Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE.........
Pag 3



CAP. I.
ECONOMIA MODERNA CONTEMPORANA...........
Pag 4
1.1.
Tendinte si caracteristici ale economiei mondiale.....
Pag 4
1.2.
Globalizarea, problema de actualitate a economiei mondiale............
Pag 6
1.3.
Importanta asistentei financiare externe in contextul globalizarii............
Pag 11



CAP.II.
ASISTENTA FINANCIARA EXTERNA - SURSA IMPORTANTA A DEZVOLTARII...........
Pag 13
2.1.
Nevoia de asistenta financiara externa..............
Pag 13
2.2.
Tipologia fluxurilor financiare indreptate catre tarile in dezvoltare...........
Pag 15
2.3.
Institutii financiar monetare de credit si forme de creditare ale acestora..
Pag 21

2.3.1. Fondul Monetar International..
Pag 21

2.3.2. Grupul Bancii Mondiale...........
Pag 25
2.4.
Problema datoriei externe acumulata de tarile in dezvoltare.............
Pag 31



CAP. III.
ASISTENTA FINANCIARA EXTERNA PENTRU ADERARE
Pag 34
3.1.
Asistenta occidentala pentru tarile aflate in tranzitie
Pag 34
3.2.
Fondurile europene......
Pag 39
3.3.
Scurt istoric al fondurilor de pre-aderare.......
Pag 43
3.4.
Finantarea prin programe de pre-aderare.......
Pag 45



CAP. IV.
ASISTENTA FINANCIARA EXTERNA PRIMITA DE ROMiNIA.....
Pag 54
4.1.
Evolutia economiei rominesti in perioada de tranzitie..........
Pag 54
4.2.
Acordurile cu FMI si Banca Mondiala.............
Pag 57
4.3.
Asistenta pentru aderare primita de la Uniunea Europeana.
Pag 63




CONCLUZII.
Pag 80




BIBLIOGRAFIE.........
Pag 82

Alte date

?

INTRODUCERE

Acordarea de asistenta externa, sub forma financiara sau sub forma consultantei tehnice reprezinta o noutate in planul relatiilor internationale.

Crearea organizatiilor si institutiilor internationale ce aveau menirea de a contribui la consolidarea legaturilor economice dintre statele lumii si de a sprijini dezvoltarea economica a acestora a determinat aparitia a diverse forme de finantare si programe de ajutorare pentru statele care aveau nevoie de asistenta.

În prezent sunt numeroase tarile care au probleme cu plata serviciului datoriei externe si care apeleaza la organizatiile financiare internationale pentru a obtine resursele financiare de care au nevoie. Asistenta financiara trebuie considerata in contextul mai larg al resurselor de finantare, deoarece ea nu poate inlocuii ci completeaza efortul propriu.

În 1989, odata cu inlaturarea regimului comunist in tarile din centrul si Estul Europei a devenit evident ca drumul spre o economie de piata solicita existenta unor sume substantiale pentru finantarea investitiilor in sectoarele productive, care pentru guvernele tarilor in tranzitie erau foarte greu de obtinut prin resurse proprii. Asistenta financiara necesara a fost asigurata, in mare parte de catre institutiile financiare si Uniunea Europeana. Potentialul fluxurilor de capital straine destinat cresterii economice vine in completarea economiilor interne, in felul acesta aducandu-si contributia la imbunatatirea alocarii de resurse si constituind o cale catre atragerea de tehnologii noi si ‘know-how ’.

CAP. I.

ECONOMIA MODERN? CONTEMPORAN?

1.1. Tendinte si caracteristici ale economiei mondiale

Lumea in care traim astazi este, inainte de toate o lume a interdependentelor, a relatiilor intre indivizi, tari, indiferent de potentialul, marimea sau nivelul lor de dezvoltare. Asa cum se prezinta astazi, economia mondiala este rezultatul unui intreg proces evolutiv, al dezvoltarii schimbului reciproc de activitati, de la forme inferioare, la forme superioare, de la simplu, la complex.

Într-o acceptiune foarte larga, economia, sau schimbul reciproc de activitati, constituie ansamblul de actiuni ale unei comunitati, cu scopul producerii si consumului de bunuri. Realizarea acestui scop presupune, in primul rand, actiunea asupra mediului ambiant dar si alte actiuni, cum ar fi repartitia sau schimbul. Altfel spus, economia nu poate fi conceputa in afara factorului uman, a socialului.

Economia mondiala reprezinta acel stadiu al schimbului reciproc de activitati, pe baza diviziunii internationale a muncii, in care sunt implicati, in mod obiectiv, majoritatea agentilor economici de pe glob.

Conceptul de economie mondiala este expresia teoretica a unui complet de relatii economice, cel mai amplu si cel mai profund, cunoscut pana in prezent.

Asa cum se prezinta ea astazi, economia mondiala reprezinta un ansamblu de economii nationale, de entitati regionale si de corporatii transnationale aflate intr-un stadiu avansat de interdependenta. Principalele caracteristici ale economiei mondiale sunt :

? Economiile nationale constituie celulele de baza ale economiei mondiale ;

? Agentii economici care opereaza intr-o economie nationala pot fi: nationali, straini sau rezidenti, atunci cand desfasoara activitati economice pe o perioada mai mare de un an ;

? Participarea tarilor la economia nationala nu este egala ;

? Cresterea interventiei statului in schimburile comerciale internationale ;

? Eterogenitatea

? Procesul de adancire al interdependentelor se afla intr-o dinamica continua. Interdependentele stau la baza existentei si dinamicii economiei mondiale. Dezvoltarea economiilor nationale determina adancirea diviziunii mondiale a muncii, iar pe de alta parte contribuie la crearea interrelatiilor intre economiile nationale, facand posibila existenta unor sisteme la scara planetara ;

? Pe parcursul dezvoltarii economiei nationale au aparut o serie de contradictii al caror rol s-a modificat de la o etapa a dezvoltarii la alta ;

? Accentuarea procesului de regionalizare

? La scara planetara exista mai multe centre de putere, tendinta fiind aceea de multipolaritate ;

? Dinamismul mutatiilor in cadrul multipolaritatii ;

Natiunea si statul raman, in pofida tuturor tendintelor de regionalizare sau globalizare, entitati de sine statatoare, cu atribute proprii : economice, sociale, politice, culturale.

1.2. Globalizarea, problema de actualitate a economiei mondiale

Globalizarea a devenit problema cea mai arzatoare a epocii noastre.

Atlasul Bancii Mondiale pe 2000 prezinta urmatoarea definitie a mondializarii: “procesul care ofera indivizilor si intreprinderilor o capacitate crescanda de a realiza tranzactii economice, dincolo de tranzactiile nationale. Acest proces este indus prin eliminarea barierelor nationale si de diminuarea costurilor, in principal de transport si comunicatii”. Aceeasi definitie este atribuita, in cadrul aceluiasi atlas si globalizarii.

Însa, diferenta dintre cele doua fenomene trebuie extrasa din analiza unor fenomene mult mai profunde, care au caracterizat sfarsitul mileniului trei. În fond, in cazul mondializarii este vorba despre tendinta de creare a unei piete unice, la scara planetara, in sensul legarii prin interese economice a cumparatorilor de vanzatori, a producatorilor de consumatori, a depunatorilor de investitori.

În prezent, globalizarea poate fi perceputa mai ales datorita tendintelor de reglementare si liberalizare ce au loc in societate. Tot mai multe sectoare, la nivel national sunt liberalizate, apar norme si reglementari la nivel international, intens dezbatute in prezent. Sferele vietii social, economic, cultural sunt tot mai legate intre ele, se realizeaza o interconditionare ce face imposibila rezolvarea unor probleme si neglijarea altora.

Deschiderea comertului mondial a ajutat milioane de persoane prin impulsionarea exporturilor, fapt ce a determinat dezvoltarea a numeroase tari. Globalizarea a redus sentimentul de izolare care domina tarile sarace si a oferit multora dintre locuitorii acestora accesul la cunoastere [1 Bari, I., “Probleme globale contemporane”, Ed. Economic?, 2003].

Însa problemele ce par sa o caracterizeze sunt pe masura avantajelor. Ester Brown, coordonatorul lucrarilor “Starea lumii”, editate anual de catre Institutul World Watch, desemneaza doua mari sfidari cu care se confrunta civilizatia la inceputul noului mileniu si trage un semnal de alarma mult mai grav decat cel pe care Clubul de la Roma il marcase deja la inceputul anilor '70 si anume, conflictul dintre dezvoltarea civilizatiei si suportul natural. Este vorba despre tendinta de epuizare a resurselor, in timp ce economia le solicita tot mai mult, iar factorii de mediu se deterioreaza [2 Bari, I., “Probleme globale contemporane”, Ed. Economica, 2003, pag 27].

Impactul pe care-l poate avea globalizarea asupra tarilor in curs de dezvoltare si, in primul rand asupra populatiei sarace de pe glob, poate fi devastator.

Una dintre marile probleme ale globalizarii este distributia cresterii economice globale in ultimele doua decenii. Tarile in dezvoltare au cunoscut o dinamica mai mare a cresterii economice, in raport cu tarile dezvoltate, insa aceasta crestere nu a fost suficienta pentru recuperarea decalajelor existente. La nivel global, inegalitatea dintre natiuni s-a accentuat continuu, incepand cu anul 1978, dupa ce timp de aproape 20 de ani s-a mentinut relativ constanta (coeficientul Gini a crescut de la circa 46, in perioada 1960-1978, la 54 in prezent, adica o crestere de aproximativ 20 de puncte procentuale [3 Cretoiu, Ghe., „Economie mondiala”, Ed. Porto Franco, 2001, pag 79]).

Raportul intocmit de Banca Mondiala in 2002, privind efectele globalizarii sustine latura pozitiva a acestui fenomen, apeland la explicatia conform careia tarile care au optat pentru deschiderea economiilor lor au cunoscut cele mai mari ritmuri de crestere a veniturilor pe cap de locuitor.

O alta mare problema a globalizarii o reprezinta saracia si inegalitatile de dezvoltare. De-a lungul secolului XX, venitul global mediu pe locuitor a crescut semnificativ, dar s-au inregistrat diferente importante in ceea ce priveste nivelul la nivelul tarilor. Evident este faptul ca diferentele de venituri dintre locuitorii tarilor sarace si cei ai tarilor bogate s-au accentuat. Un studiu efectuat de World Economic Outlook pe 42 de tari, cu o populatie ce reprezinta 90% din populatia globului a evidentiat faptul ca, desi productia pe cap de locuitor a crescut apreciabil la nivelul tuturor acestor tari, distributia veniturilor create a devenit tot mai inegala.

Flagelul saraciei nu a parasit nici tarile dezvoltate, un numar insemnat din populatia acestor tari traind la limita subzistentei ( la nivelul anului 2000, in SUA traiau aproximativ 40 de milioane de oameni la limita saraciei). Decalajul dintre bogati si saraci se adanceste tot mai mult, estimarile facute fiind acelea ca o cincime din populatia globului are acces la trei sferturi dintre bogatiile acestuia. Aceasta polarizare se explica prin fenomenul de migratie masiva a populatiei spre Europa si America de Nord. Aceasta polarizare se acutizeaza, datorita faptului ca regiunile bogate au trecut deja prin fenomenul de tranzitie demografica, iar populatia lor este relativ stabila, in timp ce populatia din sud va creste in continuare in urmatorii 60 de ani. În jumatate din acest timp, doar 1/7 din populatia mondiala va controla cel putin trei sferturi din bogatia mondiala [4 Bari, I., “Probleme globale contemporane”, Ed. Economica, 2003, pag. 105].

O problema de actualitate si un nou punct de discordie intre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare il reprezinta stabilirea unor standarde internationale ale muncii avand ca scop inlaturarea dumpingului social. Temerile tarilor dezvoltate legate de importul de produse mai ieftine constau in riscul de crestere al somajului sau in deteriorarea bunastarii muncitorilor ca urmare a scaderii salariilor pentru mentinerea competitivitatii.

O alta mare temere in ceea ce priveste globalizarea este legata de contagiunea crizelor financiare. Succesiunea crizelor din anii ’90 in Mexic, Thailanda, Indonezia, Coreea, Turcia, Brazilia si Argentina i-a determinat pe unii specialisti sa considere crizele financiare drept un rezultat inevitabil al globalizarii. Evident este doar faptul ca aceste crize nu s-ar fi dezvoltat pana la nivelul de necontrolat si nici nu s-ar fi extins cu atata repeziciune daca n-ar fi fost expuse la pietele internationale de capital. Aceste crize au insa ratiuni mult mai complexe, care tin de legaturile existente intre politicile internationale si sistemul financiar international [5 Bezias, J., „Relatiile internationale de la mijlocul secolului la XXI-lea”, IEM, 2003, pag 42]. Contagiunea crizelor la nivel regional si global are mai multe canale de transmisie, acestea const­and in legaturile fundamentale dintre economiile lumii: financiare, relatiile comerciale internationale, legaturile politice.

Însa problema care a generat cele mai multe polemici la nivel international este cea legata de deficitele statale. Autoritatea statului este legata de apartenenta la un anumit teritoriu. În cazul globalizarii, granitele devin permeabile, din ce in ce mai multe procese au un caracter transfrontalier, iar altele nu pot nici macar sa fie localizate. Statelor le este greu sa reglementeze aceste procese ce au de cele mai multe ori efecte negative asupra economiei. Acest lucru reprezinta o amenintare pentru calitatea vietii intr-o lume globalizata, deoarece conduce la deficite de guvernare majore: social, democratic, ecologic, de securitate.