Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?1. Comertul electronic - aspecte generale

Termenul de „comert electronic” (e-comert) este din ce in ce mai mult discutat pe masura ce Internetul apare ca un mediu viabil pentru desfasurarea actiunilor de comert. Acest lucru s-a intamplat mai mult in ultimi cinci ani datorita popularitatii din ce in ce mai mari pe care Internetul o cunoaste.

Totusi originile comertului electronic se gasesc mult mai departe in timp, chiar mai departe 1980 cand termenul de "electronic data interchange" (EDI) face senzatie pe scena economica din acele timpuri.

Mai mult, dezvoltarea rapida a infrastructurii comunicatiilor si calculatoarelor in ultima jumatate a deceniului a fost mai mult decat impresionanta, avand o influenta enorma asupra viitorului comertului electronic.

Preturile tehnicii de calcul au scazut intr-un ritm galopant in ultimele doua decade, devenind un lucru pe care toata lumea si-l poate permite. Sistemele de operare si software-ul au devenit mai puternice si usor de folosit devenind top mai tentante pentru domeniul afacerilor.

Totusi, efortul depus pentru asigurarea compatibilitatii in scopul facilitarii schimbului de date a trecut in cea mai mare parte neobservat. De cea mai mare importanta este efortul depus pentru standardizarea interfetelor dintre diferite platforme.

Procesul de standardizare denumit Open System Integration nu trebuie sa fie confundat cu International Standards Organisation (ISO), care ratifica aceste standarde. Disponibilitatea tehnicii de calcul si a standardizarii a fost foarte importanta deoarece multe companii au vazut oportunitatea de a lega computerele intre ele pentru a inlesni procesul de comert.

Termenul de e-commerce trebuia inca inventat, dar reprezinta in esenta telul pe care acele companii incercau sa il atinga. Cea mai importanta realizare urma sa fie elaborarea de formate comune pentru sistemele de mesagerie de care era nevoie pentru a realiza schimbul de date intre comunitatile de afaceri.

Ca rezultat, au fost create pachete de standarde atat Americane cat si europene pentru a defini caracteristicile ce trebuiau indeplinite de catre sistemele de mesagerie. Au existat proiecte pilot cum ar fi DISH si SHIPNET in industria transporturilor navale, dar nu toate au fost incoronate de succes in termeni comerciali, totusi au contribuit la promovarea acestui subiect. Astfel de sisteme pentru comunitatile portuare au fost create si in Europa ca de exemplu Felixstowe, Southampton, si Rotterdam.

În jurul anilor 1980 multe alte retele interne (VAN [1 value-added network

]) au fost create pentru a crea legaturi de comunicare sigure in interiorul diverselor companii si afaceri.

Constituirea de numeroase asociatii cum ar fi: Electronic Commerce Association, The European Electronic Messaging Association, Data Interchange Standards Association si Electronics Industry Data Exchange Association a impulsionat si contribuit la crearea unor sisteme de mesagerie care sa corespunda cerintelor impuse de diferite sectoare din industrie.

Pe masura de diferite proiecte in domeniu erau implementate, la inceputul anilor optzeci, asteptarile fata de retelele EDI incepeau sa creasca. La fel ca si in cazul cresterii pe care Internetul o cunoaste astazi, multi analisti s-au grabit si au facut predictii ale unor cresteri fara precedent pe care acest tip de retea avea sa le cunoasca, astfel incat numarul utilizatorilor avea sa se dubleze anual, iar nici o afacere nu isi va putea permite sa ramana pe dinafara.

Totusi, in ciuda predictiilor incurajatoare, doar unu la suta din potentialii utilizatori ai acestui tip de retea au ajuns sa o foloseasca. Astfel masa critica necesara pentru a provoca explozia retelelor EDI nu a fost niciodata atinsa.

Cele mai importante motive care au dus la insuccesul acestui proiect au fost: ciclul lung necesar pentru dezvoltarea standardelor necesare, faptul ca potentialii utilizatori au privit EDI ca fiind prea complicat de inteles si faptul ca majoritatea retelelor EDI implementate nu au reusit sa aduca un profit notabil.

Declinul retelelor EDI, le-a impins pe acestea in umbra. Între timp alte standarde cum ar fi International Telecommunications Union (ITU) X.400 pentru mesagerie electronica (e-mail) au fost lansate.

Între timp popularitatea, a cea ce este cunoscut astazi sub numele de Internet a atins cote ridicate. Seminarii, expozitii, carti, reviste, ziare toate promovau acest nou mediu de dezvoltare. Internetul era peste tot iar EDI-ul se zbatea in obscuritate.

Producatori importanti de software au sprijinit dezvoltarea Internetului. World Wide Web-ul (WWW) oferea facilitati grafice pentru publicarea documentelor. Poate unul dintre cei mai importanti factori in dezvoltarea Internetului o reprezinta gama mare de solutii de mesagerie rapida pe care acesta le oferea. Alt fapt surprinzator este ca standardele folosite in cadrul Internetului functionau in ciuda faptului ca nu toate fusesera ratificate de organismele de standardizare. Acest lucru a avut o contributie importanta la cresterea Internetului.

Un alt factor important este acela ca mediul de afacerii incepe sa vada Internetul ca un mijloc de schimbare a informatiilor de afaceri, in ciuda lipsurilor pe care acesta le are in domeniul securitatii si integritatii datelor. Totusi utilizatorii inteleg aceste limitari si incearca sa le faca fata in cele mai bun mod posibil.

Dezvoltarea standardelor si comunicarii continua si se asteapta sa duca in continuare imbunatatiri modului in care afacerile sunt desfasurate in zilele noastre. Astazi exista o multime de optiuni in cea ce priveste comunicarea, retele de telefonie, reteaua Internet, comunicarea prin satelit si comunicatiile mobile. Un factor cheie in modul de desfasurarea a afacerilor Internetul ofera in acelasi timp premizele crearii unui nou mediu de afaceri, crearea unor noi solutii de comert, comertul on-line.

1.1. Ce este comertul electronic

Brusca aparitie si avantul comertului electronic schimba lumea afacerilor, amenintand existenta nu mai a unor firme ci a intregi industrii. Unele industrii au fost obligate la restructurari puternice in timp ce alte noi afaceri si alte cai de a conduce vechile afaceri se dezvolta. Acest nou mediu de afaceri este in acelasi timp inspaimantator ca si ofertant de noi oportunitati.

O componenta importanta in definirea comertului electronic o reprezinta mediul in care acesta are loc si anume Internetul. Internetul este o retea mondiala de zeci de mii de computere de mare capacitate, conectate intre ele. Persoane particulare si oameni de afaceri intra pe Internet prin intermediul unui furnizor local de servicii Internet, care ofera astfel accesul la posta electronica (e-mail) si la sistemul de informare " www" (World Wide Web) precum si la multe alte categorii de servicii informationale. Internetul ofera potentialilor clienti posibilitatea de a "vizita" afacerea pe "Web" si sa analizeze ofertele on-line de produse si servicii ale firmelor.

O multitudine de firme utilizeaza Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme si pentru a atrage clientii. Firmele furnizeaza informatii tehnice si utilizeaza pagina de Web ca o platforma pentru mediatizarea noutatilor ce apar in cadrul firmei. Folosind propriul Website ca pe un magazin, ele ofera produse si preiau comenzi.

Poate din cauza incertitudini si vitezei cu care se schimba aceste mediu, exista foarte putina indrumare strategica disponibila oamenilor de afaceri pentru ai ajuta sa se descurce in acest teritoriu neexplorat. Exista putine lucrari de relevanta si o multime de teorii si curente cu privire la acest nou mediu de afacerii.

Din acest punct de vedere incercarea de a defini comertul electronic nu ar avea un rezultat concret. Primele intentii de a definii comertul electronic au fost facute din nevoia de a legifera comertul electronic, cum ar fi de exemplu definitia elaborata de Parlamentul European si publicata in Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute si sub numele de „Directiva asupra comertului electronic”. În afara de aceasta la ora actuala exista o multitudine de definitii ale comertului electronic:

„ … cumpararea si vanzarea bunurilor si serviciilor pe Internet, in special cu ajutorul World Wide Web-ului. În practica acesta si un nou termen „e-business” sunt adesea folositi ca sinonime. Pentru vanzarea on-line cu amanuntul termenul „e-tailing” este folosit cateodata.”

(www.whatis.com)

„… aplicarea integrala a tehnologiei informatiilor si comunicatiilor la inceput si pana la finalul intregului lant de valori a procesului de afaceri ce are loc electronic si are ca scop obtinerea de profit. Aceste procese pot sa fie partiale sau complete si de asemene pot sa fie tranzactii business-to-consumer sau business -to-business

(Wigand, 1997)

„În definitia sa simpla comertul electronic este un mijloc electronic folosit pentru a face tranzactii de afaceri… Pe masura dezvoltarii tehnologiei si a folosirii Internetului pe scara larga, comertul electronic a ajuns sa se refere la o gama mai larga de mijloace de afaceri cum ar fi: e-mail, Web-situri informationale, cataloage on-line comenzi de bunuri si serviciu prin Internet, livrarea directa de produse si alegerea caracteristicilor produsului… Cele mai raspandite forme de comert electronic sunt:

? Business to Business – o afacere vinde catre alta afacere;

? Business to Consumer – o afacere vinde unui consumator;

? Business to Government – diverse firme liciteaza pentru programe guvernamentale;

? Consumer to Consumer – consumatorii vand altor consumatori prin intermediul unor site-uri de licitatii.

(www.wvebiz.com)

„… efectuarea de tranzactii financiare prin mijloace electronice. Odata cu cresterea comertului in cadrul Internetului, notiunea de comert electronic se refera la cumpararea din magazine on-line. Comertul electronic poate fi: business to business (afacere la afacere) si business to consumer (afacere la consumator).

(www.straight-on.com)

„…folosirea tehnologiei informationale pentru a facilita vanzarea si cumpararea bunurilor si serviciilor intre partenerii de afaceri.”

(Bathia,1999)