Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Guvernanta publica in tarile europene - caracteristici ecnomice si politice.
1.1 Semantica regimurilor politice europene
1.2 Constitutia europeana intre asteptari si deziluzii.
CAPITOLUL 2
Specificul guvernantei publice si a organizarii statale in cele mai mici tari europene
2.1 Malta
2.2 Monaco
2.3 Luxemburg
2.4 San Marino
2.5 Vatican
CAPITOLUL 3
Analize comparative a performantelor economice ale statelor: Malta, Monaco, Luxemburg, San Marino si Vatican.
3.1 Analiza dinamica a Produsul Intern Brut
3.2 Ananliza dinamica si semnificatia economica a Puterii de cumparare
CAPITOLUL 4
Cateva consideratii privind corelatia intre puterea ecomomica si puterile statului in Malta, Monaco, Luxemburg, San Marino si Vatican
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Alte date

?INTRODUCERE

Cea mai importanta si eficienta institutie in exercitarea puterii politice a fost si ramine statul . Ea este prima institutie politica structurata organizata si institutionalizatade detinere , exercitare si legitimizare aputerii intr-o tara , in limitele unor granite . Activitatea si actiunea statului este cuprinzatoare , are ca spatiu de actiune diferite forme ale puterii sociale , politice , economice spirituale .

Importanta si esentialitatea statului pentru orice societate a facut ca inca din antichitate ea sa fie supusa unei intense si permanente preocupari . Elucidarea , stabilirea tipului si formei pe care a imbracat-o statul , constituie de asemenea o problema de baza in cercetarea acestea , ea exprimiind esenta statului intr-o anumita perioada istorica , forma lui concreta de manifstare , caracterul sau , atributele si preragativele exercitate .

De-a lungul istoriei , societatea a fost confruntata cu mai multe tipuri si forme pe care le-a imbracat statul in existenta si functionalitatea sa .

In acest sens prin lucrarea de fata , care structupeaza in 4 capitole , voi incerca sa evidetiez prin date statistice curente ca de- a lungul istoriei s-au conturat doua tipuri de stat , republica si monarhia prin studiera micilor eropene : Malta , Monaco , San Marino , Vatican , Luxemburg .

Capitolul 1 o prezenta guvernanta publica in tarile europene abordata in teorii economice si politice prin semantica regimurilor politice si rolul constitutiei europene aflat intre asteptari si deziluzii .

Odata cu trecerea la capitolul doi avansam spre particularitatile tipurilor de guvernare itre cinci tari , cele mai mici din Europa : Malta , Monaco , San Marino , Vatican , Luxemburg care cuprinde o prezentare detaliata a guvernantei publice si organizarii satatale.

Pentru a evidential performantele economice ale acestor state in capitolul trei am facut o analiza comparative a dinnamicii produsului intern brut si a dinamicii puterii de cumparare .

Capitolul patru adduce in prim plan corelatia intre puterea economica si puterile satului.

Capitolul 1

Guvernanta publica in tarile europene.Caracteristici ecnomice si politice.

“Mari zone ale globului se caracterizeaza prin ceea ce numim state slabe, fragmentare, declin economic rapid. Aceasta slabiciune a statului, privita ca incapacitate de guvernanta publica(de a gestiona treburile publice), se cuvine a fi distinsa de ceea ce unii considera a fi o alterare a actiunilor pe care le poate intreprinde statul-natiune, in contextul globalizarii. Intr-o astfel de lume, a cresterii interdependentelor economice, am asista, se afirma, la nasterea unui “stat virtual”; unii analisti vorbesc chiar despre irelevanta granitelor, desi, in mod paradoxal, in multe zone ale globului conflictele teritoriale conduc la confruntari militare de amploare. In realitate si pe fondul unor tendinte de integrare si fragmentare, statul natiune este departe de a-si fi epuizat rolul istoric. Cat priveste economicul, aici putem vorbi mai degraba despre o redefinire a rolului statului –fie ca stat asistential, fie ca gardian al reglementarilor vietii economice daca in SUA accentul cade pe reglementari si comenzi ale statului adresate sectorului privat, in Europa sectorul public are o vizibilitate mai mare.”

1.1 Semantica regimurilor politice europene

In toate tarile guvernul central este cel care conduce afacerile politice si gestiunea intereselor generale, pentru ansamblul colectivitatii nationale.Guvernul central are datoria de a guverna si administra

Guvernul este autoritatea publica a puterii executive care functioneaza in baza votului de incredre acordat de parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratie publice

Guvernul are rolul de a asigura functionarea echlibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii intereselor nationale.

Pentru realizarea programului de guvernare, guvernul exercita functii si atributii.

Functiile Guvernului sunt:

? Functia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicarea a programului de guvernare;

? Functia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in vederea realizxarii obiectivelor strategice;

? Functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea proprietatii publice si private a satului, precum si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

? Functia de reprezentare, prin care se asigura in numele statului respectiv reprezentarea pe plan intern si extern;

? Functia de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationalke precum si in domeniile economic si social si al functionarii institutiilor si organizmelor care isi desfasoara activitatea in suordinea sau autoritatea Guvernului.

Atributiile Guvernului sunt: de elborare a proiectelor de legi si supunerea lor spre aprobare, de asigurare a executarii legilor si a dispozitiilor normative, controlul activitatilor ministerelor si a autoritatilor publice centrale si locale, de realizare a politicii interne si externe

Trebuie facuta o distinctie intre afacerile proprii guvernamentale si cele administrative. Frontiera intre cele doua activitati este destul de imprecisa. Seful statului mai ales in regimul presidential are atributii importante si mai ales relatii cu guvernul si administratia. El numeste functionarii, exercita controlul asupra servicilor publice, are putere de reglementare actele sale purtand diferite denumiri: decrete (Franata), hotarari regale (Belgia), ordine executive(SUA).

In unele situatii, si parlamentul indeplineste unele acte administrative. Astfel el hotaraste uneori alaturi de seful statului pentru numiri in functii importante sau in conducerea relatiilor extrne. Peste tot, parlamentul are ca functie esentiala votarea begetului, care regleaza dezvoltarea si fixseaza mijloacele financiare ale aministratiei. Parlamentul autorizeaza unele operatiuni administrative, cum ar fi executarea unor lucrari publice. Parlamentul supravegheaza mersul administratiei.

Roulul sefului de stat este mai restras in regimul parlamentar, foarte important in regimul presidential, monarhrie absoluta sau contitutionala. Presedintele sau monarhul actioneaza direct asupra administratiei-ministrii nu sunt decat trimisii lui.

Pentru a intelege cat mai bine formele de guvernare a diferitelor tati ale lumii, am scos definitiile tipurilor de guvernanta.

MONARHÍE, monarhii, s.f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ? Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. Stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie. [1 DEX: Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, 1998]

O monarhie constitutionala este o forma de guvern monarhica ce face parte dintr-un sistem consitutional care accepta un monarh ereditar sau ales in functie de sef de stat. Monarhiile constitutionale moderne, de obicei implementeaza conceptul de trias politica, sau "separatie de puteri", unde monarhul e capul ramurei legislative sau doar are un rol ceremonial. În cazul in care monarhul detine putere absoluta, aceasta se numeste o monarhie absoluta. [2 www.wikipedia.org]

Astazi, monarhiile constitutionale sunt combinate cu democratie reprezentativa, care reprezinta teoriile suveranitatii populare care plaseaza suveranitatea in mainele poporului, si cele care considera important rolul traditiei in guvernamant. Cu toate ca regele sau regina pot fi considerati seful statului, Prim Ministrul, a carui putere vine direct sau indirect de la alegeri, este Seful guvernului. Cu toate ca majoritatea monarhiilor constitutionale moderne sunt democratii reprezentative, in istorie au existat si alte situatii. Unele monarhii au au existat sub costitutii fasciste (sau quasi-fasciste), cum s-a intamplat in Italia, Japonia si Spania, sau cele unde guvernul a fost condus de o dictatura militara, cum s-a intamplat in Tailanda.

REPÚBLIC?, republici, s.f. Forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara, stat care are o astfel de forma de guvernamant. ? (Rar) Populatia unei astfel de tari. – Din it. republica, fr. république. [3 DEX: Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, 1998]

ELECTÍV, -?, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. électif, lat. electivus. [4 DEX: Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, 1998]

Integrarea europeana si impulsul catre regionalizare nu sunt fenomene contradictorii, ci fac parte din reconsiderarea generala a rolului statului in conditiile Europei de astazi. Statul conceput ca principal nivel de guvernare –adesea unicul- traverseaza o peroada de criza, el nemaifiind acel puternic”Levithan” din conceptia clasica a lui Hobbes si fiind obligat sa-si reconsidere functia. El nu este acum singurul cadru pentru rezolvarea diferitelor probleme care afecteaza societatea. Aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial pentru a asigura redemarajul economic si mai ales pentru distribuirea unei “prosperitati generalizate” . Statul-Providenta este pus astazi in discutie datorita unei crize economice, extinderii somajului si cresterii continue a impozitelor asupra veniturilor particularilor si intreprinderilor. In plus, acestora li s-au asaugat anonimatul si complexitatea care au caracterizat procesul de luare a deciziilor in cadrul unui asemenea tip de structura actuale, nu mai este sinonim cu eficienta.

Constructia europeana pune in evidenta reconsiderarea globala a predominantei statelor. Acestea sigure, sunt considerate a fi prea mici pentru a raspunde noilor provocari care se ivesc la niveluri globale, cum ar fi politica de aprare, inovatia tecxhnologica sau politica monetara. In acelasi timp statele sunt socotite prea mai pentru a rasunde in mod efficient numeroaselor probleme pe care le pun cetatenii si carora li se pot gasi solutii elaborate la nivel regional sau local. Asa cum spunea Daniel Bell :” Exista lucruri pe care statele sunt prea mici pentru a le face, si in schimb, exista altele pentru care sunt prea mari.” [5 Daniel Bell – sociolog american]

Statul, care ramane un garant al interesului public, va putea sa intervina numai in cazul in care nu exista un accord intre partenerii sociali sau atunci cand problema respectiva depaseste competentele acestora. Cu alte cuvinte, legislatia trebuie sa intre in joc fie pentru a incuraja partile aflate in dialog fie pentru a evita esecul negocierilor dintre acestia. O asemenea abordare este utila pentru a reaminti partenerilor sociali care le sunt responsabilitatile si pentru a limita tendinta naturala a statelor de a controla totul sau din contra, de alasa totul pe seama “ legilor economiei de piata”. Statul este “ cea mai buna forma pe care piata libera a gasit-o pentru a se regal” [6 Bruckner Pascal – Melancolia dominatiei, Ed. Antet, 1996].

Ramanand structura de baza a organizarii sociale, sttul actual este supus unui dublu proces evolutiv – pe de o parte, procesul de descentralizare sau de recunostere a autonomiei regiunilor in cadrul Europei viitoare. Daca rpima provocare este urmare a unui process de dependenta crescanda si tot mai cuprinzatoare in domeniul military, politic, economic, tehnologic si cultural, cea de-a doua rezulta dintr-un process pornit din interiorul statelor nationale respective. Protagonistii sai sunt colectivitatile care incearca sa-si sustina propria identitate politica si culturala. Aceste provocari au slabit statul in intreaga lume, dar mai ales in Europa. El se vede confruntat cu o criza de le gitimare si in cazul unei pierdere chiar a puterii politice si economice. Aceasta, in masura in care el, asa cum spuneam, trebuie ca in acelasi timp sa cedeze unele din componentele sale organelor supranationale si internationale in care influenta oligopolurilor si a intreprinderilor transnationale creste.

Acum ne aflam in momentul in care apar noi semen de intrebare privind teme ca: democratie, federalism, rolul statului, al actorilor economici si a puterii lor,

Asistam la: “conturarea unui edificiu comunitar cu trei nivele: Uniunea Europena, statul, regiunea-este raspunsul la complexitatea crescanda a vietii economic, sociale si politice”. [7 Ioan Alexandru – Administratia Publice, ed. a IIa. Ed. Lumina Lex, 2001]

De aceea, Europa nu mai poate continua sa fie doar Europa statelor member, ci trebuie sa-si dezvolte o strategie de inaintare pe drumul construirii unei Europe a culturilor regionale, lucru care va face mult mai viabila aprofundarea valorilor democratice. Cand se oragnizeaza astazi, intr-un stat comunitar, un referendum pe o tema europeana, acesta este perceput din ce in ce mai mult ca fiind ceva indepartat, car eil intreresaeaza foarte putin realitatii europene, si aceasta este posibila si prin realitatea regiunilor si a entitatilor locale.

Viitorul Europei va fi afectat de peocesul “realocarii autoritatii” care apartine astazi statului, catre unitati mai mici, substatale, printr-o fragmentare infrationala. Trebuie sa mentionam ca aceasata realocare poate fi infuentata nu numai prin incercari de regrupare economica regionala, ci si prin dorinta de afirmare a identitatii din partea minoritatilor entice. Aceste doua tendinte se manifesta simultan, desi ele genereaza puncte de vedere contrare asupra rolului si modului de functionare a granitelor. Daca prima incearca sa inlature frontierele economice – in mare majoritate artificiale, deoarece putine dintre acestea separa zone incompatibile economic, cea de-a doua este reprezentata unui sens contrar, fiind definitorie pentru procesul de intarire a granitelor si in primul rand a acelor mentale.