Pagina documente » Stiinte politice » Rromii in perceptia societatii romanesti 1989-2000

Cuprins

lucrare-licenta-rromii-in-perceptia-societatii-romanesti-1989-2000
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rromii-in-perceptia-societatii-romanesti-1989-2000


Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I
IMAGINE SI IMAGINAR iN MENTALUL SOCIAL. IMAGINEA CELUILALT iN SOCIETATEA MODERNA SI CONTEMPORANA 4
1.1. STRUCTURAREA IMAGINII DE SINE SI A IMAGINII CELUILALT 4
1.2. ROLUL REPREZENTARILOR SOCIALE iN STRUCTURAREA IMAGINII CELUILALT 9
1.3. MENTALITATI SI PREJUDECATI. ROLUL ACESTORA iN FORMAREA IMAGINII CELUILALT 13
CAPITOLUL II
MINORITATE SI MAJORITATE iN ROMiNIA 27
2.1. STATUTUL MINORITATILOR iN SOCIETATEA ROMiNEASCA 27
2.2. MINORITATEA CA ALTERITATE 32
2.3. MINORITATEA ROMILOR. ISTORIE SI ACTUALITATE 39
CAPITOLUL III
IMAGINEA ROMILOR iN PRESA DUPA iNCETAREA RABOIULUI RECE 51
3.1. PREZENTA ETNICILOR ROMI DE NATIONALITATE ROMiNA iN PRESA STRAINA 51
3.2. IMAGINEA POPULATIEI ROME iN PRESA ROMiNEASCA 56
CONCLUZII 69
ANEXE 75
BIBLIOGRAFIE 86

Alte date

?

INTRODUCERE

Problema minoritatilor in istoria Europei si a statelor nationale, in general, nu este o noutate aparuta dupa prabusirea comunismului. Ea este veche de cel putin doua secole pentru majoritatea statelor europene si s-a manifestat cu pregnanta si chiar cu violenta dupa 1989 in multe state central si sud-europene. Nici alte zone ale planetei n-au fost scutite de probleme in ceea ce priveste raporturile minoritate - majoritate daca avem in vedere ceea ce s-a intamplat, in ultimii ani, in fostul spatiu sovietic.

Tiganii, ca minoritate in Romania, s-au bucurat de cea mai mare vizibilitate in mass-media din tara nostra.

Studiile cele mai complete despre cum sunt vazuti rromii in societatea romaneasca si mai ales in afara granitelor apartin reputatilor sociologi Elena si Catalin Zamfir, pentru literatura din tara, si Emanuelle Pons pentru cele aparute in spatiul european. Acestea ca si altele, mentionate in lista bibliografica mi-au permis sa formulez cateva ipoteze care sa-mi ghideze eforturile de studiu si elaborare a prezentei lucrari de licenta.

În primul rand am pornit de la premisa ca minoritatea rroma, in istoria convietuirii ei cu majoritatea romaneasca, a cunoscut si momente de crize si conflicte. Am dorit sa vad in ce masura stereotipiile si imaginea negativa in mentalul colectiv al majoritatii influenteaza starea de normalitate a raporturilor dintre majoritate si minoritate. Pentru aceasta am analizat in primul capitol rolul imaginarului in mentalul social in formarea imaginii celuilalt. Am pus accent pe studierea reprezentarilor sociale dar si pe analiza mecanismelor formarii prejudecatilor si a mentalitatilor la nivel individual si colectiv in societate.

În capitolul al doilea am analizat rolul si locul minoritatilor in societatea romaneasca din doua perspective. În primul rand evolutia acestora in plan istoric si apoi din punct de vedere al legislatiei romanesti de dupa 1989. Am analizat si minoritatea ca alteritate, in special cea apartinand rromilor.

Ultima parte a lucrarii am consacrat-o studierii imaginii populatiei de etnie rroma in presa romaneasca si straina dupa 1989. Am constatat ca unele ziare precum "Ziua" si "Libertatea", de exemplu, au o frecventa mai mare in a prezenta aspectele negative reale sau atribuite populatiei rrome in raport cu altele, cum ar fi "Adevarul".

Ca surse de documentare si cercetare am folosit literatura de specialitate existenta si bibliotecile publice din Bucuresti si informatiile de pe web pentru analiza presei din tara si strainatate.

CAPITOLUL I

IMAGINE SI IMAGINAR ÎN MENTALUL SOCIAL.

IMAGINEA CELUILALT ÎN SOCIETATEA MODERN?

SI CONTEMPORAN?

1.1. STRUCTURAREA IMAGINII DE SINE SI A IMAGINII CELUILALT

Identitatea poate fi vazuta ca reprezentand un echilibru complex intre componentele generalului si ale individului. Societatile isi imagineaza permanent propriile lor reprezentari globale, idei – imagini in jurul carora se fixeaza o identitate, isi percep propriile lor diviziuni, se legitimeaza, elaboreaza modele formatoare pentru membrii lor si desemneaza pe plan simbolic dusmani, mobilizeaza energii si pun in reprezentare solidaritati 1. mecanismele care conduc la formarea „imaginilor” sunt descifrate si analizate de imagologie. În sens larg ea se ocupa cu studiul reprezentarilor realitatii prin intermediul imaginilor mentale dar si de analiza imaginilor pe care grupurile/popoarele si le fac unele despre altele sau despre ele insele.

Cuvantul imagine are mai multe intelesuri. Cel mai larg se refera la orice cunoastere a unor obiecte sau fenomene. În acest sens, si perceptiile sunt imagini. Cel mai frecvent, termenul se atribuie reprezentarilor, prin care se intelege „modelul interiorizat” al obiectelor sau fenomenelor. Ele au la baza perceptii sau fragmente, elementele ale unor perceptii traite anterior 2.

Imaginea nu este o reproducere fidela a datelor perceptive, constituind o prelucrare a lor. În evolutia ei se produce o abstractizare: dispar unele contururi, altele se accentueaza. Mai rar, mai multe reprezentari tind sa se sedimenteze intr-una mai accentuata, mai stabila: imagini tip. Aceasta este insotita de constiinta faptului ca ea reprezinta un intreg grup. Deci imaginea este un extras organizat al experientei noastre anterioare, este o elaborare, o perceptie regandita, o rationalizare a „datului sensibil”.

Este puternic influentata si de tendintele noastre, prezentand lucrurile deja elaborate dintr-un anume punct de vedere, constituind o selectie, cu sesizarea unor caracteristici importante.

Imaginea este termenul prin care se desemneaza rezultatul declansarii unor procese de evaluare in structurile psihice ale individului indreptate spre obtinerea opiniilor si ulterior a convingerilor in legatura cu un obiect social 3.

Imaginea se formeaza in structurile psihice ale individului si poate fi influentata din exterior atat in mod pozitiv, cat si in mod negativ. Ea nu este un transfer de convingeri, ci ajuta formarea si declansarea acestora prin folosirea argumentelor.

O alta deosebire fundamentala intre imagine si perceptie este subiectivitatea ei. Perceptia este insotita de impresia caracterului exterior al obiectului, de constiinta realitatii lui. În cazul reprezentarilor intalnim constiinta subiectivitatii 4. Imaginile formeaza un limbaj personal, pe care omul si-l rosteste lui insusi, e limbajul experientei specifice pe care a trait-o.

Aspectul subiectiv este resimtit si prin faptul ca imaginile depins, in mare masura de vointa noastra: le putem alunga, le putem evoca. Perceptia nu o putem modifica nicicum, ea ni se impune in mod incontestabil 5.

O prima diviziune, a imaginii, este aceea dupa care exista imagini ale memoriei, cand sunt reprezentate obiecte sau fenomene percepute anterior, si imagini ale imaginatiei, cand apar in minte plasmuiri ale mintii, neintalnite niciodata in realitate. Imaginile au un rol important in primele faze ale formarii gandirii. Ele intervin mai ales sub forma unor actiuni imaginate.

Particularitatile geografice, modul cum oamenii, grupurile sociale, comunitatile etnice raspund provocarilor mediului natural si social, natura relatiilor dintre ele de-a lungul istoriei, conditiile concrete de formare a limbii, structurilor mentale, culturii, civilizatiei, mentalitatilor diferitelor popoare au o importanta majora in modul cum ele percep lumea, procesele si fenomenele sociale, existenta altor popoare, modalitatile de manifestare in timp si spatiu a celuilalt 6.

Imaginile se formeaza de-a lungul istoriei pe baza unei perceptii directe ca urmare a convietuirii in acelasi spatiu istoric, a relatiilor economice, politice, culturale, militare si de alta natura, sau pe baza unei perceptii indirecte, mediate, grevate de contacte sporadice si de viziuni superficiale asupra elementelor definitorii ale comunitatilor sociale in discutie.

Imaginea in general si imaginea celuilalt in special apar intr-un anumit mental, individual sau colectiv, pentru ca acest mental absoarbe informatii despre realitatea inconjuratoare, si in acest context despre celalalt.

În masura in care omul a ajuns la o convingere pozitiva sau negativa in legatura cu un obiect social, aceasta determina o atitudine fata de acel obiect. Pozitia atitudinala se produce in termeni de acceptare – respingere fata de obiectul social luat in discutie.

Atitudinea presupune o orientare actionala, spre deosebire de opinie si convingere care exprima o orientare valorica, apreciativa fata de un obiect social, de regula pozitiva.

O directie de cercetare in domeniul stiintelor umane este imagologia, sau studiul reprezentarilor colective despre strain – despre „celalalt”, cristalizate in stereortipii, clisee, imagini7.

Imagologia, ca domeniu si metodologie de cercetare este revendicata si practicata in varii ipostaze, dupa cum fac apel la ea comparatistii literari, istoricii, etnopsihologii, dar si politologii, specialistii in relatii publice sau in manipularea opiniilor.

Imagologia este disciplina sociala care studiaza comunicarea prin imagini si modul cum se cristalizeaza aceste imagini in mental individual si colectiv, in functie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltarii lor istorice.

Imagologia recurge la concepte si notiuni folosite de stiintele socio – umane care studiaza imaginile sociale din diferite aspecte. Principalele concepte ale imagologiei sunt: imaginea, imaginea de sine, mentalitatile, simbolurile arhetipurile, stereotipurile, miturile. Toate aceste concepte ne vorbesc despre mentalul individual si colectiv din perspectiva stiintifica, epistemologica 8.

Cel care receptioneaza mesaje despre celalalt, poate receptiona si mesaje despre el insusi. Imaginile rezultate din acest proces, numite autoimagini, joaca un rol important in cunoasterea valorii de sine a popoarelor si comunitatilor etnice. Autoimaginile sau imaginile de sine se structureaza la mai multe nivele de perceptie. Primul nivel de perceptie reliefeaza imaginea instinctiva arhetipala pe care o etnie o are in mod intuitiv despre ea insasi 9.

Al doilea nivel de perceptie releva autoimaginea preluata de la straini si insusita de-a lungul timpului, pana la intrarea si sedimentarea ei in mentalul colectiv. Aceasta autoimagine este rezultatul contactelor directe si a convietuirii popoarelor in spatii fizico – geografice comune sau limitrofe si ele reprezinta de fapt, adevarate coduri de identificare si recunoastere, transformate mai apoi in coduri de autoidentificare, autorecunoastere si autocunoastere.

Al treilea nivel de perceptie impune imaginea pe care un popor doreste sa si-o poata fauri despre el insusi, bazandu-se pe proiectia ideala a trasaturilor considerate optime pentru realizarea profilului prognozat al cetatenilor proprii. O asemenea imagine ideala este preluata de stiintele educatiei si folosita pe scara larga in cadrul procesului educativ 10.

Imaginile constituite pe baza izvoarelor istorice au trasaturi proprii care le caracterizeaza. Aceste imagini poarta amprenta orizontului de interpretare al epocii respective, a subiectivismului si intereselor prin care sunt percepute evenimentele. Ele sunt influentate de mentalitatile dominante si au un caracter general. Atunci cand imaginile sunt fondate pe baza unor izvoare istorice insuficiente, ele pot fi difuze sau contradictorii, avand relevanta scazuta in analiza mentalului colectiv.

O constanta este totusi punctul de plecare: notiunea de imagine, care trebuie luata in sens figurat si nu de imagine reala, fotografica a realitatii straine. imaginea „imagologica” este o reprezentare concentrata, simplificatoare realizata sub forma cliseului, a stereotipului.

Cand sunt luate in considerare faptele care au determinat imaginea celuilalt in doua comunitati diferite, se atrage atentia catre elementele care apropie, dar mai ales cele care diferentiaza. Asa cum s-a aratat imaginile despre celalalt, ca si despre sine, nu reflecta automat obiectul reprezentat. Lipsa comunicarii interculturale, mostenirea, experienta directa, prejudecatile, intensitatea conflictului contribuie la distorsionarea imaginii. La aceasta se adauga nevoia de adversar, de referinta negativa, precum si faptul ca psihologia colectiva nu inregistreaza adesea, decat aspectele traumatice, negative.

Imagologia opereaza cu reprezentari colective, socializate, ce tradeaza o mentalitate colectiva si care sunt considerate ca reprezentative pentru acea comunitate. Exprimarile condensate, memorabile, sunt admise ca atare, axiomatic, avand o functie descriptiva si de recunoastere, ocupand un loc important in imaginarul social.

Imagologia, ca metoda de investigatie este o disciplina de granita, interdisciplinara. Ea intereseaza etnopsihologia, sau psihologia popoarelor, unde a prilejuit anchete diagnostice si actiuni concrete 11.

Sociologia, istoria si istoria mentalitatilor studiaza si ele imaginea celuilalt, a strainului marginalizat sau minoritar 12. „Imaginea celuilalt si mecanismele alteritatii” a fost chiar tema generala a unui congres mondial de stiinte istorice desfasurat la Stuttgard in 1985, care a analizat rolul mentalului colectiv in modelarea devenirii istorice. De fapt, in urma congresului de Stuttgard imagologia „si-a castigat dreptul la existenta in cetate, institutionalizandu-se in universitati, in programe academice, de doctorat sau masterat” 13. În istoriografia romana studiile de imagologie si imaginar social au cunoscut o adevarata explozie in ultimii ani.

Reflectarea strainului, a celuilalt, este si parte componenta a imaginarului social: delimitarea fata de alteritate permite grupului sa-si afirme propria identitate, face parte din structura discursului identitar. Politica nu ramane nici ea imuna fata de imaginile stereotipe, uneori prejudecati. Imaginile negative pun in miscare mecanisme de blocare a contactelor bilaterale si internationale, cata vreme o imagine atragatoare stimuleaza astfel de legaturi 14.

Cercetatorii au constatat ca stereotipiile culturale sunt deosebit de rezistente la actiunea timpului. Unele elemente pot fi regasite la intervale mari de timp. Cu toate acestea imaginile nationale nu sunt complet „inghetate”, dimpotriva ele sunt fluide, sufera modificari dupa cum apar unele elemente constitutive noi, altele dispar sau se estompeaza, se nuanteaza. Pentru un studiu imagologic este de cea mai mare importanta urmarirea acestei dinamici in timp a stereotipiilor.

Deseori un popor reprezinta pentru vecin o imagine dubla, bipolara, constituita din extreme contradictorii. Antagonismul isi gaseste uneori sursa in realitatea insasi. Diferentele imagologice se pot datora deci si deosebirilor de optica, de conditionare culturala, filozofica sau sociala ale emitentilor. Va trebui sa se inregistreze toate aceste imagini divergente, din insumarea carora se va degaja portretul robot, un fel de imagine medie care va regrupa mai multe fascicule de imagini punctuale.