Pagina documente » Drept » Probele si mijloacele de proba in procesul penal

Cuprins

lucrare-licenta-probele-si-mijloacele-de-proba-in-procesul-penal
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-probele-si-mijloacele-de-proba-in-procesul-penal


Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I: IMPORTANTA MIJLOACELOR DE PROBA 3
1.1. Notiunea si importanta mijloacelor de proba in procesul penal 3
1.2. Evolutia istorica a mijloacelor de proba 8
CAPITOLUL II: DECLARATIILE PARTILOR SI ALE MARTORILOR 15
2.1 Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului 15
2.1.1 Notiune si importanta 15
2.1.2 Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 18
2.1.3 Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 20
2.2 Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente 22
2.2.1 Notiune si importanta 22
2.2.2 Procedura de obtinere a declaratiilor partii vatamate, patii civile si partii responsabile civilmente 23
2.2.3 Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile 24
2.2.4 Valoarea probatorie a declaratiilor partii vatamate, patii civile si a partii responsabile civilmente 26
2.3 Declaratiile martorilor 26
2.3.1 Notiune si importanta 26
2.3.2 Obligatiile si drepturile martorilor 28
2.3.3 Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor 28
2.3.4 Persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martor 31
2.3.5 Procedura de ascultare a martorilor 34
2.3.6 Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor 36
2.3.7 Dispozitii speciale privind ascultarea martorilor in situatia in care persoana acestora este protejata 37
2.4 Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor 40
CAPITOLUL III: INSCRISURILE, MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA SI FOTOGRAFIILE 43
3.1 Inscrisurile 43
3.2 Mijloacele materiale de proba 48
3.3 Fotografiile 50
3.4 Pocedeele de descoperire si de ridicare ale inscrisurilor, ale mijloacelor material de proba si ale fotografiilor 50
CAPITOLUL IV: INCERCEPTARILE SI INREGISTRARILE AUDIO SAU VIDEO 58
4.1 Interceptarile si inregistrarile audio 58
4.2 Verificarea inregistrarilor audio sau video 60
CAPITOTUL V: CONSTATARILE TEHNICO-STIINTIFICE, MEDICO-LEGALE SI EXPERTIZELE 63
5.1 Constatarile tehnico-stiintifice 63
5.2 Constatarile medico-legale 65
5.3. Expertizele 66
5.3.1. Notiune si importanta 66
5.3.2 Felurile expertizei 68
5.3.3 Procedura expertizei 69
CONCLUZII 74
BIBLIOGRAFIE 76
CUPRINS
CAPITOLUL I. IMPORTANTA PROCESULUI PENAL SI A MIJLOACELOR DE PROBA 4
Sectiunea 1.Notiuni generale privind procesul penal 4
i 1.1. Definitia procesului penal 4
i 1.2. Scopul procesului penal 5
Sectiunea 2.Importanta probelor in procesul penal 7
i 2.1. Importanta probelor 7
i 2.2. Evolutia istorica a procesului penal respectiv a probelor admise si administrate 7
CAPITOLUL II . PROBELE SI PROBATIUNEA iN PROCESUL PENAL 14
Sectiunea 1.Rolul probelor 14
i 1.1. Definitia probelor in procesul penal 14
i 1.2. Conditiile probei 15
i 1.3. Clasificarea probelor 17
Sectiunea 2.Probatiunea in procesul penal 19
i 2.1. Notiunea de probatiune in procesul penal 19
i 2.2. Obiectul probatiunii 20
2.2.1. Faptele si imprejurarile de fapt care trebuie dovedite. 21
2.2.2. Faptele care pot fi dovedite in procesul penal. 24
2.2.3. Fapte si imprejurari de fapt care nu pot fi dovedite. 25
i 2.3. Sarcina probatiunii 26
i 2.4. Administrarea probelor 27
Sectiunea 3.Principiile care guverneaza probatiunea 29
i 3.1 Principiul legalitatii probelor 29
i 3.2 Principiul loialitatii probelor 29
i 3.3. Prezumtia de nevinovatie 31
i 3.4. Libera apreciere a probelor 33
i 3.5 Libertatea probelor 35
i 3.6. Respectarea demnitatii persoanei in cadrul procesului penal 35
Sectiunea 3 . Distinctia intre probe, mijloace de proba si probatiune 38
CAPITOLUL III. MIJLOACELE DE PROBA 40
Sectiunea 1. Notiuni preliminarii 40
i 1.1. Notiunea de mijloace de proba 40
i 1.2. Caracterele mijloacelor de proba 41
i 1.3. Clasificarea mijloacelor de proba 42
Sectiunea 2. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului 43
i 2.1. Conceptul si functiile declaratiilor invinuitului sau inculpatului 43
i 2.2. Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 47
i 2.3. Cadrul juridic 47
i 2.4. Procedura obtinerii declaratiilor 52
i 2.5. Contributia psihologiei la conturarea unor reguli si procedee tactice in ascultarea invinuitului sau inculpatului 54
i 2.6. Valoarea probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 55
Sectiunea 3. Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii civilmente responsabile 57
i 3.1. Procedura obtinerii declaratiilor 57
i 3.2. Valoarea probanta a declaratiilor partilor 59
Sectiunea 4. Declaratiile martorilor 60
i 4.1 Calitatea de martor in procesul penal 60
4.1.1. Cazurile in care o persoana nu poate fi martor 61
i 4.2. Drepturile si obligatiile procesuale ale martorilor 63
i 4.3. Procedura de ascultare a martorilor 66
i 4.4. Valoarea probanta a declaratiilor martorilor 68
i 4.5. Martorii asistenti 69
i 4.6. Rolul si locul investigatorilor acoperiti 69
Sectiunea 5. Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor 72
i 5.1. Confruntarea (87-88 C.pr.pen.) 72
i 5.2. Folosirea interpretilor 73
Sectiunea 6. inscrisurile ca mijloc de proba 74
i 6.1. Notiune si natura juridica 74
i 6.2. Clasificarea inscrisurilor 75
i 6.3. Procesele-verbale 76
i 6.4. Valoarea probanta a inscrisurilor 78
Sectiunea 7.Mijloacele materiale de proba 79
i 7.1. Definirea mijloacelor materiale de proba 79
i 7.2. Procedura obtinerii si a folosirii mijloacelor materiale 80
i 7.3. Valoarea probanta 81
Sectiunea 8. Procedee probatorii de descoperire si ridicare a inscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba 81
i 8.1. Ridicarea de obiecte si inscrisuri 81
i 8.2. Perchezitia 83
8.2.1. Garantiile inviolabilitatii domiciliului 86
8.2.2. Perchezitia corporala 88
i 8.3. Cercetarea la fata locului 90
i 8.4. Reconstituirea 91
i 8.5. Fixare. 92
Sectiunea 9. inregistrarile audio si video 92
i 9.1. Reglementare 92
i 9.2. Natura juridica 93
i 9.3. Conditii 93
i 9.4. Persoane susceptibile de a fi inregistrate. 95
i 9.5 Procedura de efectuare a inregistrarilor audio-video 95
i 9.6. Valoarea probanta a inregistrarilor audio-video 96
Sectiunea. Constatarile tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale 97
i 10.1. Constatarea tehnico-stiintifica 97
10.1.1. Notiune. Natura juridica 97
10.1.2 Conditii 98
10.1.3. Fixare 98
10.1.4. Valoarea probanta a raportului de constatare tehnico-stiintifica 99
i 10.2. Constatarea medico-legala 99
10.2.1 Notiune. Natura juridica 99
10.2.2.Cazuri de obligativitate a efectuarii expertizei 99
10.2.3 Valoarea probanta a constatarii medico-legale 100
Sectiunea 11. Expertiza 101
i 11.1. Natura juridica si obiectul expertizei 101
i 11.2. Clasificarea expertizelor 102
i 11.3. Caracterele expertizei 103
i 11.4. Pozitia procesuala a expertilor 106
i 11.5. Procedura de efectuare a expertizei 106
i 11.6. Suplimentul de expertiza 110
i 11.7. Valoarea probanta a raportului de expertiza 111
CONCLUZII 114
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 116

Alte date

CAPITOLUL IV: INCERCEPTARILE SI INREGISTRARILE AUDIO SAU VIDEO {p}

4.1 Interceptarile si inregistrarile audio {p}

4.2 Verificarea inregistrarilor audio sau video {p}

CAPITOTUL V: CONSTATARILE TEHNICO-STIINTIFICE, MEDICO-LEGALE SI EXPERTIZELE {p}

5.1 Constatarile tehnico-stiintifice {p}

5.2 Constatarile medico-legale {p}

5.3. Expertizele {p}

5.3.1. Notiune si importanta {p}

5.3.2 Felurile expertizei {p}

5.3.3 Procedura expertizei {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

CAPITOLUL I: IMPORTANTA MIJLOACELOR DE PROBA

1.1. Notiunea si importanta mijloacelor de proba in procesul penal

Procesul penal constituie un proces de cunoastere, avand ca finalitate aflarea adevarului, in cadrul caruia organele judiciare au nevoie de date sau dovezi pentru a stabili daca o persoana este sau nu vinovata de savarsirea unei infractiuni [1 A se vedea Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurentiu Nae, Anca Lelia Dumitru, Drept procesual penal, Edtura Continent XXI, Bucuresti, 1994, p.97], articolul 62 C.pr.pen prevazand in acest sens faptul ca organele de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza numai pe baza de probe.

Etimologic, termenul de proba provine din latinescul probo, -are, -avi, -atum, care inseamna a dovedi sau de la probatio care inseamna dovada, cu radacini in cuvantul probus ce reprezinta bun, onest.

Din punct de vedere gnoseologic, proba constituie un instrument de cunoastere prin intermediul caruia organul de specialitate afla adevarul [2 A se vedea N. Volonciu – op. cit. p. 331 ; I. Neagu, op.cit., p.256 ; Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Stanoiu, Explicatii teoretice ale codului de procedura penala roman.Partea generala , Editura Academiei, Bucuresti , 1975, vol. I, p.168].

Proba are o dubla functionalitate: constituie, pe de o parte, un element de cunoastere prin intermediul caruia organul judiciar afla adevarul, iar, pe de alta parte, proba este un instrument de dovedire, partile folosind sau propunand administrarea de probe in dovedirea sustinerilor si argumentelor pe care le fac.

În materie penala, notiunea de proba este definita chiar in lege, si anume in art. 63 alin.1 din Codul de procedura penala. Potrivit acestui articol, “constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.”

În limbajul juridic, cuvantul proba este adesea folosit atat in sensul de proba, cat si in sens de mijloc de proba, totusi cele doua notiuni sunt deosebite, sistemul probator incluzand probele si mijloacele de proba ca doua categorii juridice distincte in sensul ca probele reprezinta fapte sau imprejurari de fapt care conduc la aflarea adevarului obiectiv si la justa solutionare a cauzei deduse spre cercetare sau judecare a organelor judiciare, iar mijloacele de proba reprezinta procedee prevazute de lege prin care se administreaza probele [3 A se vedea Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurentiu Nae, Anca Lelia Dumitru, op.cit.p. 98].

Consideram ca formularea data de catre legiuitor in textul articolului mai sus mentionat, este de natura sa elimine orice acceptiune gresita a acestor termene, urmand ca in capitolele urmatoare ale lucrarii sa revenim cu o prezentare a distinctiilor dintre termenul de proba si cel de probatiune.

A. Conditiile probei

În materie penala probele nu prezinta in principiu nici o ingradire, fiind admisa orice proba, unul dintre principiile care guverneaza procesul penal fiind cel al libertatii probelor. Legea penala, prevede totusi anumite conditii procedurale, fara a caror respectare proba nu poate fi admisa si anume:

? proba sa nu fie oprita de lege, in literatura de specialitate [4 A se vedea N.Volonciu, op.cit. vol 1 p.346; Gh. Mateut, Procedura penala, parte generala, Vol.II, Editura Fundatiei “Chemarea” Iasi, 1997, p. 159.; I.Neagu, op.cit., p.256] purtand denumirea de admisibilitatea probei;

? proba sa fie verosimila, adica sa aiba ca scop dovedirea unor fapte credibile;

? proba sa fie pertinenta, adica sa aiba legatura cu obiectul cauzei;

? sa fie concludenta, adica sa fie relevanta, esentiala pentru rezolvarea cauzei;

? sa fie utila, adica sa fie necesara pentru solutionarea cauzei, in conformitate cu legea si cu adevarul [5 A se vedea Gh. Mateut,, op.cit.p. 159.].

În raport de legatura pe care o au cu faptele si imprejurarile pe care trebuie sa le dovedeasca, probele pot fi pertinente si concludente. [6 A se vedea N. Volonciu, op. cit., Vol. I, p. 347] Probele sunt pertinente daca conduc la constatarea unor fapte si imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau judecata.

Probele concludente sunt acele elemente de fapt care servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde justa solutionare a cauzei.

Probele concludente sunt si pertinente, dar nu si invers.

Organul judiciar va trebui sa considere concludenta proba prin care se cere dovedirea alibiului pentru ca prin aceasta se tinde la dovedirea nevinovatiei inculpatului. Nu se poate respinge ca fiind neconcludenta o cerere de contraproba prin care se tinde dovedirea contrariului a ceea ce s-a stabilit, pentru ca s-ar incalca dispozitiile art. 66 C.pr.pen. care consacra una din consecintele prezumtiei de nevinovatie si anume dreptul de a dovedi lipsa de temeinicie a invinuirii [7 A se vedea Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a II-a penala, Decizia nr.789-1992, in Vasile Papadopol, Vasile Dobrinoiu, Mihai Apetrei, “Codul de procedura penala, adnotat”, volumul I, Partea Generala,Editura Albastra, Bucuresti, 1996. În speta instanta procedeaza gresit respingand cererea inculpatului de a dovedi prin contraproba alibiul sau, respectiv prezenta in alt loc in momentul comiterii infractiunii pentru care este acuzat.].

Probele sunt utile cand administrarea lor este strict necesara pentru solutionarea temeinica a cauzei. Orice proba utila este si concludenta, dar nu orice proba concludenta este si utila. Astfel, in cazul unei fapte care a fost vazuta de un numar foarte mare de martori, nu mai este necesara audierea tuturor martorilor deoarece vinovatia rezulta cu suficienta din cateva depozitii. Probele utile sunt asimilate in unele dispozitii ale Codului de procedura penala cu probele necesare.

Instanta, daca a admis o proba, nu mai poate reveni asupra ei decat daca devine neconcludenta, inutila ori administrarea este imposibila. În procesul penal, o persoana nu poate fi decazuta din proba pe considerentul ca proba nu a fost administrata in termen.

B. Clasificarea probelor

Literatura de specialitate clasifica probele dupa mai multe criterii [8 A se vedea N. Volonciu, op. cit., p. 338; Gh. Mateut, vol II, op.cit., p. 159; A. St. Tulbure, A.M. Tatu, op.cit.,p. 167; R. Constantin, P. Draghici, M. Ionita, « Expertizele mijloc de proba », Editura Tehnica, Bucuresti, 2000; V. Dongoroz, sa., op cit., vol I, p. 171-172] dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

1. Dupa cum sustin sau nu invinuirea, exista:

Probe in acuzare – sunt probele in defavoarea invinuitului sau inculpatului si au ca obiect confirmarea invinuirii si stabilirea circumstantelor agravante;

Probe in aparare – sunt probele in favoarea invinuitului sau inculpatului, adica in vederea inlaturarii acuzarii, care infirma invinuirea, diminueaza prejudiciul sau stabilesc circumstante atenuante.

2. Dupa izvorul lor, exista:

Probe imediate – numite si nemijlocite sau primare sunt elemente de fapt care ajung la cunostinta organelor judiciare dintr-un izvor nemijlocit, din prima sursa: relatarile unor martori oculari despre ce au vazut sau auzit personal, fiind la locul faptei, sau continutul unui inscris incriminat, depus in original la dosar.

Probe mediate – numite si derivate, mijlocite, secundare, care nu provin direct de la izvorul lor, sunt elemente de fapt obtinute dintr-o sursa mai indepartata care ajung la cunostinta organului judiciar printr-un factor intermediar. Sunt astfel de probe: copiile de pe inscrisuri, declaratia unui martor ce relateaza fapte pe care le-a auzit de la alta persoana, continutul unui proces verbal de examinare a probelor materiale, fotografia amprentelor digitale, etc. probele mediate pot fi retinute de organele judiciare, dar ele reclama verificarea concordantei lor cu probele originale.

3. Dupa legatura cu obiectul probatiunii, exista:

Probe directe – sunt cele care se afla intr-o legatura nemijlocita cu faptul principal care formeaza obiectul procesului penal: probele materiale, prinderea faptuitorului in flagrant, recunoasterea faptuitorului coroborata cu alte probe, declaratiile martorilor oculari, inscrisul care constata actul juridic din care izvorasc drepturile si obligatiile partilor, stabilirea unui alibi, etc.

Probe indirecte – sunt acelea prin care se constata faptele probatorii din ansamblul carora se poate trage concluzia existentei sau inexistentei faptului principal: prezumtiile, faptul ca faptuitorul a fost vazut in apropierea locului comiterii infractiunii, starea precara a inculpatului si brusca “prosperitate” a acestuia, s.a. Prin probe indirecte probatiunea este mai dificila si complexa trebuind sa urmeze anumite reguli:

? singura proba indirecta dovedeste un singur fapt probator;