Pagina documente » Stiinte politice » Uniunea Europeana. Delimitari conceptuale

Cuprins

lucrare-licenta-uniunea-europeana.-delimitari-conceptuale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-uniunea-europeana.-delimitari-conceptuale


Extras din document

Cuprins
I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
I.1 SCURT ISTORIC
I.1.1 PREMIZELE IDEILOR DE UNITATE EUROPEANA
I.1.2 APARITIA COMUNITATILOR EUROPENE
I.2 DELIMITARI CONCEPTUALE
I.3 SISTEMUL INSTITUTIILOR COMUNITARE-ASPECTE GENERALE
I.4 INSTITUTIILE SI ORGANELE COMUNITATILOR EUROPENE
I.4.1 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
I.4.2 COMISIA EUROPEANA
I.4.3 PARLAMENTUL EUROPEAN
I.4.4 CURTEA DE JUSTITIE SI TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA
I.4.5 CURTEA DE CONTURI
I.5 INSTITUTIILE CARE STAU LA BAZA ORGANIZARII SI FUNCTIONARII INSTITUTIILOR COMUNITARE
II. ORGANIZAREA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE
III. ORGANIZAREA COMISIEI EUROPENE
IV. ORGANIZAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN
V. ORGANIZAREA INSTITUTIILOR JURISDICTIONALE
V.1 ORGANIZAREA CURTII DE JUSTITIE
V.2 ORGANIZAREA TRIBUNALULUI DE PRIMA INSTANTA
VI. ORGANIZAREA CURTII DE CONTURI
VII. MODIFICARILE ADUSE DE TRATATUL DE LA NISA
VIII. CONCLUZII
IX. BIBLIOGRAFIE

Alte date

?Capitolul I - CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Sectiunea I - Scurt istoric

1. Premizele ideilor de unitate europeana

Constructia europeana la care asistam, privita din punctul de vedere istoric, a fost pregatita de generatii de scriitori, filozofi, istorici, poeti, juristi, politologi.

Conceptul de unitate a Europei este considerat ca fiind foarte vechi, gasindu-si originea inca in perioada antichitatii, cand cuceririle romane au fost considerate ca manifestari ale unei astfel de tendinte.

Se poate spune ca primele doctrine ale unitatii europene s-au nascut la sfarsitul Evului Mediu chiar daca, initial perioada a fost caracterizata printr-o divizare politica din cauza incapacitatii succesorilor lui Carol cel Mare si agravata de conflicte religioase, economice si de alta natura. Au urmat si alte incercari de refacere a unitatii europene chiar daca acestea nu au dus in mod automat la uniformitate ci, dimpotriva, la o diversitate care se bazeaza insa pe acelasi model e a gandi, simti si actiona.

Înca din secolul al XV-lea, in 1464, regele Boemiei, Georges de Podiebrad propunea regelui Frantei Louis XI constituirea unei confederatii eoropene care sa fie dotata cu institutii comune, cum ar fi o adunare in cadrul careia sa se voteze cu majoritate simpla si deasemenea, o Curte de Justitie, un buget federal si o forta armata comuna. Aceste manifestari constituie o dovada reala a vechimii si permanentei sperantei in unitatea Europeana.

Daca secolul al XIX-lea a prefigurat unitatea europeana si a cunoscut chiar nasterea ideii de “Statele Unite ale Europei”, totusi nu a putut sa impiedice doua razboaie mondiale in prima jumatate a secolului al XX-lea – care au inceput prin a fi adevarate razboaie civule europene, declansate pe fondul renasterii nationalismului si apoi al totalitarismului.

Izbugnirea primului razboi mondial a fost de natura sa produca in final o stare de fapt care adus la inrautatirea situatiei tarilor vest-europene (exceptie facand Anglia) si la exiistenta a doua state care dominau din punct de vedere politic: Statele Unite ale Americii si U.R.S.S.

La sfarsitul anului 1918, cand s-au spulberat si ultimii nori ai razboiului, aproape toata Europa zacea in ruine. Bilantul razboiului a fost tragic, peste 10 milioane de persoane au fost ucise.

Dupa primul razboi mondial ideea unei federatii europene a fost preluata de catre contele Coudenhove-kalergi, in special in lucrarea “Pan-Europe”, in care prevedea constituirea unei federatii europene fondata pe limitari de suveranitate consimtite de statele europene. Ca urmare a unui congres tinut la Viena in 1926, contele a creat o miscare numita “Uniunea Pan Europeana” pentru a-si evidentia acest proiect. Cu aceasta ocazie s-a adoptat un manifest Pan – European care prevedea principalele directii ale unei confederatii europene: garantarea egalitatii , securitatii si suveranitatii confederale, crearea de aliante militare; infaptuirea uniunii vamale; stabilirea unei monede unice comune, punerea in valoare in comun a coloniilor statelor membre, respectarea civilizatiilor fiecarui stat; protejarea minoritatilor nationale, iar pe plan international se prevedea colaborarea cu alte state in cadrul Societatii Natiunilor. Au existat mai multe miscari in perioada interbelica precum Uniunea economica si vamala europeana sau Federatia pentru intelegere europeana.

O alta conceptie de uniune europeana este considerata a fi reprezentata de politica promovata de Hitler in timpul celui de-al doilea razboi mondial, bazata pe forta, violenta si vointa unilaterala. Acestei ideologii i s-a opus insa o alta, menita sa corespunda intereselor nationale ale statelor europene, bazata pe acceptarea liber consimtita a acestei uniuni. În acest sens au aparut diferite idei, miscari si publicatii care se declarau in favoarea ideilor federaliste europene: Leon Blum (1939), Miscarea Federalista Europeana, fondata de Altiero Spinelli si Ernesto Rossi; miscarea “Combat” din Franta (1941), intre fondatori careia se aflau Henri Frenaz, Albert Camus, Edmond Michelet s.a.

Dupa cele doua razboaie mondiale anumiti factori influenteaza in mod determinant constructia europeana:

- pe de-o parte, divergentele dintre Est si Vest, care au devenit acute la sfarsitul anului1947, a creat sentimentul unei amenintari grave si iminente pentru Europa Occidentala, astfel fiind nevoie de protectia Statelor Unite.

- Pe de alta parte, deteriorarea relatiilor cu U.R.S.S, obliga Europa sa se preocupe mai mult de securitatea sa.

Aparitia declinului economic, politic chiar si cultural a dat nastere imediat in Europaoccidentala, la un important curent de opinie in favoarea unei Uniuni Europene.

Winston Churchill a fost primul care s-a manifestat in acest sens prin apelul adresat la 19 decembrie 1946, apel la unitate intr-un discurs celebru pronuntat la Universitatea din Zurih, unde propunea crearea unor State Unite ale Europei. În conceptia sa, primele tari care ar fi trebuit sa aiba initiativa erau Franta si Germania. Aceasta opinie a starnit un ecou ce a determinat conststituirea unor miscari europene: Uniunea Eoropeana a federalistilor, Miscarea Socialista pentru Statele-Unite ale Europei, Uniunea Parlamentara, Noile echipe internationale.

Consiliul Europei a fost creat odata cu Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948 initiat de Comitetul international de coordonare a Miscarilor pentru unitatea europeana ce a aparut in 1947. Uniunea Europeana a Federalistilor a initiat preludiul organizarii Congresului de la Haga organizand Congresul de la Montreaux (27-31 august 1947), unde s-a propus participantilor spre a analiza sase principii pe baza carora sa se fondeze viitoarea federatie.

La crearea Consiliului Europei au participat yece state: Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Franta, Norvegia,Suedia, Danemarca, Italia si Irlanda, dar orice stat care recunoaste principiul preeminantei dreptului si asigura respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale poate fi invitat sa devina membru

Congresul de la Haga a avut la baza o actiune de coordonare a miscarilor pentru o Europa unita, concretizata in trei comisii: politica, economica si culturala, precum si pe unele comitete nationale care aveau sarcina de a desemna delegatii nationale care urmau sa colaboreze in vederea initierii unei astfel de uniuni, respectiv: parlamentari, partide politice, organizatii sindicale si profesionale, biserici, organizatii ale femeilor, organizatii universitare, intelectuale si artistice.

În ciuda divergentelor de opinii exprimate cu aceasta ocazie, Congresul de la Haga a avut un rol important in impulsionarea ideii de unitate europeana, prin definirea unui program de actiune globala pentru o Europa unita si prin faptul ca a dat nastere unei “Miscari Europene”, iar in final a contribuit la crearea comunitatilor europene.

2. Aparitia Comunitatilor Europene

Din anul 1950 constructia Europeana se angajeaza pe o cale cu totul noua. Meritul ii revine Lui Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe la acea data in Franta, care propunea la Paris (9 mai 1950) sa angajeze un proces original depasind cadrul traditional al cooperarii interguvernamentale prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranitatii in favoarea unor institutii comune. Aceasta actiune intreprinsa trebuia sa aiba in vedere in primul rand Franta si Germania caci reuniunea natiunilor europene impunea ca opazitia seculara dintre Franta si Germania sa dispara.

Declaratia lui Robert Schuman cuprindea principiile unei conceptii revolutionare in constructia europeana, principii a caror aplicare a dus la constituirea Comunitatii europene a Carbunelui si Otelului.

La Paris, incep negocierile avand la baza un proiect de tratat al Frantei pe data de 10 iunie 1950, iar la 18 aprilie 1951 se semneaza Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O). Acest tratat intra in vigoare la 25 iulie 1952 si reunea sase state europene (Franta, Germania de vest, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg ), Marea Britanie nu a acceptat principiul renuntarii la unele prerogative ale suveranitatii acceptand doar relatii de coordonare cu comunitatea. Sub aceasta constructie comunitara se ascundeau ratiuni politice ce se refereau la situatia Frantei care se simtea amenintata permanent de Germania, pe de-o parte, precum si de amenintarea economica a tarilor vest-europene de citre S.U.A, sau de evidentul pericol al razboiului rece, care incepuse sa sa-si faca simtita prezenta tot mai mult.

Aceasta organizatie economica, ce ducea la unirea pietelor nationale intr-o piata unica, urmarea si promovarea productiei si cresterea profiturilor in comparatie cu situatia mentinerii unor piete supuse unor reguli si practici restrictive [1 Viorel Marcu – Drept Institutional Comunitar 1994 , op.cit: pag.28].

Prin tratatul de la Paris s-au creat patru organe ale comunitatii:

(a) Înalta Autoritate, avand sarcina de a degaja si de a face sa prevaleze interesul comunitar.

(b) Consiliul Special de Ministri, fiind un organ cu caracter interguvernamental

(c) Adunarea Comuna, aleasa prin vot universal direct si care avea sarcina controlului democratic

(d) Curtea de Justitie, ca organ jurisdictional, avand ca sarcina asigurarea normelor juridice.

Tratatul de la Paris este primul pas pe calea integrarii europene, institutiile CECA pregatind institutiile celorlalte doua comunitati ce vor aparea peste cativa ani. De remarcat, este faptul ca integrarea reusita prin crearea CECA nu a putut fi extinsa si la competente pur politice, dovada este esecul in fata Parlamentului francez a proiectului de tratat semnat la Paris la 27 mai 1952, intre cele sase state membre ale CECA pentru instituirea unei Comunitati Europene de Aparare. Acest tratat a fost ratificat in 1954 de celalalte state, dar Parlamentul francez, la 30 august 1954, a refuzat sa-l dezbata, refuz ce a dus la abandonarea proiectului de creare a unei Comunitati Europene de Aparare.

Prin crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului integrarea europeana aparea astfel cu trasaturi diferite fata de cooperarea europeana anterioara, intrucat CECA reunea state putin numeroase, supuse unor organe supranationale, cu competenta limitata la anumite domenii, insa dotate in aceste domenii cu putere de a lua decizii si de a le impune statelor membre [2 Marian Mihaila, Carmen Suciu - Drept Institutional Comunitar, 2002 op.cit: pag.29].

Odata cu anul 1955 s-a relansat si constructia europeana, fiind luate mai multe decizii,dintre unele, cum ar fi crearea Comunitatile Europene de Aparare, esuand din cauza neratificarii celor sase state.

Dupa o perioada de doi ani, s-a semnat la Roma (25 martie 1957) de catre statele membre ale CECA a doua noi tratate:

? Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana (C.E.E)

? Tratatul instituind Comunitatea Europeana A Energiei Atomice (C.E.E.A)

Ambele tratate au fost incheiate pe o perioada nelimitata.

Dupa intrarea in vigoare a tratatelor de la Roma la 1 ianuarie 1958, cele sase tari semnatare infiinteaza cele trei comunitati europene:

? Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO)

? Comunitatea Economica Europeana (CEE)

? Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA - EURATOM)

Crearea Comunitatii Economice Europene avea in vedere mai ales transformarea conditiilor economice ale schimburilor si prin urmare ale productiei pe teritoriul comunitatii. Tratatul CEE are drept obiect integrarea ansamblului economiei statelor membre.