Pagina documente » Drept » Clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare si nevalutare in contractele comerciale internation

Despre lucrare

lucrare-licenta-clauze-asiguratorii-impotriva-riscurilor-valutare-si-nevalutare-in-contractele-comerciale-internation
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-clauze-asiguratorii-impotriva-riscurilor-valutare-si-nevalutare-in-contractele-comerciale-internation


Cuprins

CUPRINS
Abrevieri .. 1
Cap. I. INTRODUCERE .......... 3
I.1. Necesitatea adaptirii continutului contractelor comerciale internationale ......... 3
I.2. Conceptul de risc ....... 8
I.3. Geneza riscului ........ 12
I.4. Mijloace juridice de evitare sau de neutralizare a riscurilor in contractele de comert international ............ 15
I.4.1. Stipularea unor clauze de naturi si faciliteze intreruperea oportuni a raportului juridic obligational ......... 15
I.4.2. Acoperirea riscurilor prin garantii bancare ... 17
I.4.3. Acoperirea riscurilor de citre companiile de asigurare internationali ...... 17
I.4.4. Stipularea unor clauze asiguratorii 18
I.5. Domeniul de aplicare si clasificarea clauzelor asiguratorii .. 19
Cap. II. CLAUZE ASIGURATORII iMPOTRIVA RISCURILOR VALUTARE ....... 25
II.1. Clauza aur .............. 25
II.2. Clauzele valutare .... 32
II.2.1. Clauza monovalutari .... 33
II.2.2. Clauza monovalutari sau plurivalutari bazati pe un cos valutar
convenit de pirti ........... 41
II.2.3. Clauza multivalutari sau plurivalutari bazati pe un cos institutionalizat
sau pe o unitate de cont institutionalizati . 45
II.3. Clauza de optiune a locului de plati .... 51
II.4. Clauza de optiune a monedei liberatorii ............. 53
II.5. Alte clauze contractuale cu scop de evitare a riscurilor valutare ..... 56
Cap. III. CLAUZE ASIGURATORII iMPOTRIVA RISCURILOR NEVALUTARE . 58
III.1. Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului 59
III.1.1. Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare
unici sau speciali ......... 69
III.1.2. Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare
cumulativi sau complexi ............ 70
III.1.3. Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare
generali ......... 72
III.2. Clauze de postcalculare a pretului ...... 73
III.3. Alte clauze contractuale cu scop de diminuare a riscurilor nevalutare .......... 75
Concluzii 76
Bibliografie ........... 80
Cuprins .. 87
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

INTRODUCERE

I.1. NECESITATEA ADAPTÃRII CONTINUTULUI

CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Înca de acum cateva decenii se vorbea despre diversificarea contractelor si cresterea ariei de aplicare a acestora, aratandu-se ca ceea ce se constata in practica este nu numai sporirea numarului lor datorita dezvoltarii relatiilor industriale, comerciale si civile, ci si aparitia unor noi categorii de contracte ca, de pilda, diferite feluri de asigurari, conventii colective, contracte in favoarea tertilor, contracte intre absenti, contracte de adeziune, antecontracte, dintre care unele sunt, totodata, supercontracte, in timp ce, dimpotriva, alte categorii de contracte cad in uitare sau sunt perimate [1 L. Josserand - R.T.D.C., 1937, p. 6.].

Actualitatea acestor consideratii apare cu evidenta, chiar daca exemplele date inca din anul 1937 sunt si pot fi mereu inlocuite cu altele.

Noile forme contractuale permit realizarea scopurilor urmarite de parti in conditiile unor rapide transformari, reprezentand raspunsul adecvat pe plan juridic la necesitatile izvorate din dinamismul conditiilor economice [2 R. Munteanu - "Elemente de tehnica juridica privind adaptarea contractelor de comert exterior", Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1990, p. 9.].

Tinand seama ca, in contextul interdependentelor economice din lumea contemporana, comertul international depasind din ce in ce mai mult sfera unor simple relatii de schimb pentru a cuprinde productia internationala, au aparut alaturi de contractele de vanzare, corespunzand operatiilor de import si export de marfuri, contracte de furnitura, contracte de aprovizionare, contracte de constructie a ansamblurilor industriale, contracte de transfer de tehnologie si alte tipuri de contracte [3 V. Babiuc, C. Birsan, A. Constantinescu, A. Dumitrescu, I. Rucareanu, D. Sitaru, V. Tanasescu - "Exportul in contrapartida. Probleme economice si juridice", Bucuresti, Ed. Academiei, 1987; "Le régime juridique des échanges compensés dans les relations économiques internationales" (XXXIXe Séminaire, Liège, les 18-19 novembre 1987), Faculté de droit de Liège.] - de exemplu, operatiunile in contrapartida - care se caracterizeaza, intre altele, prin durata lor.

Într-adevar, practica relatiilor contractuale de comert international demonstreaza ca cele mai multe contracte sunt incheiate in acest domeniu pe termen lung [4 D. Mazilu - "Dreptul comertului international", Partea speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 82.], presupunand, pentru realizarea lor, indeplinirea unei suite de operatii, care se intrepatrund in mod strans si care se desfasoara de regula pe o perioada de mai multi ani.

Contractele comerciale internationale sunt supuse regimului de drept international privat si de drept material prevazut pentru orice contract de comert exterior si de cooperare economica cu strainatatea [5 O. Capatana - "Contractele comerciale in dreptul international privat roman", in R.R.S.I., nr. 3, 1986, p. 198-206; H. Batiffol - "Contrats et conventions", in R.D.I., Paris, Encyclopédie Dalloz, 1969, nr. 2 si urm. si nr. 45 si urm.], dar exista si anumite reglementari legale sau contractuale care au ca obiect specific sau cel putin precumpanitor asemenea contracte [6 I. Rucareanu, V. Tanasescu, V. Babiuc - "Contractele comerciale internationale de lunga durata. Clauze de adaptare a contractelor si de extindere a relatiilor dintre parti", in S.C.J., nr. 3/1980, p. 246; V. Babiuc, "The contract of international economic cooperation", in R.R.S.J., nr. 2, 1981, p. 185-199.].

Tinand seama de instabilitatea care se manifesta pe piata economica mondiala datorita, in mare parte, inflatiei si variatiei preturilor materiilor prime, evolutiei metodelor de fabricatie susceptibile sa modifice gradul de rentabilitate, cat si altor fenomene conjuncturale, aceste contracte nu pot fi intotdeauna executate conform cadrului contractual initial [7 "Adaptation des contrats", Publicatia nr. 326 a C.C.I.P., 1978.]. Echivalenta dintre prestatiile contractuale poate fi astfel grav afectata, reclamand solutii si remedii adecvate, nu atat empirice de natura operationala, intervenite post factum [8 J.V. Uytvanck - "Le contrat économique international. Stabilité et évolution", Bruxelles, Bruylant, Paris, Pedone, 1975, p. 404.], cat indeosebi de ordin juridic, cu caracter preventiv.

Avem in vedere, in special, faptul ca executarea contractelor comerciale internationale, desfasurandu-se intr-un cadru economic si politic in continua mutatie, generator de mari incertitudini si deci riscuri, poate avea loc in conditii economice si financiare total diferite de cele luate in considerare la incheierea lor - fluctuatii economice, instabilitate valutara etc. [9 T.R. Popescu - "Solutionarea litigiilor patrimoniale cu elemente de extraneitate", Bucuresti, Oficiul de informare documentara pentru aprovizionarea tehnico-materiala si controlul gospodaririi fondurilor fixe, 1980, p. 16-19; idem, "Dreptul comertului international", editia a II-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 182; B. Oppetit - "L'adaptation des contrats internationaux aux changements de circonstances; la clause de 'hardship' ", in J.D.I., nr. 4/1974, p. 794.] - fiind de natura sa afecteze in mod substantial echilibrul dintre prestatiile contractuale si, in cele din urma, insasi semnificatia economica a contractului.

Stipularea unor clauze preventive in contractele de lunga durata - a caror executare se realizeaza deci pe parcursul mai multor ani - devine astfel necesara pentru ca, pe de o parte, sa le asigure derularea ritmica, in cadrul programului global dinainte stabilit, iar pe de alta parte, sa mentina echilibrul valoric intre prestatiile reciproce, in eventualitatea, deloc improbabila, a unor perturbari economice, cu repercusiuni asupra preturilor si cursului valutelor [10 O. Capatana, B. Stefanescu -"Tratat de drept al comertului international", vol. II, Partea speciala, Bucuresti, Ed. Academiei, 1987, p. 13.].

Se poate spune deci ca, in adaptarea acestor contracte, clauzele care formeaza continutul lor ar urma sa fie concepute de parteneri in perspectiva mutatiilor viitorului, intrucat ei nu s-ar mai angaja daca nu ar dispune de un mijloc care sa le permita mentinerea echilibrului contractual initial.

Dintre mijloacele oferite de tehnica juridica pentru realizarea adaptarii continutului contractelor de lunga durata la cerintele progresului tehnico-economic, in practica comerciala internationala sunt folosite, in general, doua tipuri de clauze, si anume clauze denumite de mentinere a valorii economice a contractului, si ca atare echilibrul dintre prestatiile reciproce, si clauze de adaptare, tinzand sa realizeze o reajustare globala a raporturilor juridice dintre parti [11 P. Fresle - "Variation and Escalation Clauses", in vol. "Adaptation and Renegotiation of Contracts in International Trade and Finance", Deventer, Kluwer, 1985, p. 149-153.].

Încheierea de catre parti a unor clauze asiguratorii, in cazul in care dreptul roman este lex contractus, este necesara datorita neconcordantei existente intre fenomenele de instabilitate care pot afecta raporturile comerciale internationale, pe parcursul executarii lor, si faptul ca in dreptul nostru nu este consacrata legislativ teoria impreviziunii, legiuitorul roman ramanand atasat, de lege data, principiului clasic al fortei obligatorii a contractului prevazut de art. 969 C. civ., care constituie dreptul comun pentru contractele de comert international [12 O. Capatana, B. Stefanescu - op. cit. (nota 10), p. 31. Vezi, pentru opinia conform careia teoria impreviziunii se poate sustine si in dreptul roman al comertului international, de lege data, cu argumente, Al. Detesan, N.D. Ghimpa, I. Rucareanu - "Raspunderea in comertul international", in "Relatii economice internationale", vol. 3, 1978, p. 357; I. Rucareanu, V. Babiuc - "Norme de drept al comertului international in Legea contractelor economice", in R.R.D., nr. 12/1979, p. 14; I. Rucareanu, V. Tanasescu, V. Babiuc - op. cit. (nota 6), p. 253-254; I. Rucareanu - "Curs de drept. Elemente de drept civil si comercial comparat", Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1980, p. 402-403.].

Într-o analiza generala, teoria impreviziunii consta in recunoasterea ca subinteleasa in contracte a clauzei rebus sic stantibus (omnis conventio intelliguntur rebus sic stantibus), conform careia, daca intre momentul incheierii si cel al executarii contractului au aparut evenimente imprevizibile, care au schimbat fundamental conditiile economice sau de alta natura existente intre momentul acordului de vointa initial al partilor, facand sensibil mai oneroasa prestatia uneia dintre ele, principiul fortei obligatorii a contractului nu mai actioneaza, organul de jurisdictie avand dreptul, independent de existenta in contract a vreunei clauze in acest sens, sa procedeze la reasezarea contractului in functie de noile imprejurari (sau, in subsidiar, la desfiintarea contractului si reducerea corespunzatoare a responsabilitatii debitorului) [13 În dreptul altor state cu reglementari de formatie romanista si germanica, teoria impreviziunii acopera, in principiu, riscurile (valutare si nevalutare lato sensu) care constituie evenimente imprevizibile, iar nu neaparat insurmontabile, pentru aceasta din urma categorie de evenimente fiind aplicabila institutia fortei majore. În dreptul anglo-saxon notiunea de impreviziune si cea de forta majora sunt acoperite, in general, de institutia frustration, care are deci o acceptiune mai larga decat fiecare dintre aceste notiuni privite separat. Vezi, pentru analiza teoriei impreviziunii si frustration in sistemele de drept straine, Al. Detesan, D. Porojan - "Export, probleme si solutii", in "Relatii economice internationale", vol. 2, 1977, p. 296-299; Al. Detesan, N.D. Ghimpa, I. Rucareanu - op. cit. (nota 12), p. 354-360; I. Rucareanu, V. Babiuc - op. cit. (nota 12), p. 14-15; T.R. Popescu - "Solutionarea …", op. cit. (nota 9), p. 19-20; I. Rucareanu, V. Tanasescu, V. Babiuc - op. cit. (nota 6), p. 251-256; I. Rucareanu - op. cit. (nota 12), p. 403-406; V. Anghelescu, Al. Detesan, E. Hutira - "Contracte comerciale internationale", Ed. Academiei, 1980, p. 335-338; O. Capatana, B. Stefanescu - op. cit. (nota 10), p. 41; H. Lesguillons - "Frustration, Force majeure, Imprévision, Wegfall der Geschäftsgrundlage", in D.P.C.I., nr. 4/1979, p. 507-532; P. van Ommerslaghe - "Les clauses de force majeure et d'imprévision (hardship) dans les contrats internationaux", in "R.D.I.D.C.", nr. 1/1980, p. 16-26; http://sanantonio.bizjournals.com/sanantonio/stories/2000/06/19/focus2.html.].

Noile forme pe care le propune practica contractuala internationala infirma in mod sensibil schema contractuala clasica din dreptul civil, care se bazeaza pe ideea conform careia contractul exprima concilierea intereselor opuse a doua persoane, castigand prin aceasta o anumita stabilitate in timp si forta obligatorie fata de parti, intrucat toate elementele pot fi repuse in discutie si chiar partile subordoneaza existenta si executarea contractului de lunga durata de mecanisme complexe de negociere, de propuneri si contrapropuneri, de termene, de interventia tertului pentru a facilita solutionarea conflictelor etc. [14 B. Oppetit - op. cit. (nota 9), p. 798; T.R. Popescu, "Solutionarea…", op. cit. (nota 9), p. 42-43.].

Suntem departe, in acest tip de contract, de cadrul traditional si in fata acestei evolutii si dezvoltari a tehnicilor de readaptare ne putem gandi ca notiunea de contract international tinde sa dobandeasca un continut destul de diferit de cel al conceptului din cadrul intern si este dificil, in orice caz, sa se mai afirme ca regulile aplicabile contractelor internationale urmeaza sa fie cautate in principiile generale ale dreptului civil contractual [15 G. Ripert - "Les règles du droit civil applicables aux raports internationaux", in R.C.A.D.I., 1933, t. 44, p. 569 si urm.].

Pe planul relatiilor comerciale internationale, adaptarea contractului apare nu ca o atingere adusa fortei obligatorii a acestuia, ci, dimpotriva, ca o afirmare a ei, contribuind la realizarea unei reconcilieri intre necesitatea flexibilitatii contractuale cu cerinta indispensabila a stabilitatii contractuale.

În comertul international, principiul fortei obligatorii a contractului este unanim recunoscut, tinand seama ca relatiile de cooperare economica se bazeaza pe increderea reciproca si certitudinea ca fiecare parte dintr-un contract isi va executa obligatiile sale, deci pe presupunerea ca asteptarile justificate ale partilor astfel cum sunt stabilite intr-un contract sunt ocrotite.

Clauzele introduse, de regula, in acest sens in contractele la care ne referim confera un anumit specific, urmarind, printre altele, ocrotirea partilor de efectele unor evenimente incerte care pot crea schimbari esentiale in raportul dintre obligatiile asumate. Aceasta mobilitate voita a continutului contractului ii ofera, contrar aparentelor, o stabilitate sporita, dand expresie nu numai principiului puterii obligatorii a contractului, ci si principiului colaborarii partilor pe baza de egalitate si echitate [16 R. Munteanu - op. cit. (nota 2), p. 15.]. În loc de a reprezenta un declin al notiunii contractului, s-ar putea spune ca, intr-o anumita viziune, este vorba, dimpotriva, de o noua treapta in evolutia acesteia, pe linia dialecticii mobilitatii, a stabilitatii si a eficientei institutiei [17 Ibidem.].

O alta caracteristica a contractelor comerciale internationale consta in vointa pe care partile o manifesta in general pentru a asigura supravietuirea relatiilor lor, cat mai mult timp posibil, fata de obstacolele care ar putea compromite executarea angajamentelor luate.

Un alt aspect specific acestor contracte consta in dorinta partilor de a-si extinde colaborarea dincolo de previziunile contractului initial, deoarece prin asemenea relatii contractuale se creeaza legaturi stabile si o anumita obisnuinta, partile considerandu-se parteneri privilegiati si pentru alte operatii, indiferent daca acestea constituie sau nu prelungirea primului contract.

Practica de arbitraj comercial international este si ea in sensul adaptarii contractelor internationale de lunga durata, arbitrii recunoscandu-si treptat o putere tot mai mare de interpretare, care, in ultima analiza, conduce la modificarea contractelor, tendinta ce s-a dezvoltat pe baza principiului echitatii [18 Ch. del Marmol, L. Matray - "L'importance et l'interprétation du contrat (dans ses relations avec l'arbitrage commercial international)", in R.D.I.D.C., nr. 2-3, 1980, p. 200, 204.].

În aceste conditii, intr-o perspectiva dinamica, mentinerea echivalentei prestatiilor ar fi dovada stabilitatii contractului si mijlocul de a respecta principiul fortei obligatorii a acestuia.

I.2. CONCEPTUL DE RISC

Dictionarul enciclopedic roman defineste riscul contractual ca fiind "suportarea de catre debitor a consecintelor pagubitoare ale eliberarii creditorului de obligatia pe care o avea fata de el, ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei sale din cauze ce nu-i sunt imputabile (caz de forta majora sau fortuit)". De aici rezulta ca un astfel de risc vizeaza numai contractele sinalagmatice si presupune: