Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAP.1.DELIMITARI SI FUNDAMENTARI TEORETICE PRIVIND
AMORTIZAREA
1.1. Concepti privind amortizarea,abordarea economica a
amortizari.Amortizarea rationala .
1.2. Elemente privind calculul si delimitarea amortizarii.
1.2.2. Durata de amortizare
1.2.3. Valoarea de amortizat
1.2.4. Metode de amortizare.Criterii de alegere
CAP.2. STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULUL SI
CONTABILITATEA AMORTIZARII IN CADRUL
SOCIETATII "AMLPO SA."PLOIESTI
2.1. Prezentarea generala a societatii comerciale"AMPLO
SA."Ploiesti
2.2. Regimuri de amortizare utilizate in cadrul societatii.Intocmirea
planului de amortizare
2.3. Contabilitatea amortizarii
2.4. Trecerea de la amortizarea contabila la amortizarea fiscala
2.5. Analiza critica privind calculul si contabilitatea amortizarii
CAP.3. EVALUARE, REEVALUARE SI FISCALITATE PRIVIND
AMORTIZAREA
3.1. Evaluarea la intrare a activelor amortizabile
3.2. Evaluarea la inventar a activelor amortizabile
3.3. Reevaluarea imobilizarilor corporale
3.4. Amortizare, evaluare, fiscalitate
CAP.4. ANALIZA INFORMATIEIE CONTABILE PRIVIND
AMORTIZAREA
4.1. Amortizarea si capacitatea de autofinantare
4.2. Analiza gradului de utilizare
4.3. Amortizarea in grila indicatorilor privind rezultatele si
eficienta economica si financiara a intreprinderii
4.4. Concluzii si propuneri
Bibliografie

Alte date

?CAPITOLUL I

DELIMIT?RI SI FUNDAMENT?RI TEORETICE PRIVIND AMORTIZAREA

1.1.CONCEPTII PRIVIND AMORTIZAREA.ABORDAREA ECONOMIC? A AMORTIZ?RII.AMORTIZAREA RATIONAL?

Unitatile care desfasoara activitati economice (agenti economici) si care imobilizeaza capital in active corporale si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau in timp, vor calcula, inregistra in contabilitate si recupera uzura fizica si morala a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Aceste operatiuni sunt denumite generic „amortizarea capitalului imobilizat”.

IAS 16 Imoblizari corporale defineste amortizarea ca fiind alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata1. Amortizarea poate fi analizata din 3 puncte de vedere: contabil (patrimonial), economic si financiar.

Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezinta micsorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de catre intreprindere intr-un anumit interval de timp, invechirii, concurentei, schimbarii tehnicii sau a altor cauze. Pentru a imbrica forma de amortizare, aceasta micsorare trebuie sa prezinte un caracter ireversibil, ceea ce permite delimitarea ei de notiunea de provizion. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea neta contabila.

Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultand din depreciere, solicita pregatirea si inlocuirea acestuia cu altul nou. Ca urmare, achizitia si utilizarea imobilizarilor reprezinta o cheltuiala si un element al costului suportata de intreprindere. De aici, necesitatea constituirii fondurilor necesare reinoirii imobilizarilor amortizabile, la sfarsitul vietii acestora prin veniturile viitoare, fara a recurge la capitalurile proprii sau la contractarea de datorii.

Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinantare a capitalului imobilizat care se constituie chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeaza profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci, o componenta esentiala a capacitatii de autofinantare.

Capitalul imobilizat in active corporale si necorporale participa in procesul de productie in intreaga valoare. În procesul de obtinere a produselor finite, valoarea mijloacelor fixe se transfera treptat in valoarea produselor obtinute, in timp ce o parte a valorii lor ramane fixata in corpul material al mijloacelor fixe. Trebuie avut in vedere ca, in perioada functionarii mijloacelor fixe, circula numai valoarea lor.

Folosirea mijloacelor fixe in procesul de productie a bunurilor materiale duce la uzura lor, fapt care impune, dupa o serie de cicluri de productie, inlocuirea acestora, nu numai in forma valorica, ci si in naturala. De aceea, valoarea lor inclusa in produsele finite se numeste amortizare.

Amortizarea este un proces de recuperare treptata a valorilor activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire, prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci limitele de uzura fizica si morala2.

Amortizarea se desfasoara in timp, in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora. În cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor.

Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama de valoarea reziduala, care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire. În cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara, care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate.

Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului. În cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ, in timp ce in cazul imprumuturilor, amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii.

Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul caruia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv, in mai multe exercitii financiare, cum este cazul cladirilor, constructiilor utilajelor, mijloacelor de transport etc.

Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia. Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare.