Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I.
Consideratii generale privind infractiunea de ultraj.......pag.1
Sectiunea I
Referinte istorice ale infractiunii de ultraj .............1
Sectiunea a II-a
Cadrul juridic instituit prin Constitutia din 1991 si reformularea actuala a ultrajului in legislatia interna .............5
CAPITOLUL II
Ultrajul ..pag.9
Sectiunea I
Continutul legal .............9
Sectiunea a II-a
2.1. Conditii persistente ...12
2.2. Subiectii infractiunii .12
Sectiunea a III-a
Continutul constitutiv ....16
3.1. Latura obiectiva .....16
3.2. Latura subiectiva ....24
Sectiunea a IV-a
Forme, Modalitati, Sanctiuni ..........25
CAPITOLUL III
Probleme pe care trebuie sa le lamureasca ancheta ....pag.28
Sectiunea I
Activitatea ilicita. Metodele si mijloacele folosite 28
Sectiunea a II-a
Calitatea de functionar public sau de membru al familiei
functionarului ultragiat ...35
Sectiunea a III-a
Urmarile activitatii ilicite si scopul urmarit .........38
Sectiunea a IV-a
4.1. Faptuitorii, calitatea si contributia fiecaruia. Relatiile dintre acestia si
persoanele ultragiate. Alte probleme de urmarit pentru solutionarea cauzelor
de ultraj......40
4.2. Cauzele, conditii, imprejurari care au determinat, favorizat, inlesnit continuarea faptelor......43
4.3. Probleme specifice in cazul ultrajului savirsit asupra lucratorilor Ministerului de Interne..43
CAPITOLUL IV
Activitati de intreprins pentru administrarea probelor ..............pag.45
Sectiunea I
Aspecte generale .........45
Sectiunea a II-a
Ascultarea functionarului ultragiat ..48
Sectiunea a III-a
Constatarea infractiunii flagrante ...51
Sectiunea a IV-a
Cercetarea la fata locului .............54
Sectiunea a V-a
Efectuarea de perchezitii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri ...56
Sectiunea a VI-a
Dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si medicale a
expertizelor criminalistice ...........58
Sectiunea a VII-a
Identificarea si ascultarea martorilor ..............65
Sectiunea a VIII-a
Ascultarea invinuitului si inculpatului ............67
Sectiunea a IX-a
Efectuarea de prezentari pentru nerecunoastere de confruntari si
reconstituiri69
CAPITOLUL V
Aspecte specifice, privind cercetarea ultrajului comis
impotriva politistilor............pag.73
CAPITOLUL VI
Aspecte practice ..pag.81
Bibliografie

Alte date

? Aspecte metodologice privind investigarea criminalistica a infractiunii de ultraj?Capitolul I

Consideratii generale privind infractiunea de ultraj

Sectiunea I

Referinte istorice ale infractiunii de ultraj

În acelasi timp cu aparitia primelor infractiuni statale au aparut si primele organe insarcinate cu indeplinirea unor activitati menite a asigura bunul mers al „treburilor tarii”, lucru care a contribuit la elaborarea si adoptarea de legi impotriva faptelor care aduceau atingere respectului datorat autoritatii „functionarilor de stat”.

S-a luat in vedere faptul ca buna functionare a statului presupune o autoritate nestirbita a acestuia, care se poate mentine numai daca cetatenii manifesta respectul cuvenit fata de organele de stat. De aceea aceste organe trebuie aparate impotriva atingerilor ce le-ar putea fi aduse prin unele comportari de natura a leza autoritatea cu care sunt investite.

Una dintre cele mai vechi reglementari a autoritatii este intalnita in Codul Hamuraji in urma cu mai bine de 3500 ani in care erau protejati nobilii si fanariotii, iar faptele savarsite impotriva acestora erau considerate grave.

În dreptul roman e cunoscut ca insultarea sau exercitarea de violente asupra unui functionar al statului era considerata o crima impotriva imparatului si pedepsite ca atare, dar cu conditia ca functionarul sa fie in timpul serviciului sau insultele sa priveasca fapta de functionar in legatura cu serviciul. [1 G.Antoniu, M.Popa – „Codul penal, cu explicatii suplimentare pe Întelesul tuturor”, Ed.Societatea Tempus, Buc. 1996.pag.323]

În Romania primele prevederi de aceasta natura dateaza din sec.al XVII-lea. Vasile Lupu in lucrarea „Pravila” din 1646, precizeaza ca „Acela ce va undui sau va ucide pe vreun giudet sau pe o sluga a giudetului aceasta greseala este ca si cand va fi unduit pe Domnul”.

În Codul penal francez din 1810 in art.222, 223 si 224 era incriminat ultrajul a orice expresie dispretuitoare de natura a diminua autoritatea morala a unui cetatean angajat in serviciul public, un scop de a-i stirbi onoarea sau demnitatea, ultrajul prin cuvinte, gesturi, amenintari scrise sau desene vizand orice oficial ministerial sau orice comandant ori agent al fortei publice in exercitiul sau cu ocazia exercitarii functiei sale.

În Criminaliceasca Condica redactata de Stefan Grigore Berechet si publicata de Chisinau, se regaseste reglementarea si incriminarea ultrajului. Apare in Moldova in 1820 – 1826, iar in Tara Romaneasca in 1851. A aparut sub influenta obiceiului pamantului, a Codului austriac si a Codului francez. Aceasta a dat o atentie aparte infractiunilor contra stapanirii si a domnului, art.187, decretand ca: „Din toate faptele de inovatie, cea mai mare fapta se socoteste a fi ridicarea impotriva stapanirii si impotriva obstestilor- randuite- legiuite oranduieli a carmuirii tarii. Caci din aceasta fapta urmeaza toate acelea care sunt impotriva linistii publice si a sigurantei vietii si a averii fiecaruia”, iar pedeapsa era capitala. [2 Dumitru V. Firoiu – „Istoria statului si dreptului roman”, Editura Fundatia Chemarea Iasi, 1993, pag.178.]

În cadrul bogatei activitati legislative desfasurate in timpul domniei lui A.I.Cuza, a fost elaborat primul Cod penal al Romaniei, redactat in 1864 si pus in aplicare la 1 mai 1865, avand numeroase influente din Codul penal francez din 1810 si in oarecare masura Codul penal prusian din 1851. Infractiunea de ultraj – pentru prima data incriminata intr-o lege penala – era prevazuta in varianta simpla in art. 182, iar in variantele agravante in art. 184-188.

În anul 1936 Parlamentul Romaniei a adoptat un nou cod penal, denumit „Codul Carol al II-lea” care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937. Revizuit si republicat in 1948 si supus apoi la numeroase modificari, structurari, completari si adoptari, acest cod penal a ramas in vigoare pana la 1 ianuarie 1969.

Codul penal de la 1936 incrimina infractiunea de ultraj in titlul III al cartii a II-a privind „infractiunile contra administratiei publice” in dispozitiile din art. 253-255. Astfel, in continutul art. 253, alin.1 era prevazuta varianta simpla sau tip a infractiunii de ultraj, iar in alin.2 era incriminata varianta agravata.

În art. 254 era reglementat ultrajul contra autoritatii publice, iar in art. 255 era incriminata fapta de ultraj cu violenta.

Codul penal din 1969 prevedea infractiunile prin care se aduce atingere autoritatii in Titlul V, in timp ce in Codul din 1939 acestea erau prevazute in mai multe titluri, majoritatea fiind cuprinse in titlul III denumit „Crime si delicte contra administratiei publice”.

În art. 239 din actualul cod penal este prevazuta infractiunea de ultraj atat in forma simpla cat si in cea calificata, in timp ce in Codul penal din 1936, ultrajul simplu – art.253, era prevazut separat de cel calificat – art.255. Noul cod penal, spre deosebire de cel anterior – din 1936 – prevede ca subiect pasiv al infractiunii de ultraj este functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Forma simpla a infractiunii de ultraj prevazuta in art.239, alin.1 Cod penal isi gaseste in art.253 din Cod penal de la 1936, care incrimineaza fapte aceluia care prin anumite gesturi sau acte aduce atingeri onoarei sau prestigiului unui functionar public in timpul exercitiului functiunii sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii in prezenta acestuia ori prin mijloace de comunicare directa.

În Codul penal actual savarsirea ultrajului prin amenintare constituie unul din modurile alternative de savarsire in forma simpla a ultrajului, in comparatie cu art.255 din Codul penal de la 1936 in care aceasta modalitate era prevazuta ca o forma gravanta.

Din punct de vedere al sanctiunii, exista, de asemenea, deosebiri intre cele doua coduri mentionate mai sus, cuantumul pedepsei fiind mai mare in noul cod penal. Prin legea nr.140/30.09.1996, publicata in Monitorul Oficial nr.289/14.11.1996 s-au adus unele modificari codului penal care s-au rasfrant si asupra infractiunii de ultraj in sensul ca au fost marite pedepsele prevazute in cele doua alineate ale art.239 si a fost introdus un nou alineat in care mentioneaza „Daca faptele prevazute in alineatele precedente sunt savarsite impotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 3 ani. De asemenea prin aceasta lege a fost introdus in codul penal un nou articol, art.239 [3 Gh.Diaconescu – „Infractiuni in legi speciale si legi extrapenale”, Editura All.Bucuresti, 1996 pag.234], prin care sfera subiectilor pasivi ai ultrajului era extinsa si asupra sotiei, copiilor si parintilor, persoanelor prevazute in art.238 si 239 Cod penal”.

Sectiunea a II-a

Cadrul juridic instituit prin Constitutia din 1991 si

reglementarea actuala a infractiunii de ultraj in legislatia interna

Constitutia Romaniei din 1991 a definit in Titlul III care sunt „Autoritatile publice” ale statului roman actual: Parlamentul – ca organ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii – cpt.III -; Presedintele Romaniei – reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, unitatii si al integritatii teritoriale a tarii – cap.II -; Guvernul – cpt.III – si Administratia Publica – cpt.V – formand puterea executiva, iar ultimul capitol al acestui titlu a fost reglementata Autoritatea judecatoreasca sau cu alte cuvinte puterea judecatoreasca – cpt.VI.

Autoritatea de stat se exercita in cadrul acestor trei puteri fiecare avand atributii proprii si organizare de sine statatoare.

Conform principiului separatiei puterilor in stat, Adunarea Constituanta a Romaniei nu numai ca incredinta aceste trei puteri unei singure autoritati statale, dar a mers mai departe si a operat democratii clare chiar inauntrul fiecarei puteri. Astfel, puterea legislativa este incredintata Camerei Deputatilor si Senatului care nu o pot exercita decat impreuna. Puterea executiva este incredintata Presedintelui Romaniei, Guvernului si Administratiei Publice. În ce priveste puterea judecatoreasca, aceasta apartine instantelor judecatoresti – Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante reglementate de lege – care o exercita cu sprijinul Ministerului Public si al Consiliului Superior al Magistraturii.

Infractiunea de ultraj, in legislatia noastra interna, este reglementata in art.239 si 2391 din Codul penal. Initial ultrajul a fost reglementat prin Decretul – Lege nr.41/1990, privind asigurarea unui climat de ordine si legalitate, dat de Consiliul Frontului Salvarii Nationale si care incrimina urmatoarele fapte:

Art.1:

? alin.1. Insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau contra unui ofiter, maistru militar, subofiter sau militar in termen din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Politie sau al altor unitati ale Ministerului de Interne, aflat in exercitarea unei misiuni de asigurare a ordinii si linistii publice, de aparare a avutiei nationale, a vietii si integritatii corporale si a bunurilor cetatenilor ori in legatura cu activitatile indeplinite in executarea unei asemenea misiuni.

? alin.2. Lovirea si orice acte de violenta, precum si vatamarea corporala savarsita impotriva uneia dintre persoanele si in conditiile aratate la alin.1

? alin.3. Faptele prevazute la alin.1 si 2 indreptate impotriva judecatorilor si procurorilor, militari ori civili sau a membrilor tribunalelor extraordinare aflati in exercitiul functiunii sau in legatura cu activitati indeplinite in exercitiul functiunii.

? alin.4. Persoanele aflate in stare legala de detinere sau retinere care produc acte de dezordine si se manifesta violent impotriva cadrelor militare cu atributii de comanda, paza si supraveghere.

Art.2. Urmarirea si judecarea infractiunilor prevazute in art.1 se face de urgenta, potrivit judecarii privind infractiunile flagrante.

Aceasta lege speciala a fost editata la 27 ianuarie 1990, moment pana la care s-au consumat mai multe evenimente caracterizate prin violenta extrema. În acest context si in scopul temperarii valului de violenta colectiva a fost emis acest act normativ. S-a urmarit in acelasi timp si protejarea in mai mare masura a fortelor de ordine publica, atunci cand actioneaza pentru apararea valorilor mentionate in art.1 alin.1 [4 Cod Penal al Romaniei, art.147, alin.1].

Ulterior ultrajul a fost reglementat in art.239 al Codului penal din 1969 care prevedea:

? Insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiu se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

? Lovirea si orice acte de violenta, precum si vatamarea corporala savarsita impotriva persoanei prevazute in alineatul precedent aflata in exercitiul functiunii se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit legislatiei in vigoare la acel moment la aplicarea art.239 trebuie sa se tina seama si de dispozitiile Decretului – Lege nr.41/1990.

În anul 1996 prin Legea nr.140, publicata in Monitorul Oficial nr.289 din 14.11.1996, au fost modificate si completate, printre altele si prevederile art.239 – mai sus prezentate:

Astfel:

a) S-a inlocuit termenul „functionar public” [5 Legea 141/1996 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, publicata in M.Of. partea I nr.238 din 14.11.1996];

b) A fost majorata pedeapsa pentru forma simpla si s-a renuntat la cea alternativa in favoarea pedepsei inchisorii;

c) În alineatul 2 s-a introdus o noua forma a modalitatii calificate, „vatamare corporala grava”, iar pedepsele aplicate formelor calificate au fost majorate;

d) A fost introdusa o noua modalitate agravata speciala a subiectului pasiv: magistrat, politist, jandarm ori alt militar si care este sanctionata mai sever – maximul special al pedepsei se majoreaza cu 3 ani;

e) De asemenea, a fost introdus un nou articol – art.2391 – prin care se extinde calitatea de subiect pasiv al infractiunii si asupra membrilor de stat, sau alta activitate publica, functionar investit cu autoritate publica.