Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I. 2
CAPITOLUL I - ISTORICUL CANALELOR SOCIAL-MEDIA 2
1.1. Social Media - inca din 1966 2
1.2. Social-media ?n jurnalism 5
1.3. Blogul - de la jurnal personal la business 9
1.4. Folosirea blogurilor ?i a canalelor social-media de catre companii 12
1.5. Specificul comunicarii in social media si pe bloguri 18
1.6. Utilitatea canalelor social-media ?i a blogurilor 31
1.7. Emailul - intre ieri si azi 35
CAPITOLUL II. R?SP?NDIREA BLOGURILOR ?I A CANALELOR SOCIAL-MEDIA 41
2.1. Facebook ?i Twitter - rolul lor ?n promovarea personala 41
2.2. Platformele microblogging ?n via?a social? 45
CAPITOLUL III. 48
STUDIU DE CAZ - SOCIAL-MEDIA SI IMPACTUL BRANDURILOR DE COSMETICE POSTATE ?N MEDIUL ONLINE 48
3.1. Metodele. obiectivele, cercet?rii cantitative 48
3.2.Designul cercet?rii 49
3.3. Realizarea cercet?rii ?i prezentarea rezultatelor 52
CONCLUZII 63
BIBLIOGRAFIE 65
ANEXE 67

Alte date

INTRODUCERE

O retea de socializare reprezinta o retea de persoane cu scopuri comune, cum ar fi o retea de studenti, politicieni, medici, etc. Pe aceste retele de socializare oamenii din toata lumea se ,, intalnesc” pentru a comunica intre ei rapid, pentru a-si impartasi diverse activitati, diverse stari emotionale, pentru a comunica cu diverse grupuri de persoane in acelasi timp, pentru a se vedea, ba chiar si auzi. Uneori retelele de socializare din web mai sunt numite si „retele sociale”.

În ultimii ani insa, printr-o retea sociala se intelege deseori si o retea (informationala) de utilizatori Internet, bazata pe anumite situri web la care utilizatorii se pot inscrie si interactiona cu alti utilizatori, deja inscrisi. Aceste retele sociale fac parte din fenomenul relativ nou, global, numit Web 2.0. Astfel, membrii unei retele sociale sunt legati intre ei in mod informal, fara obligatii, dar de obicei contribuie activ la colectarea si raspandirea informatiilor pe intregul glob prin intermediul webului. Sar putea echivala denumirea unei astfel de retele (informationale) de utilizatori cu „retea internetica de utilizatori”.

Pe internet se gasesc multe retele de socializare cum ar fi: My Space, Hi5, Myvip, Twitter, Flickr, Youtube, Netlog, Badoo, etc., insa cea mai renumita retea de socializare din zilele noastre este Facebook, retea care a imbogatit un tanar de 26 de ani cu 1 miliard de dolari (pe Mark Zuckerberg, fondatorul). Pe langa el, co-fondatorii plus multi alti manageri si dezvoltatori au dobandit averi impresionante. La aceste superlative se adauga si cifrele de trafic uriasece pozitioneaza Facebook pe locul 2 la nivel global, in spatele lui Google.Numarul utilizatorilor inregistrati este de aproximativ 400 de milioane, fapt ce plaseaza Facebook pe primul loc in topul siteurilor de socializare.

Consider ca tema este incitanta, intrucat re?elele sociale au devenit o moda in ultimii cinci ani, mai mult nu exista o literatura de specialitate propriu-zisa asupra acestui subiect. Pu?inele lucrari scrise in Romania, pe care le-am citat, sunt opere de pioneriat, incercand sa sincronizeze mediul academic la modele europene.

CAPITOLUL I.

CAPITOLUL I - ISTORICUL CANALELOR SOCIAL-MEDIA

1.1. Social Media - inca din 1966

Andreas Kaplean si Michael Haenlein,definesc social media ca „un grup de aplicatii online care cresc pe fundatiile ideologice si tehnologice ale Web 2.0 si permit crearea si schimbul continutului produs de utilizatori”. Este vorba despre canale de comunicare online, interactiune sociala si propagare, departajare, sindicalizare sau cautare a informatiilor usor accesibile, prin care mari comunitati de participanti pot colabora prin producerea si schimbul textelor, fotografiilor, materialelor audio si video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul, in maniera in care publicul isi doreste si cere potrivit principiului „telefonul fara fir” (un concept important in social media este „lumea informatiei din gura in gura” – world of mouth). Scopul interactiunilor dintre utilizatorii online este crearea unor noi relatii in scop personal sau de business. Oamenii converseaza, recomanda, valorifica si creeaza informatii, monologul se transforma in dialog (cu ajutorul resurselor oferite de platformele gratuite: forumuri, grupuri, bloguri, retele sociale si platforme de continut video, audio, departajare si comunicare instant), informatia devine accesibila, iar utilizatorii se transforma din consumatori in creatori de continut,intr-un context in care cunoasterea se democratizeaza. [1 ?hlqvist, T., C?rls?n, H., Iv?rs?n, J. & Kristi?ns?n, ?. (2007?). Nordic ICT For?sight. Futur?s of th? ICT ?nvironm?nt ?nd ?pplic?tions on th? Nordic l?v?l. 147 p. + ?pp. 24 p. VTT Public?tions 653, ?spoo. http://www.vtt.fi/inf/pdf/public?tions/2007/P653.pdf.]

Definitia cea mai generala porneste de la un consens asupra faptului ca noile media se refera la formele inovatoare de interactiune dintre oameni si tehnologie, la relatia dintre oameni si instrumente de comunicare folosite in mod creativ pentru a indeplini nevoi elementare de informare, comunicare si relationare.

Exista si pareri conform carora noile media sunt mijloacele de comunicare ce se bazeaza pe canale digitale precum internetul, televiziunea digitala, hartia electronica, telefonia digitala. Alte definitii sunt chiar si mai vagi, considerand ca noile media reprezinta toate textele, sunetele, imaginile si formele grafice transformate de computer. Ele ar reprezenta, de fapt, adevarate baze de date si existenta lor depinde in mod absolut de existenta computererelor si a Internetului. [2 B?l?b?n, D?li?, I?ncu, Io?n?, M?z?, R?du, PR, Publicit?t? si N?w M?di?, ?d. Tritonic 2009, p?g 48, 53

]

Ca si in cazul Web 2.0., noile media nu se refera la tehnologii complet noi, aparute recent, ci la tehnologii care existau de ceva vreme si care, printr-un mod creativ de utilizare si prin multiple imbunatatiri, au intrat in atentia opiniei publice, capatand popularitatea uriasa de care se bucura azi.

Unii specialisti sunt de parere ca pot fi considerate noi media atat blogurile, podcasturile, jocurile video, lumile virtuale, enciclopediile de tip wiki, dar si orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive si chiar site-urile si email-ul. Altii considera ca blogurile si lumile virtuale isi au locul, mai degraba, in categoria social media, pentru ca si ele incurajeaza formarea de comunitati virtuale si retele osciale.

Exista doua caracteristici comune majoritatii definitiilor:

* difuzarea informatiei catre un numar, teoretic, infinit de receptori, in moduri personalizate, in functie de specificul categoriilor vizate;

* detinerea unui control egal asupra informatiei, atat al emitatorilor, cat si al receptorilor.

În ciuda scepticismului unora sau al optimismului exagerat al altora, noile media au invadat toate domeniile vietii sociale din aproape intreaga lume, in special in randul tinerilor, devenind valabila parafraza ca ei nu folosesc noile media, ci le traiesc.

Unii vorbesc despre web 1.0 in termeni ,,imobiliari’’, acesta avand siteuri, domenii, adrese si locatii. Pe langa acestea, mai exista designeri, arhitecti si, bineinteles, vizitatori. Siteurile se ,,construiesc’’, domeniile se ,,dezvolta’’, iar daca este ceva in neregula, siteurile sunt declarate ,,in constructie’’. Altii vorbesc despre web 1.0 in termeni ,,mariaresti’’, pe internet ,,navigandu-se’’ folosindu-se ,,protocoale’’, iar informatiile pot fi ,,transportate’’, ,,importate’’ sau ,,exportate’’. [3 Boyd D., (2007), Soci?l n?twork sit?s: Public, priv?t?, or wh?t?, Knowl?dg? Tr??, M?y 13. R?tri?v?d 26 M?rch 2010,p.93]

Dupa cum s-a expus in primul capitol, despre internet a inceput sa se vorbeasca ca despre ,,o autostrada a informatiei’’, astazi, ceea ce inainte era ,,informatie’’, este ,,continut’’. Înainte, informatia era descoperita, astazi continutul este ,,generat’’.

Blogurile, de exemplu, sunt considerate siteuri in motoarele de cautare ale web 1.0, insa natura lor este fundamental diferita de cea a unui site. Blogurile sunt ,,scrise’’, nu ,,construite’’. Pe ele se scrie zilnic, chiar si de mai multe ori pe zi, sunt locuri pentru dezbatere si conversatie, autorii lor ,,vorbind’’ cu cititorii si ceilalti bloggeri, acestia ,,raspunzand’’ prin comentarii sau insemnari pe blogurile proprii. [4 K?nd?ll, Rob?rt, 1996, Public R?l?tions C?mp?ign Str?t?gi?s, Longm?n, N?w York, p.306]

Web 2.0 este o sintagma din ce in ce mai cunoscuta peste tot in lume, insa putini stiu de unde provine si ce anume inglobeaza. Termenul a fost folosit pentru prima oara la conferinta WEB 2.0 (organizata de Tim O’Reilly - pentru care existenta web 2.0 inseamna mai mult decat o serie de tehnologii, fiind un nou mod de gandire, chiar o perspectiva noua de bussiness - si Media Live International 2004) si se referea la serviciile de internet de a doua generatie, servicii care incepusera sa capete o din ce in ce mai mare popularitate si sa ofere posibilitati aproape nelimitate de comunicare si interactiune sociala.

În linii mari, web 2.0 este asociat cu o noua etapa in dezvoltarea internetului aparuta la inceputul anilor 2000 ca o forma de exprimare a optimismului dupa marele "crash dot-com" (caderea la bursa a actiunilor marilor companii americane care activau in domeniul online). Deci nu este vorba de inventarea unor noi tehnologii, ci de combinarea si imbunatatirea celor existente. [5 surs?: www.soci?lnomics.com]

Posibilitatile de socializare online nu sunt inventii ale ultimilor ani, facand parte din insasi esenta internetului; practic, azi nu mai putem concepe internetul in afara retelelor sociale, aceste retele bucurandu-se de un mare succes in special in randul tinerilor si al adolescentilor, oferindu-le acestora exact ceea ce au nevoie la varsta aceasta: posibilitati de exprimare necenzurata, de socializare, de creare de noi prieteni si pentru dezvoltarea propriei personalitati.

Desi social media sunt utile in special tinerilor, acestea sunt o baza pentru discutiile privind evolutia internetului si a noilor tendinte de evolutie sociala, ajungand un argument extrem de solid in tranzactiile financiare. Acestea se refera la posibilitatile tehnice si la practicile online care permit oamenilor sa genereze continut si sa impartaseasca informatii, opinii, experiente, etc.

Social media pot ingloba aplicatii si siteuri diverse: MySpace, FaceBook, Flickr, Wikipedia, Second Life, YouTube, del.icio.us etc, altii considerand ca in familia social media pot intra chiar si blogurile (dupa cum am specificat mai sus) deoarece, prin specificul lor (blogroll, permalinks), permit socializarea ssi crearea de retele online.

MySpace.com, de exemplu, este unul dintre cele mai populare siteuri de networking social. A fost infiintat in 2003, iar la inceput a fost un site destinat in special persoanelor care doreau saa faca schimb de informatii personale. Datorita popularitatii sale, i-au fost adaugate inregistrari video, bloguri si mesajele instant. În ianuarie 2005 se afla pe locul sase in topul celor mai populare siteuri din lume, succesul atragand mass-media si marii investitori, astfel Rupert Murdoch l-a cumparat pentru suma de 580 de milioane USD.

1.2. Social-media in jurnalism

Din punctul de vedere al relatiilor publice, „cheia succesului afacerilor online sta in construirea si mentinearea reputatiei prin schimbul de informatii intre organizatie si publicul online. Desigur, o comunicare buna a fost intotdeauna importanta in lumea economica: diferenta consta in faptul ca, odata cu sosirea erei Internetului, ea a devenit esentiala.” [6 Iuli?n V?gh?s Ruff, R?l?tiil? public? si publicit?t?? onlin?, I?si, Polirom, 2003, p. 26.]

Oamenii de afaceri trebuie sa descopere felul in care Internetul poate lucra pentru ei, gandind aceasta din punctul de vedere al relatiilor publice. Acestea au pe Internet un rol mai activ decat in lumea reala. Cum fiecare aspect al activitatii online a unei companii are puterea de a influenta relatiile publice, informatia si comunicarea trebuie gestionate cu mult mai mare atentie.

Acest nou mediu de comunicare a adus o noua forma de relatii publice, e-PR, in care punctul de contact online intre o firma si segmentul de public tintit reprezinta totul. Chiar daca in :lumea reala relatiile publice sunt deseori ignorate, pe Internet acest lucru este nepermis. Tot ceea ce se intreprinde la nivelul online trebuie vazut ca o activitate de e-PR.

Pentru a distribui mesajul, relatiile publice traditionale folosesc in general radioul, presa scrisa si televiziunea. Relatiile publice online folosesc cu precadere Internetul ca mijloc de distribuire a mesajului. Instrumentele utilizate sunt in multe cazuri similare instrumentelor offline, dar adaptate publicului/publicurilor-tinta de pe Internet.

Astfel, clasicul comunicat de presa este mai scurt, devedind un document-text distribuit prin intermediul e-mailului, putand fi colorat, subliniat etc. Dosarele de presa pot fi trimise ca documente .pdf atasate unui e-mail sau pot fi pur si simplu publicate pe pagina web a organizatiei. Audienta ar trebui incurajata sa citeasca dosarele de presa, introducand intr-un e-mail link-ul cu adresa paginii unde este publicat acesta. Informatiile relevante din trecut pot fi si ele gazduite pe apagina web. Audienta poate descoperi materiale publicate si prin folosirea unui motor de cautare cum ar fi www.yahoo.com sau www.google.com.

În general, trebuie folosite cat mai multe instrumente de comunicare online, de exemplu, publicarea de anunturi in cadrul grupurilor de discutii. Aceasta inseamna o informare scurta ori un mesaj sub forma de stire trimis grupurilor sau forumurilor de discutii, listelor de e-mailuri sau in alte moduri in care pot ajunge infomatiile la persoane interesate de pe net. O campanie de relatii publice pe Internet poate de asemenea include un comunicat distribuit prin email sau o campanie indreptata spre oficialitati. La ora actuala, multe companii isi au cartierul general (din punctul de vedere al comunicarii cu exteriorul) intr-un centru de presa online sau pe un site web informational.

„Internetul reprezinta mai mult decat un nou mijloc de comunicare ce trebuie exploatat. El permite o comunicare si o distribuire a mesajelor mult mai facila, bidirectionala. În mai multe moduri decat pana acum si permite si o tintire a publicului foarte eficienta.”

Internetul introduce in limbajul utilizatorilor si un numar mare de termeni in limba engleza, ceea ce influenteaza si termenii de relatii publice care apar pe Internet. A face relatii publice inseamna, practic, a transforma oportunitatile de vorbire publica (in sensul cel mai larg al termenului) in instrumente strategice de comunicare.

„Aceasta forma de relatii publice sustine afacerea prin gestionarea imaginii organizatiei, prin ceea ce se numeste media online. Pentru a atrage vizitatori pe site-ul vostru, efortul de relatii publice trebuie sa fie continuu, indiferent daca sunt sau nu lansate permanent comunicate de presa sau noi informatii despre organizatie.” [7 D?ni?l S?rbanica, R?l?tii public?, Bucur?sti, ?ditur? ?S?, 2003, p 162.]

As vrea sa mentionez ca foarte interesant este modul in care Internetul ne permite sa tintim un anumit public. În relatiile publice clasice puteam ajunge la el prin publicatii strict specializate pe un public clar cum ar fi: Revista profesorilor de informatica, Revista tinerilor profesionisti in relatii publice s.a.m.d. Pe Internet, acest tip de public devine mult mai usor de atins, costurile sunt mult mai mici, iar un asemenea public devine mult mai palpabil.

Oamenii de toate felurile, de pe tot cuprinsul globului pamantesc se intalnesc in grupuri online dupa diverse criterii (interese, varsta etc) sa vorbeasca, sa se distreze, sa faca comert, sa invete ori sa-si apere interesele. Deoarece acestia sunt foarte usor de gasit, specialistul in relatii publice poate trimite mesajul exact acelor persoane care au nevoie sau doresc sa-l recepteze. Pur si simplu cauta publicul tintit intr-un motor de cautare si rezultatele intoarse de acesta il vor conduce la comunicatile care il intereseaza.

Vechii practicanti ai reatiilor publice trebuie sa-si schimbe modul de gandire. „Relatiile publice traditionale presupuneau o abordare push. Aveai informatia si o transmiteai presei. Acum relatiie publice presupun o abordare pull. Trebuie ca publicul sa vina la tine. Oamenilor le trebuie un motiv sa vina la tine si apoi sa revina. Nu trebuie insa ca tintele sa fie asaltate cu mesaje. Trebuie sa li se atraga atentia cu informatii de calitate. [8 D?ni?l S?rbanica, op. cit., p 163.]

Mediul organizatiei, atunci cand se intreprind actiuni de relatii publice, are avantajul de a fi foarte vast si de a depasi cu mult publicul limitat la care ar ajunge actiuni de relatii publice clasice. Informatiile lansate pe Internet largesc aria acestuia, iar organizatia are doar de beneficiat de pe urma diseminarii informatiilor despre ea. Pe web mediul organizatiei devine practic nelimitat, iar „fiecare activitate online a unei firme intra sub umbrela relatiilor publice” [9 H?ig M?tt, M?nu?l d? ? - m?rk?ting, Bucur?sti, R?ntrop si Str?ton, 2005, p. 202.

] de aceea comunicarea trebuie sa fie cu atat mai percutanta.

Datorita tuturor acestor facilitati de comunicare pe care le ofera, relatiile publice pe Internet se mai numesc si relatii publice interactive. A include asemenea elemente in planurile de relatii publice ale oricarei agentii sau organizatii a devenit un lucru necesar, daca respectiva organizatie vrea sa ramana in pas cu evolutia informationala si comunicationala. Asadar, pentru a avea succes in relatiile publice pe Internet, ai doua directii de actiune. Sa adopti o abordare „din exterior spre interior” si sa gandesti din perspectiva utilizatorilor de Internet.

În concluzie, comunicarea online este un mod efectiv de comunicare globala, adica accepta o relatie one-to-one sau one-to-many intre receptorul si furnizorul de informatie, este o comunicare instantanee, directa, activa si pasiva, personala si in plus ieftina.