Pagina documente » Drept » Atributiile institutiei avocatului poporului

Despre lucrare

lucrare-licenta-atributiile-institutiei-avocatului-poporului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-atributiile-institutiei-avocatului-poporului


Cuprins

CUPRINS
pagina
I. INTRODUCERE ..... 4
I.1. Aparitia ombudsmanului.. 4
I.2. Dezvoltarea institutiei ombudsmanului 7
I.3. Aparitia institutiei ombudsmanului in Rominia ..... 8
I.3.1. Prevederi Constitutionale.............. 8
I.3.2. Prevederi legale......... 12
II. ATRIBUTIILE INSTITUTIEI AVOCATULUI POPORULUI.......... 14
II.1. Atributii prevazute de Constitutie..... 15
II.2. Atributii prevazute de legea de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului............ 15
II.3. Competente prevazute de Legea 677/2001 ........ 22
III. ORGANIZAREA INSTITUTIEI AVOCATULUI POPORULUI ..... 31
III.1. Organele de conducere 32
III.1.1. Avocatul Poporului ......... 32
III.1.2. Adjunctii Avocatului Poporului........... 34
III.1.3. Consilierii Avocatului Poporului ......... 35
III.2. Servicii generale ........ 36
III.2.1. Departamentul de specialitate ............ 37
III.2.2. Secretariatul general ........ 37
III.2.3. Directia pentru relatii cu institutiile statului, cu societatea civila si relatii externe. Biroul de presa si protocol ....... 38
IV. PROCEDURA iN FATA AVOCATULUI POPORULUI .............. 40
IV.1. Sesizarea Avocatului Poporului ..... 40
IV.2. Desfasurarea procedurii in fata Avocatului Poporului ......... 42
IV.2.1. Sesizarea prin cerere ........ 42
IV.2.2. Sesizarea din oficiu ......... 43
V. ACTELE JURIDICE ALE AVOCATULUI POPORULUI .............. 48
V.1. Identificarea si clasificarea actelor emise de Avocatul Poporului ............ 48
V.2. Efecte juridice ale actelor emise de Avocatul Poporului ....... 55
VI.COMPETENTELE INSTITUTIEI AVOCATUL POPORULUI iN RAPORTUL CU ADMINISTRATIA PUBLICA ..... 64
VI.1. Competente in raportul cu administratia publica centrala de specialitate........ 64
VI.2. Competente in raportul cu administratia publica locala........ 67
VII. ASPECTE REFERITOARE LA ACTIVITATEA INSTITUTIEI AVOCATUL POPORULUI ........... 70
VII.1. inceputurile activitatii institutiei Avocatul Poporului......... 70
VII.2. Prezentarea unor cazuri.............. 72
VIII. CONCLUZII..... 77
BIBLIOGRAFIE ....... 79

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

I.1. APARITIA OMBUDSMANULUI

În general, opinia recunoscuta despre originea institutiei ombudsmanului modern este ca fiind suedeza, exista, insa, o serie de autori care considera ca radacinile ombudsmanului se intind pana in antichitate.

Astfel, dupa unii autori, institutii asemanatoare ombudsmanului existau in mai toata lumea, de exemplu, la curtile faraonilor Egiptului antic existau functionari ale caror atributii erau de a primi plangerile oamenilor [1 Caiden, Gerald E.; MacDermot, Niall; Sandler, Ake; The Institution of Omudsman – in International Handbook of Ombudsman – Evolution and Present Function – Caiden, Gerald E. (ed.) – Westport : Greenwood Press, 1983]. Atributii asemanatoare indeplineau si functionarii numiti de Moise din randul evreilor. De asemenea, un protector al celor slabi exista in Grecia antica – Archontele Eponym. În Roma antica au existat institutii similare ombudsmanului, astfel, in timpul Republicii, doi cenzori primeau plangerile impotriva abuzurilor administrative.

Însa, cea mai asemanatoare institutie cu ombudsmanul modern – a fost Defensor Plebis, institutie ce are originea romana si a fost creata de imparatul Valentinian, in timpul Dominatului, imparat considerat de istorici ca avand o mare contributie in imbunatatirea legislatiei si a administratiei [2 Matei, Horia C. – Civilizatia Romei Antice, Ed. Eminescu, Bucuresti 1980, pag.317].

În primul an al domniei sale, Valentinian creeaza Defensorul pentru a apara cetatenii impotriva necinstei functionarilor imperiali [3 Popa, Vasile – Drept Privat Roman – principalele institutii, Ed. Universitatii Ecologice Bucuresti – Timisoara, Timisoara 1992, pag. 87.]. Sarcinile Defensorului constau in apararea oraselor, a bisericilor, a ,,humiliores“ de asuprirea celor puternici si stoparea abuzurilor functionarilor care isi exercitau atributiile in detrimentul ideii de administratie.

În acea perioada, exista la nivel national un ,,Defensor Plebis“ iar la nivel local un ,,Defensor Civitates“, ca si un ,,Defensor Ecclesiae“.

Rolul Defensorului era, in primul rand paternal, avand atributia de a semnala autoritatilor superioare abuzurile concretizate in injustitii fiscale, abuz de putere, exactiuni ( fapta de a cere si incasa in mod abuziv dari sau taxe mai mari decat cele legale ), poate interveni in procesele unde sunt atacati ,,humiliores“ si poate impiedica ca acestia sa fie supusi torturii, poate interveni impotriva exigentelor si pretentiilor militare, nimeni nu poate fi incarcerat fara permisiunea Defensorului.

De asemenea, institutii similare ombudsmanului au fost cunoscute si in China antica, unde, in perioada dinastiei Han ( Sec.II iHs – Sec. II dHs ), putea fi intalnit ,,Yuanul de Control“, mai tarziu, in perioada Kublai Han, se poate gasi institutia ,,Cenzoratului“

Institutii asemanatoare au mai existat si in India antica [4 Misra, T.S. – A Reflexion on Ombudsman: Its Origins in Ancient India – Ocasional Papers Series of the I.O.I, 1991].

Se observa ca institutia Defensorului Plebis este foarte asemanatoare cu institutia ombudsmanului modern, mergand pana la asemanare, ceea ce ne indreptateste sa acordam credit autorilor care sustin ca radacinile ombudsmanului se gasesc in antichitate, bineinteles intr-o forma mai putin evoluata ca cea de astazi.

Un rol important, in evolutia institutiei ombudsmanului, l-a jucat influenta musulmana , astfel, profetul Mahomed obisnuia sa asculte plangerile oamenilor ca un exemplu pentru Calif, iar un functionar numit ,,Mohtasib“ se deplasa zilnic prin orase, insotit de asistenti, pentru a se convinge ca toti functionarii isi indeplinesc corect si moral sarcinile lor. Mohtasib-ul musulman avea autoritatea sa anuleze ordinele executive care contraveneau moralei religioase.

O importanta deosebita, pentru aparitia institutiei ombudsmanului modern, a avut-o institutia ,,Q`adi al Qudat“ (sau ,,Quazi`ul`Quazat“ / ,,Quaid-ul-Quadat“), institutie ce exista in imperiul Turc in perioada in care regele Carol al XII-lea al Suediei, initiatorul institutiei proto-ombudsmanului in Suedia, se afla exilat in imperiul Otoman.

Institutia Turca avea sarcina de a asigura ca legea islamica sa fie respectata de catre demnitari, inclusiv de catre sultan, in raporturile cu poporul si in relatiile dintre ei, aceasta apara dreptul poporului de a nu fi supus injustitiei si abuzului de putere din partea functionarilor si potentatilor [5 Pikl, Viktor – The Protection of Human Rights by the Office of the Austrian Ombudsman (Volksanwaltschaft) in Austrian-Soviet round-table on the protection of human rights – Matscher, F; Wolfram, K. (eds.)-Kehl am Rhein: Engel Verlag, 1992.].

Institutii asemanatoare se pot intalni in Arabia Saudita ( Comitetul pentru Plangeri), de asemenea, in evul mediu, institutia a cunoscut o expansiune infloritoare in Spania musulmana, unde putea fi intalnit ,,Sahib-al-Mazaim“, tot in Spania medievala putem intalni institutii asemanatoare ombudsmanului ca: ,,El Sindico Procurador“ sau ,,El Personero del Pueblo“, ,,El Consul del Mar“ sau ,,Instruman“ care va deveni, in anul 1755, ,,Ustruman“ [6 San Martin, Juan – Dos anos de experiancia del primer Ombudsman del Pais Vasco, in La institucion del Ombudsman en el Pais Vasco y Finlandia, - Cuadernos de seccion Derecho 7/1992 – Sociedad de Estudios Vascos, Donostia – pag. 30-31.]. În 1503, aparea in Tara Basca ,,Abogado de los pobres” (Avocatul Saracilor), considerat ca precursor al ,,Ararteko”(ombudsmanul basc din zilele noastre), acesta fiind un salariat al statului cu rolul de avocat al saracilor [7 Orella Unzue, Jose Luis – Posibles raices jushistoricas vascas de la institucion del Ararteko – pag. 13 in La institucion del Ombudsman en el Pais Vasco y Finlandia.].

Asadar, se poate observa, din parcursul acestui subcapitol, ca institutii asemanatoare ombudsmanului modern au existat, chiar daca intr-o forma mai mult sau mai putin asemanatoare cu cea de astazi, inca din antichitate, ceea ce ne poate conduce la concluzia ca preocupari pentru respectarea legilor si implicit pentru inlaturarea eventualelor abuzuri, din partea persoanelor din administratie, au existat din cele mai indepartate timpuri.

Cu toate acestea, institutia ombudsmanului modern, in forma in care exista astazi, isi are originea in Suedia.

Astfel, in anul 1709, regele Carol al XII-lea al Suediei, infrant in batalia de la Poltava, s-a vazut nevoit sa se refugieze in imperiul Otoman. Una din localitatile in care s-a adapostit, in anii de exil, a fost si Tighina ( Bender ), in Basarabia. De aici, in anul 1713, Carol al XII–lea, a emis un ordin prin care, in Suedia, bantuita pe atunci de tulburari si dezordine, va fi creat un serviciu condus de cel mai inalt Ombudsman al regelui, care avea misiunea de a asigura ca legile sa fie respectate, avand prerogative de control al administratiei si functionarilor [8 Orton, Franc – the Swedish Ombudsman agains Ethnic Discrimination, in Juridica Laponica, no. 8, publicatie a Northern Institute for Environmental and minority Law – University of Lappland, 1994, pag. 2].

O posibila sursa de inspiratie pentru regele suedez s-ar putea gasi in institutia ,,Q`adi al Qudat“ existenta in imperiul otoman la acea data.

Dupa moartea lui Carol, in anul 1718 si pana in anul 1809, incepe o perioada de declin a Coroanei si a suprematiei parlamentului. Însa in anul 1809, a izbucnit in Suedia o revolutie care a condus la proclamarea unei noi Constitutii, influentata de teoria separatiei puterilor in stat, in care se prevedea si crearea institutiei ,,Riksens Standers Justitie Ombudsman“ – Ombudsmanul Parlamentar. Astfel, in anul 1810 a fost numit primul Ombudsman Parlamentar suedez, care, ca si succesorii sai, avea competenta de a supraveghea atat autoritatile civile cat si pe cele militare.

I.2. DEZVOLTAREA INSTITUTIEI OMBUDSMANULUI.

O perioada indelungata, pana in anul 1919, institutia ombudsmanului, a ramas o institutie Suedeza, de altfel, pana in anul 1957, aceasta a fost strict scandinava.

Astfel, in anul 1919, in Finlanda avea sa apara ombudsmanul parlamentar, in anul 1952, Norvegia a adoptat institutia ombudsmanului, iar in anul 1955, Danemarca [9 Virgiliu Pop, Avocatul Poporului Institutie Fundamentala a Statului de Drept, Ed. Perenia, Timisoara, 1995, pag. 16-18].

Primul ombudsman din afara scandinaviei avea sa apara, in anul 1957, in Germania Federala. Dupa aceasta data, institutia ombudsmanului cunoaste o adevarata expansiune, pana la in prezent, institutia fiind adoptata in mai toate statele lumii, bineinteles, fiecare stat care a adoptat aceasta institutie, nu a copiat intocmai modelul Suedez ci a adaptat aceasta institutie la nevoile si specificul national. Astfel, exista la aceasta data ombudsmani atat la nivel national si regional, cat si la nivel local.

De asemenea, in unele state exista ombudsmani parlamentari iar in altele ombudsman subordonat Guvernului sau puterii executive [10 Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ioan Popescu Slaniceanu, Cezar Corneliu Manda, in Ombudsmanul – Institutie Fundamentala a Statului de Drept, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag.12-15.].

De altfel, aceasta institutie este diversificata, astfel incat, in mai multe tari, pe langa ombudsmanul cu competente generale mai sunt si ombudsmani specializati pe diverse probleme ca: protectia consumatorului, ocrotirea libertatii presei si a informatiei, protectia intimitatii, controlul fortelor armate si de securitate, sfere educative, sfere impresariale, etc., totodata, mai exista si ombudsmani universitari sau ombudsmani de intreprindere [11 Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ioan Popescu Slaniceanu, Cezar Corneliu Manda, op. cit., pag.16-17].

Asadar, putem spune ca, in prezent, institutia ombudsmanului este pe cat de dezvoltata, la nivel de numar de state care au adoptat-o, pe atat de deversificata, respectand, intr-un anume fel, nevoile si specificul fiecarei entitati administrative care a infiintat o astfel de institutie, fie ea nationala, regionala sau locala.

I.3. APARITIA INSTITUTIEI OMBUDSMANULUI ÎN ROMÂNIA

I.3.1.Prevederi Constitutionale

Institutia Ombudsmanului este o institutie nou creata in Romania, aceasta a aparut recent, ca urmare a preocuparii puterii legislative de a construi un stat de drept, care sa asigure o buna functionare a puterii executive si eliminarea, pe cat posibil, a eventualelor abuzuri sau a aplicarii legilor intr-un mod eronat de aceasta.

Astfel, dupa revolutia anticomunista din Decembrie 1989, in urma careia a fost eliminata de la putere dictatura comunista, s-a impus elaborarea unei Constitutii care sa corespunda noilor orientari si care sa asigure instaurarea democratiei in Romania.

Asadar, puterea nou instaurata, in urma revolutiei, a considerat necesara, pe langa abrogarea legilor care contraveneau ordinii instaurate si crearea cadrului legislativ necesar, elaborarea unei noi Constitutii, astfel incat a dispus infiintarea Adunarii Constituante, insarcinata cu elaborarea Constitutiei care sa stea la baza crearii statului de drept si care sa corespunda noilor valori la care Romania dorea sa se alinieze.

Adunarea Constituanta a fost legal constituita in urma alegerilor parlamentare din 20 Mai 1990, dupa constituire s-a procedat la formarea unei Comisii de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, comisie ce a fost formata din 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti. În urma redactarii proiectului de Constitutie, Comisia a supus spre dezbatere Adunarii Constituante proiectul in data de 10 Septembrie 1991, fiind votat in intregime in data de 21 Noiembrie 1991. Constitutia a fost supusa referendumului national in data de 8 Decembrie 1991, fiind aprobata a intrat in vigoare [12 Ioan Muraru, Drept Constitutional si Institutii Politice, pag. 114-115, ed. Actami, Bucuresti, 1998].

Pe parcursul lucrarilor Comisiei de redactare a Constitutiei, domnul senator Dan Lazarescu a supus spre aprobare Comisiei includerea in Constitutie a institutiei Avocatul Poporului, institutie similara cu cea a Ombudsmanului din celelalte tari.