Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere - Scurta prezentare a pietelor financiare .............. p. 1
Cap. 1. Asigurarile si reasigurarile - prezentare generala ........ p. 5
1.1. Scurt istoric al asigurarilor si reasigurarilor ......
1.2. Riscul - element de baza in sistemul de asigurari si reasigurari
1.2.1. Clasificarea riscurilor
1.2.2. Managementul riscului
1.2.3. Dispersia riscului in asigurari si reasigurari
1.3. Functiile asigurarii si reasigurarii
1.3.1. Functiile asigurarii
1.3.2. Functiile reasigurarii
1.4. Clasificarea asigurarilor
Cap. 2. Piata asigurarilor si reasigurarilor in Rominia - prezentare generala
2.1. Scurt istoric al asigurarilor in Rominia
2.1.1. Perioada pina la primul razboi mondial
2.1.2. Perioada interbelica
2.1.3. Perioada 1948 - 1990
2.1.4. Perioada dupa 1990
2.2. Cadrul juridic al asigurarilor in Rominia
2.2.1. Contractul de asigurare
2.2.1.1. Legislatia romina privind contractul de asigurare
2.2.2. Aspecte ale reglementarilor legale prind piata asigurarilor si reasigurarilor dupa 1990
2.3. Organizatii de piata in sistemul de asigurari si reasigurari
2.3.1. Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Rominia - UNSAR
2.3.2. Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Rominia - UNSICAR
2.3.3. Alte organizatii care au ca obiectiv asigurarile si reasigurarile
2.3.3.1. Asociatia de Drept al Asigurarilor din Rominia - ADAR
2.3.3.2. Asociatia Romina de Actuariat - ARA
2.3.3. Federatia institutul de asigurari
Cap. 3. Piata asigurarilor si reasigurarilor in Rominia
3.1. Piata asigurarilor
3.1.1. Prezentarea generala a pietei asigurarilor
3.1.2. Marja de solvabilitate in sistemul rominesc de asigurari si reasigurari
3.1.3. Evolutia si caracteristicile pietei asigurarilo si reasigurarilor
3.1.4. Principalii operatori pe piata asigurarilor si reasigurarilor in Rominia
3.2. Activitatea de reasigurare in Rominia
3.3. Intermedierea in asigurari si reasigurari pe piata romineasca
3.3.1. Agentii de asigurare
3.3.2. Brokerii de asigurare
3.3.2.1. Prime de asigurare intermediate si comisioane incasate
Cap. 4. Piata asigurarilor generale in Rominia
4.1. Asigurarea riscurilor de catastrofa in Rominia
4.1.1. Riscul de catastrofa in Rominia
4.1.2. Situatia constructiilor si comportarea lor in caz de cutremur
4.1.3. Asigurarea riscului in caz de cutremur
4.1.4. Asigurarea obligatorie a locuintelor
4.2. Asigurarile agricole
4.3. Asigurarile auto
4.3.1. Asigurarea de raspundere civila auto pe teritoriul Rominiei
4.3.2. Asigurarea Carte Verde
4.3.3. Asigurarea auto facultativa - CASCO
4.4. Evolutia pietei asigurarilor generale
4.4.1. Prime incasate
4.4.2. Indemnizatii platite
Cap. 5. Asigurarile de viata in Rominia
5.1. Tipuri de asigurari de viata pe piata romineasca
5.1.1. Asigurarea de viata pe termen limitat
5.1.2. Asigurarea de viata pe termen nelimitat
5.1.3. Asigurarea mixta de viata
5.1.4. Asigurarea de tip renta pentru copii
5.1.5. Asigurarea de tip Unit-Linked
5.1.6. Asigurarea de tip pensie privata
5.2. Studiu de caz privind asigurarile de viata oferite de Compania Interamerican
5.3. Pensiile ocupationale in Rominia
5.4. Asigurarile private de sanatate
5.4.1. Acoperirile politelor de asigurare privata de sanatate
5.5. Evolutia pietei asigurarilor de viata in Rominia
5.5.1. Prime incasate
5.5.2. Indemnizatii platite
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

INTRODUCERE

SCURT? PREZENTARE A PIETELOR FINANCIARE

Originile pietelor financiare se regasesc cu mult inaintea erei crestine. Potrivit surselor traditionale grecesti, in locul barterului primitiv au inceput sa fie folosite monede de aur si argint, numite „lidieni”, dupa numele tarii Lidia din Asia Mica. Dezvoltarea comertului din Mesopotamia i-a determinat pe negustori sa imprumute bani pentru dezvoltarea activitatilor comerciale. Astfel, primele operatiuni monetare au avut la baza imprumuturi cu dobanda.

În preajma anului 1000, armatorii si negustorii venetieni au creat o bursa temporara, specifica pietelor financiare si de capital, care functiona doar pe perioada unei calatorii.

Doua secole mai tarziu, orasul Genova a hotarat sa efectueze imprumuturi garantate prin resursele obtinute din taxele pe sare si, in secolul al XIV-lea, a fost creat un centru financiar si comercial unde se desfasurau toate aceste schimburi. Acest centru era la Bruges, Flandra, si cladirea unde aveau loc tranzactiile se numea „bourse” (bursa), dupa numele familiei Van der Burse.

În secolul al XVIII-lea, cand Anglia, cea mai importanta putere a vremii, domina lumea si detinea suprematia in domeniul comertului si al finantelor, la data de 17 mai 1772, un grup de mici investitori americani infiintau o institutie care pentru urmatorii 200 de ani va deveni numarul unu intre bursele lumii: New York Stock Exchange.

Componenta financiara a evolutiei capitaliste s-a materializat in:

? dezvoltarea pietei financiare, a pietelor monetare si de capital, a pietelor bursiere si a altor piete;

? aparitia si dezvoltarea teoriilor financiare si a finantelor, ca suport practic si metodologic pentru pietele financiare si de capital;

? crearea si consolidarea institutiilor fundamentale ale pietelor financiare: banci, companii de asigurari, fonduri de investitii, etc;

? imbunatatirea mecanismelor comerciale in cazul activelor financiare pentru toate tipurile de capital, si in cazul obligatiunilor financiare, dintre diferitele categorii de „actori” de pe pietele financiare;

? dezvoltarea instrumentelor financiare de pe piata financiara: actiuni, obligatiuni, produse derivate, certificate de depozit.

Piata finaciara reprezinta, intr-o economie de piata, un domeniu democratic, fiind caracterizat de urmatoarele elemente:

? apartine tuturor si fiecare participa la evolutia sa zilnica;

? presupune lipsa oricarei forme de discriminare fata de cumparatorii sau ofertantii de capital;

? efectueaza transferul real, eficient si sigur al capitalului disponibil, de la cei care il detin catre cei care au nevoie de el si care il utilizeaza in mod eficient;

? genereaza miscare perpetua in domeniul afacerilor (viata economica).

Investitorii de pe pietele financiare sunt impartiti in doua mari categorii:

? investitorii individuali – persoane fizice sau juridice care efectueaza tranzactii de marimi modeste pe piata de titluri de valoare;

? investitorii institutionali – companiile sau institutiile care efectueaza tranzactii de importanta majora pe piata de titluri de valoare.

Cererea de capital este constituita de catre companiile publice si private, nationale si internationale, cum ar fi institutiile financiar–bancare, companiile de asigurari, etc.

Solicitantii de capital, numiti intreprinzatori financiari, sunt cei a caror capacitate de autofinantare nu poate asigura derularea proiectelor lor de dezvoltare.

În literatura de specialitate, piata financiara se structureaza dupa mai multe criterii. Astfel:

A) conform clasificarii anglo-saxone, acceptata de majoritatea specialistilor, piata financiara se imparte in:

? piata monetara (a titlurilor financiare pe termen scurt)

? piata de capital ( a tilurilor financiare pe termen mediu sau lung)

B) conform tipurilor de active tranzactionate si mecanismelor prin care acestea sunt introduse in circuitul economic, piata financiara este formata din trei piete distincte:

? piata bancara – este caracterizata de tranzactii cu active bancare negociabile, al caror grad de solvabilitate este maxim. Rolul acestei piete este de a absorbi surplusul de active monetare de la cei care acumuleaza bani si care doresc sa aiba posibilitatea retragerii lor in orice moment.

? piata monetara – se caracterizeaza prin tranzactii cu active financiare pe termen scurt, efectuate de companii financiare. Tranzactiile includ depozite bancare la vedere si la termen, ale persoanelor fizice sau juridice, bilete la ordin, cambii, cecuri, certificate de depozit si alte titluri pe termen scurt (pana la un an).

? piata de capital – este specializata in tranzactii cu active financiare pe termen mediu sau lung, numite si „hartii de valoare”, prin ele asigurandu-se transferul capitalului disponibil catre acei utilizatori ale caror necesitati depasesc posibilitatile proprii de finantare.

În „peisajul financiar”, un rol important il ocupa companiile de asigurari, acestea fiind unii dintre cei mai mari investitori institutionali, prin fondurile pe care le gestioneaza. Specialistii (UNCTAD, Trade and Development, 2000) considera ca secolul in care ne aflam va fi dominat de fondurile mutuale, casele de asigurari si cele de pensii, sumele aflate la dispozitia acestora in 1997 fiind de 9700 miliarde de dolari, de peste 3 ori mai mult decat valoarea investitiilor straine directe la nivel mondial.