Pagina documente » Limbi straine, Litere » Valoarea stilistica a categoriilor gramaticale

Despre lucrare

lucrare-licenta-valoarea-stilistica-a-categoriilor-gramaticale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-valoarea-stilistica-a-categoriilor-gramaticale


Cuprins

I. Ce este stilistica ?.......4
1. Notiuni de stilistica..4
II. Modalitati de realizare a valorilor stilistice...7
1. Clasificarea figurilor de stil........7
III. Valorile stilistice ale foneticii......9
IV. Valorile stilistice ale lexicului....14
V. Valorile stilistice ale elementelor morfologice.16
1. Substantivul.........16
2. Adjectivul............17
3. Pronumele............19
4. Numeralul............26
5. Verbul.28
6. Adverbul.............35
VI. Topica...37
VII. Fraza...39
1. Constructiile interogative si exclamative......39
CUPRINS

EXTRAS DIN DOCUMENT

?I. CE ESTE STILISTICA ?

1. NOTIUNI DE STILISTIC?

De putine ori in decursul indelungatei sale istorii, stilistica a fost atat de intens cultivata ca astazi. Ca ramura a lingvisticii , stilistica exista de putina vreme. Lingvistilor, „stilistica” le era necunoscuta, fiindca nu avea (sau parea ca nu are) nici o legatura cu disciplina lor. Astazi, termenul apare tot mai des in cercetarile lingvistice ca si in cele filosofice, estetice sau critice. De aceea, se impune din capul locului sa delimitam sfera acestei notiuni, dupa domeniul de activitate in care o gasim utilizata.

Stilistica estetica inseamna studiul stilului, adica studiul tuturor mijloacelor folosite de un scriitor (orator) pentru a obtine anumite efecte lingvistice de ordin artistic. Stilul este strict individual, variind de la un om la altul, de la o creatie la alta, constatare pe care Buffon o formula astfel: „Le style c’est l’homme même”. Stilistica estetica are ca obiect numai limba scrisa, lucru firesc, daca nu uitam ca operele literare sunt fixate aproape intotdeauna in scris.

Stilistica lingvistica difera fundamental de cea estetica. Fiind o ramura a lingvisticii, obiectul ei de cercetare il constituie limba, nu stilul, asadar mijloacele de expresie ale intregii colectivitati vorbitoare, nu ale unui singur individ sau ale unei singure opere.

Dupa Charles Bally, creatorul, in mare parte, al stilisticii lingvistice, stilistica se ocupa „cu studiul mijloacelor de expresie ale unei comunicari lingvistice din punct de vedere al continutului sau afectiv, adica exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj si actiunea faptelor de limba asupra sensibilitatii.”

Desi, teoretic, nu alege faptele lingvistice pe care urmeaza sa le cerceteze, in realitate, stilistica se opreste numai la mijloace de expresie cu continut afectiv, produs ale starilor sufletesti afective. Un cuvant, o particula afectiva, pot avea in ceea priveste sensul, doua elemente distincte: unul strict intelectual, care este notiunea pura, reprezentarea obiectului in discutie, altul afectiv, care arata oarecum pozitia subiectiva, reactia sentimentala a individului vorbitor fata de notiunea respectiva.

Se intelege ca nu toate cuvintele contin ambele elemente semantice. Nenumarate obiecte nu produc asupra noastra nici o expresie de natura afectiva si de aceea numele lor ne sunt indiferente din acest punct de vedere: scaun, apa, merg etc. La altele, din contra, atitudinea sentimentala a subiectului vorbitor sare in ochi si de aceea copleseste sensul propriu-zis, pur intelectual sau rational. De ce? Pe de-o parte, pentru ca obiectul insusi trezeste in noi stari sufletesti afective, iar, pe de alta, din cauza unor puternice sentimente ca admiratia, dragostea, ura, revolta etc. care ne stapanesc in momentul vorbirii fara nici o legatura cu obiectul acesteia si care ne determina sa recurgem la cuvinte si la formule menite sa satisfaca nevoia de a da curs liber emotiei. Spre deosebire de scriitor, vorbitorul obisnuit nu alege, nu cauta mijloace de expresie, ci le gaseste in mod spontan ascultand pur si simplu de imboldul emotiei de care se simte cuprins.

Expresivitatea variaza de la un cuvant la altul sau de la o epoca la alta, de la un individ la altul pentru unul si acelasi cuvant. Cuvintele expresive seamana intr-o anumita masura si din punct de vedere al valorilor afective cu figurile de stil, ceea ce ar putea face pe unii sa creada ca, in fond, este vorba de unul si acelasi lucru si ca, prin urmare, nu se justifica existenta stilisticii ca disciplina noua deosebita de studiul stilului. Dar cel care gandeste asa se inseala. La cuvintele expresive din limba vorbita nu intervine deloc vointa omului, dupa cum este exclusa ideea de efect estetic ori de alta natura. Totul se petrece in mod natural.

Am pomenit in legatura cu stilistica lingvistica de limba vorbita. Aici termenii expresivi sunt mult mai numerosi decat in cea scrisa. Cand vorbim, atitudinea este alta: in cursul vorbirii nu avem ragazul necesar sa ne gandim mereu la cuvintele pe care le folosim caci ascultatorul nu poate astepta prea mult cele ce avem sa comunicam.

Cu cat vorbitorul apartine unor cercuri de oameni mai putin instruiti, cu atat limba lui e mai libera si deci, mai bogata in expresivitate. La noi, este cazul lui Creanga, care are un stil vorbit popular unde taranul face impresia unuia cultivat.

Pana aici am invocat cuvintele si constructiile expresive intelegand prin aceste elemente lingvistice produse ale efectului si, adesea, ale fanteziei subiectelor vorbitoare. Teoretic, orice parte constructiva a vorbirii omenesti poate avea valoare expresiva si, deci, poate fi utilizata ca atare.

II. MODALIT?TI DE REALIZARE A VALORILOR STILISTICE

Valoare stilistica au, practic, absolut toate categoriile gramaticale apartinand tuturor nivelurilor limbii: fonetica, vocabularul, morfologia, sintaxa.

Înainte de a urmari ce valoare stilistica indeplinesc categoriile gramaticale ale tuturor nivelurilor limbii, trebuie sa vedem ce este figura de stil si care sunt cele mai cunoscute figuri de stil.

Procesul de elaborare a discursului literar incepe cu un act enuntiativ in care conotatia este realizata printr-o serie de strategii de respectare a raporturilor obiective dintre lucruri. Va opera apoi instanta circumstantiala realizata prin transformarea claselor si categoriilor gramaticale in figuri de stil.

1. CLASIFICAREA FIGURILOR DE STIL

Figura de stil este procedeul stilistic prin care se modifica intelesul propriu al unui cuvant pentru a-i da mai multa expresivitate.

Figurile de stil se clasifica astfel:

• Figuri de sunet:

- aliteratia;

- onomatopeea.

• Figuri de constructie

- anacolutul;

- inversiunea;

- repetitia;

- enumeratia

- gradatia.

• Figuri de adresare

- interogatia retorica

- apostrofa

- invocatia retorica

- imprecatia

- invectiva

• Figuri semantice

- epitetul

- comparatia

- alegoria

- personificarea

- eufemismul

• Figuri de gandire si compozitie

- hiperbola

- antiteza

- antonomaza

- metonimia