Pagina documente » Recente » Norma juridica

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I: ISTORIA SI EVOLU?IA NORMEI JURIDICE 3
Sec?iunea I. Cunoasterea ?i axiologia arhetipului juridic 3
Sec?iunea a II-a. Modelul juridic ?i preistoria normelor juridice 6
Sec?iunea a III ? a. Evolu?ia istoric? a tipurilor de norme juridice 9
1. Normele juridice ?n antichitate 10
2. Normele juridice ?n Evul Mediu 15
3. Normele juridice ?n epoca modern? 15
4. Normele juridice ?n epoca contemporan? 17
CAPITOLUL II: CONCEPTUL DE NORM? JURIDIC? 18
Sec?iunea I. Defini?ia ?i trasaturile caracteristice ale normei juridice 18
1. No?iunea de norma juridica 18
2. Tr?s?turile caracteristice ale normei juridice 21
3. Norme . Defini?ii 30
Sec?iunea a II-a. Comparatii privind norma juridic? ?i actul juridic individual 31
CAPITOLUL III: STRUCTURA ?I CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE 36
Sec?iunea I. Structura normei juridice 36
1. Aspecte generale 36
2. Structura tehnico-juridic? a normei juridice 46
Sec?iunea a II-a. Clasificarea normelor juridice 47
1. Criteriul ramuri de drept 48
2. Criteriul for juridice a actului normativ 48
3. Criteriul structurii logice 48
4. Criteriul sferii de aplicare 49
5. Criteriul gradului ?i intensit??ii inciden?ei 50
6. Criteriul modului de reglementare a conduitei 50
7. Normele organizatorice 52
8. Normele punitive ?i normele stimulative 53
CAPITOLUL IV: AC?IUNEA NORMEI JURIDICE 54
Sec?iunea I. Ac?iunea ?n timp a normei juridice 54
1. Intrarea ?n vigoare a normei juridice 54
2. Principiile ac?iunii ?n timp a normei juridice 56
3. Ie?irea din vigoare a normei juridice 60
Sec?iunea a II-a. Ac?iunea normelor juridice ?n spa?iu ?i asupra persoanelor 62
CAPITOLUL V: PERENITATEA NORMELOR JURIDICE 67
CONCLUZII 72
BIBLIOGRAFIE 75

EXTRAS DIN DOCUMENT

8. Normele punitive si normele stimulative {p}

CAPITOLUL IV: ACTIUNEA NORMEI JURIDICE {p}

Sectiunea I. Actiunea in timp a normei juridice {p}

1. Intrarea in vigoare a normei juridice {p}

2. Principiile actiunii in timp a normei juridice {p}

3. Iesirea din vigoare a normei juridice {p}

Sectiunea a II-a. Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor {p}

CAPITOLUL V: PERENITATEA NORMELOR JURIDICE {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Norma juridica este o premisa generala si fundamentala a raportului juridic. Doctrina caracterizeaza raportul juridic ca o norma juridica in actiune. In fapt, norma juridica isi gaseste in raportul juridic principalul sau mijloc de realizare. Practic, norma juridica prefigureaza in abstract posibilitatea existentei unei relatii ce antreneaza consecinte juridice.

Aceasta realitate poarta denumirea de fapt juridic. In momentul in care faptul juridic anticipat de norma juridica se materializeaza in relatiile dintre oameni, intre acestia se stabileste un raport juridic.Norma juridica sau de drept reprezinta elementul fundamental al oricarui sistem de drept iar in analizarea acesteia se porneste de la doua tipuri de consideratii. In primul rand, etimologic, conceptul de norma desemneaza o regula ce reglementeza comportamentul uman, adica este o norma sociala. In al doilea rand sistemul normelor sociale cuprinde norme sociale, norme de drept, norme morale, norme religoase, sau norme politice potrivit domeniului relatiilor socale vizate. Pornind de la aceste consideratii se poate aprecia ca norma de drept este o norma sociala obligatorie. Fiind obligatorie ea este investita cu forta juridica obligatorie, creand drept si corelativ obligatoriu pentru destinatarii ei.

Norma juridica este un fenomen natural si obligatoriu in orice grup organizat sub forma unei comunitati in care indivizii participa nu doar pe baza unor legaturi de solidaritate ci si isi subsumeaza actiunea unui scop social specific. Este vorba deci de revitalizarea vechiului principiu roman ”obi societas, ibi jus”. Orice societate organizata reclama o regula de drept pentru a se putea constitui intru cat destinatarii normei juridice trebuie sa fie mentinuti in obligatiile inerente starii sociale printr-o regula care determina si sanctioneaza statutul lor de membrii. Pentru a intelege regula de drept trebuie sa precizam scopul ei:permite viata in societe. Cine ar pretinde ca nu cunoaste nici o regula de drept s-ar exclude prin aceasta din orice grup. Ordinea necesara in viata sociala satisface imperativul necesar. Doar actionand pe baza unor reguli preconstituite oamenii pot sa-si organizeze actiunile cunoscand consecintele faptelor lor. In acest fel este contracarata conceptia libertatii absolute: omul isi infraneaza dorinta de libertate absoluta in momentul in care intelege ca o regula este justa si ca ea satisface prin urmare nu doar nevoia de securitate ci si pe cea de justitie.

CAPITOLUL I

ISTORIA SI EVOLUTIA NORMEI JURIDICE

Sectiunea I. Cunoasterea si axiologia arhetipului juridic

„Ubi homines, sunt mondi sunt”, spunea Cicero, referindu-se la necesitatea reglementarilor obligatorii pentru membrii unei societati, odata cu constituirea acesteia.

În decursul stabilirii continutului si sferei dreptului natural, s-a incercat desprinderea anumitor reguli de comportare cu caracter instinctiv, astfel Alfred Espinas a consacrat lucrarea „Les societés animales” 1877, diferitelor vietuitoare ce traiesc in forme de organizare elementare.

Pe de alta parte, doar la om se constata reguli de conduita cu caracter constient, atat in raport cu el insusi, cat si cu fortele supranaturale sau cu semeni lui, in scopul bunei convietuiri in societate, care s-au cristalizat pe masura ce gandirea umana a patruns tot mai profund notiunile antinomice de Bine si de Rau.

Odata cu desprinderea sa de natura, omul isi determina propria existenta si a competitiei cu forte cu care, pentru a nu le intelegea, le atribuia o origine transcedentala.

Astfel prin constatarea dualitatii existentiale nastere – moarte; lumina – intuneric, omul ajunge la conceptul de echilibru universal, bazat pe principiile „Bine” si „Rau”. Atunci cand era vorba de conlucrarea acestor doua principii arhetipale sau de conflicte inconciliabile intre acestea, omul a ajuns la ideea unei tranzactii. Astfel, de exemplu in conceptia vedica ambele principii erau induse de Rudra, pentru ca ulterior sa se faca o separatie teologica Shiva – creatia, Rudra – distrugerea; se ajunge la un alt stadiu al filosofiei, la o triada intre Shiva ca distrugator si Brahma ca si creator, aparand Visnnu – conservatorul.

De asemenea, in manineism, lumina spirituala divina – Binele – si bezna demonica a materiei – Raul sunt cele doua principii egale care alcatuiesc lumea, de unde rezulta faptul ca Raul inevitabil poate fi infrant doar prin infrangerea intunericului de catre partea lui de lumina spirituala divina, deci prin asceza.

Aceste antinomii au produs teama oamenilor in ceea ce priveste sfarsitul vietii si al lumii, datorate unei infruntari decisive intre fortele binelui si cele ale raului si concretizate pentru oameni cu rasplatirea, pedepsirea sau purificarea lor.