de facultate, pentru bibliografia pusa la dispozitie, pentru accesul la Laboratorul de Genetica al Facultatii de Biologie, dar nu in ultimul rand pentru sfaturile sale nepretuite care m-au apropiat de persoana dumnealui si de disciplina pe care o conduce.