Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINSUL LUCRARII:
I. Raspundere si responsabilitate
1.Delimitare conceptuala
1.1.Aspecte introductive
1.2.Scurta privire istorica
1.3.Concluzii actuale
2.incercare de definire
2.1.Geneza fenomenelor de responsabilitate si raspundere
2.2Delimitare terminologica
2.3.Delimitare de continut
3.Raspunderea si formele ei
4.Sanctiunea juridica.Rolul ei in sistemul de drept
4*.Tipuri de sanctiuni juridice
4**.Limitele sanctiunii juridice
II. Violenta- prezenta permanenta in societate
1. Etiologia violentei ca fenomen social
1.1.Aspecte introductive
1.2.Fundamentari criminologice
1.2.1.Cesare Beccaria, marchiz de Beccaria
1.2.2.Scolile clasice
1.2.3.Pozitivismul italian
1.2.4.Teoriile etiologice moderne
1.2.5.Teoriile actuale
1.2.6 Concluzii
2. Fundamentari sociologice
2.1.Violenta - prezenta constanta in societate
2.2.Teorii sociologice asupra etiologiei violentei
2.2.1.Violenta si sacrul
2.2.2.Teoriile clasice
3. Tipologia violentei
3.1 Aspecte de ordin introductiv
3.2.Violenta legala si nelegala
3.3.Violenta legitima si nelegitima
3.3.1.Problematica inchisorii - violenta statului asupra cetatenilor
3.4.Violenta materiala si simbolica
III. Legitimarea sanctiunilor juridice
1.Legitimarea prin religie
2.Legitimare prin forta ?
3.Legitimari sociologice si criminologice ale sanctiunilor juridice
4.Legitimarea prin stat
IV.(in loc de ) Concluzii:
Pledoarie pentru responsabilitate
1
1

Alte date

?CAP.?

R?SPUNDERE SI RESPONSABILITATE

1. DELIMITARE CONCEPTUAL?

1.1. Aspecte introductive

Problema pe care o pun aceste doua notiuni este de mult timp un subiect de meditatie la o suita de autori din diferite domenii , fiind considerata ca apartinand atat eticii si teoriei dreptului cat si praxiologiei, sociologiei generale.Este in mod clar un aspect care leaga dreptul ca domeniu general de sociologia generala,dar mai ales sociologia juridica.

Trebuie astfel facuta o retrospectiva istorica in ansamblul evolutiei societatii, intrucat o data cu aceasta a avut loc si o inerenta dezvoltare a continutului lor, pentru a analiza modul de abordare a acestor notiuni in cadrul scolilor sociologice cele mai semnificative.

1.2. Scurta privire istorica

Scoala sociologica franceza , al carei initiator este Emile Durkheim, cu toate ca a avut ca punct de plecare ideea ca responsabilitatea este un fenomen obiectiv, cu determinare sociala, concluziile sale din punctul de vedere al acestei lucrari au fost negative, in sensul ca acesti autori au apreciat ca imposibila responsabilitatea, intrucat individul, fiind in totalitate determinat de societate nu poate fi tinut raspunzator de nici una din actiunile sale, el este “constrans sa gandeasca si sa actioneze intr-un anume fel, sa comita abateri sau infractiuni” [1 Stelian Stoica, Etica durkheimista, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969 ].

Cel mai fervent sustinator al teoriei sus enuntate , A. Bayet, in lucrarea sa “La morale scientifique” sustine chiar desfiintarea raspunderii, in opinia sa infractorul fiind victima agentilor sociali care i-au inoculat savarsirea actiunii infractionale respective, vointa sa neavand practic nici o semnificatie.Este o conceptie criticabila, atat teoretic, dar mai ales prin prisma unor posibile consecinte practice.

Din interiorul acestei scoli se detaseaza pozitia lui P.Fauconnet, care in lucrarea sa “La responsabilite” incearca o teoretizare a resposabilitatii, dar se refera doar la raspundere, ca perspectiva a individului care comite o infractiune, si nu ca actiune sociala, raspundere a oricarei atitudini sau comportament.

Astfel, nefacand nici o diferentiere in terminus, pune doar problema unei raspunderi ca o iluzie, lipsita de un suport obiectiv, aparand ca un mijloc formal prin care societatea isi linisteste membrii sai, prin sacrificarea infractorului care in conceptia autorului este un “vinovat fara vina” transformindu-l in “tap ispasitor“ al unor pacate sociale.

Cu toate acestea trebuie aratat ca acest autor identifica totusi unele elemente ale raspunderii, precum ar fi judecatile de responsabilitate (care au la baza norme prestabilite, denumite de el “reguli ale resposabilitatii”), dar si sentimentul personal pe care il are individul fata de propria sa responsabilitate, care este tot un fapt social, caci el invoca adevarul si justitia, si nu o opinie proprie.

Ceea ce ar distinge responsabilitatea ca fapt social de alte fapte sociale este SANCTIUNEA, responsabilitatea si sanctiunea fiind doua fete ale aceluiasi mecanism social, care in realitate se refera tot la raspundere. Aceasta “responsabilitate”, cat si sanctiunea au aceleasi reguli , arata in continuare autorul, care de fapt se exprima in sisteme normative.Fauconnet arata ca societatea pe care o concepe in maniera specifica lui Durkheim, poseda “habiatusuri colective”, exprimate prin sisteme normative, cu scopul de a orienta comportamentul indivizilor sau cel colectiv si de a fixa granitele binelui sau raului , care , deci preexista societatii.

Functia de baza, finalitatea primordiala a “responsabilitatii “ ar fi deci sa “ conserve si sa intareasca autoritatea sistemului de credinte care asigura solidaritatea membrilor sai”, in aceste conditii ” orice slabire a acestor credinte fiind inceputul unui proces de disolutie si moarte, iar sanctiunea vine ca o conditie vitala a existentei sociale ca sa restituie credinta zdruncinata”, prin aplicarea sanctiunii, deci, societatea da colectivitatii sentimentul de justitie permanenta.

O alta etapa istorica a evolutiei conceptuale a responsabilitatii a fost reprezentata de teoriile sociologice ale lui Max Weber, precursor al teoriei moderne a actiunii, care contureaza problematica responsabilitatii prin definirea unor concepte precum actiune, cu ajutorul unor criterii ca semnificatie si comportament.Desi nu ajunge la o teorie a responsabilitatii, Weber considera responsabilitatea ca o dimensiune esentiala a agentului actiunii , actiunea sociala fiind un act responsabil.

Teoria moderna a responsabilitatii si-a gasit geneza in filosofia si sociologia din perioada interbelica, cand problemele actiunii umane au ocupat pozitii centrale in viziunile autorilor, chiar daca de pe pozitii teoretice si metodologice diferite.

Este perioada in care s-au pus bazele teoriei moderne a actiunii umane (sociale) ca disciplina de sine statatoare , mai ales prin lucrarile lui Parsons si Kotarbinski, a aparut deontologia ca ramura noua interdisciplinara , logica deontica sau normativa si calculul imperativelor, dar datorita separarii lor ca domenii distincte teoriea actiunii sociale nu a avut o abordare cuprinzatoare.

Filosofia neotomista abordeaza o perspectiva originala si interesanta, in sensul ca aceasta orientare pune problema actiunii sociale, deci si a responsabilitatii, dar , intr-o interpretare finalist/teleologica , se arata ca orice actiune umana, ca si orice actiune pamanteasca este dirijata de vointa si instructiunile transmise transcendent de divinitate, omul apare ca un simplu instrument al divinitatii.Aceasta perspectiva duce insasi ideea de responsabilitate isi pierde sensul intrucat responsabilitatea este o dimensiune a agentului , nu a instrumentului care executa dispozitia.

Existentialismul ca orientare filosofica abordeaza problematica responsabilitatii intr-un mod diferit de cele enumerate anterior , aratind ca intre individ si societate exista o ruptura si nu un determinism obiectiv, responsabilitatea nu este o parte a raportului dintre individ si societate , ci o parte a raportului dintre individ si propria sa constiinta, existind astfel mai ales un mod de a privi lucrurile din punct de vedere al moralitatii(o responsabilitate morala).

J.P.Sartre , ca reprezentantul cel mai semnificativ al existentialismului francez arata cu titlul de principiu angajarea sociala, care apare si consecinta si conditie a responsabilitatii, responsabilitatea exista intrinsec omului , de la nastere, pentru ca ” omul este condamnat sa fie liber .Condamnat pentru ca el nu s-a creat pe sine insusi si, de altfel, deoarece el este responsabil de tot ceea ce face “.

1.3.Concluzii actuale

Evident ca abordari sunt mult mai multe , dar o concluzie necesar a fi trasa este ca nu exista una care sa surprinda exhaustiv cele doua concepte, pentru ca desi se au in vedere numeroase premise teoretice si metodologice , toate toriile sunt atinse de microbul unilateralitatii, astfel ca, dupa cum arata profesorul M. Florea, “nu se poate vorbi despre o teorie generala a responsabilitatii din perspectiva sociologica a teoriei actiunii umane eficiente”.

Tot profesorul M. Florea arata insa ca viziunile autorilor actuali au tendinta de a borda fenomenul interdisciplinar, existind tendinta unui efort comun in rezolvarea acestei “probleme de interes general: filosofic si sociologic, social si politic, moral si juridic”.Responsabilitatea este tratata in ansamblul actiunii sociale.

La Congresul International de Filosofie de la Viena, din 1968, s-a statuat ca triada de concepte care defineste societatea actuala este si trebuie sa fie :