Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL 1.CONSIDERENTE FUNDAMENTALE REFERITOARE LA TEORIA FUNCTIEI PUBLICE SI FUNCTIONARULUI PUBLIC 8
1.1. Repere generale privind functia publica si functionarul public 8
1.2. Evolutia reglementarilor in materia functiei publice in Rominia 11
1.3. Elemente esentiale de drept comparat privind functia publica si functionarul public 15
1.4. Aspecte generale privind managementul functiei publice in Rominia si in statele membre ale Uniunii Europene 18
CAPITOLUL 2. STATUTUL ACTUAL AL FUNCTIEI PUBLICE SI AL FUNCTIONARULUI PUBLIC 31
2.1. Bazele constitutionale si legale ale functiei publice 31
2.2. Analiza institutiilor juridice - functie publica si functionar public 34
2.2.1. Notiunea de functie publica 34
2.2.2. Notiunea de functionar public 38
2.2.3. Functia publica din dubla perspectiva, cea a dreptului administrativ si cea a managementului public 41
2.3. Reglementare functiei publice si a functionarului public in Rominia in contextul integrarii Rominiei in Uniunea Europeana 46
CAPITOLUL 3.CATEGORII DE FUNCTIONARI PUBLICI A CAROR ACTIVITATE ESTE REGLEMENTATA DE STATUTE SPECIALE 50
3.1. Statutul Corpului diplomatic si consular al Rominiei 51
3.2. Personalul din Corpul de Control al Guvernului 54
3.3. Statutul functionarului parlamentar 55
3.4 Statutul juridic al cadrelor militare 58
CAPITOLUL 4. PARTEA APLICATIVA. RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI iN UNITATILE MILITARE DE CATRE MILITARI - FUNCTIONARI PUBLICI CU STATUT SPECIAL 70
4.1. Introducere 71
4.2. Descrierea proiectului evaluat 71
4.3. Metodologia de evaluare 79
CONCLUZII 86
BIBLIOGRAFIE 89
ANEXE......94

Alte date

?

INTRODUCERE

Analiza functiei publice reprezinta o tema care este interesanta dintr-o dubla perspectiva:

a) Istorica, dat fiind faptul ca functia publica si functionarul public constituie institutii juridice care in Romania au aparut inca de la jumatatea secolului al XIX-lea si in legatura cu care s-a manifestat o evolutie sinuoasa determinata, in principal, de succesiunea regimurilor politice.

b) Contemporana, tema fiind de acuta actualitate in doctrina juridica, solutiile care au fost exprimate rasfrangandu-se asupra practicii administratiei publice si a celei judecatoresti.

Traditional, raportul juridic avand ca obiect activitatea functionarului public a fost si este inca apreciat ca avand un statut de sine statator care decurge din:

- specificul puterii de stat;

- competenta autoritatilor si institutiilor publice.

Tendinta s-a manifestat si dupa 1989, specialistii in dreptul administrativ ocupandu-se, quasimajoritar, exclusiv de analiza statutului functionarului public, fara comparatiile necesare cu statutul salariatului. Numai cu titlu de exceptie, si in dreptul public (dreptul administrativ) au fost intreprinsi relativ recent primii pasi in analiza comparata a normelor legale care ii privesc pe functionarii publici cu cele care se refera la salariati.

Cert este faptul ca, in prezent, cu privire la apartenenta analizei statutului functionarului public la o ramura de drept sau alta, in doctrina s-au conturat si coexista diverse opinii:

- statutul functionarilor publici apartine exclusiv dreptului public, analiza acestuia reprezentand obiect al dreptului administrativ; raportul juridic al functionarului public este complet autonomizat fata de raportul de munca al salariatului;

- statutul functionarilor publici apartine exclusiv dreptului muncii, apartinand, in consecinta, dreptului privat;

- statutul functionarului public reprezinta o institutie care se afla la confluenta dintre dreptul public si dreptul privat, raportul de serviciu al functionarului public constituind un raport juridic de munca, cu particularitati certe determinate de incidenta normelor de drept public; din aceasta perspectiva, statutul functionarilor publici constituie obiect de analiza si pentru dreptul muncii insa numai ca repere comparative fata de raporturile de munca ale salariatilor.

Lucrarea isi propune sa analizeze functia publica careia i se aplica exclusiv normele generale cuprinse in Legea nr. 188/1999, republicata.

Constituie obiect de analiza statutele speciale ale diferitelor categorii de functionari publici, statutul demnitarilor si al magistratilor, si in principal statutul cadrelor militare care, potrivit legislatiei actuale, intra in categoria functionarilor publici cu statut special.

Cadrul juridic al statutului cadrelor militare il formeaza Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Constitutia Romaniei, alte acte normative, precum si acordurile internationale la care Romania este parte. Continutul si volumul drepturilor si obligatiilor cadrelor militare sunt determinate de aflarea acestora in exercitiul obligatiilor serviciului militar.

Pentru a fi promovate si protejate, drepturile cadrelor militare trebuie mai intai cunoscute si explicate. Clasificarea drepturilor militarilor nu trebuie sa duca la ierarhizarea lor, la contrapunerea sau la scaderea importantei unora dintre ele. Toate drepturile sunt la fel de importante, au aceeasi valoare si formeaza un tot unitar. Cadrele militare beneficiaza de drepturile si libertatile stabilite pentru cetatenii Romaniei prin Constitutie, de legislatia in vigoare si de acordurile internationale la care Romania este parte. Totodata, militarii sunt supusi unor restrictii specifice, conditionate de particularitatile serviciului militar.

Am incercat ca pe parcursul lucrarii sa scoatem in evidenta si mutatiile esentiale produse in legatura cu regimul juridic al personalului care isi desfasoara activitatea in autoritatile si institutiile publice din alte state, cu precadere in statele membre ale Uniunii Europene. Aceste mutatii, care fie au avut loc, fie se prefigureaza a se produce in domeniul functiei publice sunt subsumate urmatorilor vectori:

- pe de-o parte, asistam in prezent la o tendinta de restrangere a personalului care are statutul de functionar public in favoarea celui care presteaza activitatea in temeiul unui contract individual de munca;

- pe de alta parte, sfera salariatilor din autoritatile si institutiile publice s-a restrans si s-a extins in mod corespunzator cea a personalului care isi desfasoara activitatea in temeiul conventiilor civile de prestari de servicii (cum ar fi, spre exemplu, cazul Italiei si al Marii Britanii).

Am elaborat aceasta lucrare avand ca scop atingerea urmatoarelor obiective:

- aprofundarea cercetarii domeniului functiei publice si al functionarului public;

- analiza normelor de drept comun privind statutul functionarului public;

- semnalarea particularitatile statutului functionarului public in dreptul comparat;

- accentuarea exigentelor si cerintelor Uniunii Europene in materia functiei publice;

- am concluzionat in legatura cu actualul cadru legal, formuland propuneri de lege ferenda.

CAPITOLUL 1

CONSIDERENTE FUNDAMENTALE REFERITOARE LA TEORIA FUNCTIEI PUBLICE SI FUNCTIONARULUI PUBLIC

1.1. Repere generale privind functia publica si functionarul public

În functie de sistemul juridic national de referinta, termenul „functie publica” are mai multe acceptiuni, care determina, in consecinta, mai multe arii de cuprindere a persoanelor ce o exercita. În majoritatea cazurilor, nu exista o definitie legala riguroasa a acestei notiuni. În aceste conditii, pentru a identifica sensul sau, este nevoie sa se recurga, in principal, la circumstantierile realizate de practica judiciara si de doctrina de drept administrativ, in principal, dar si de cea de drept al muncii. [1 I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.33.]

Notiunea de „functie publica” poate ingloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de drept public, dar si o parte din cele supuse unui statut de drept privat. Astfel, insasi notiunea de „functionar” este departe de a avea un inteles uniform, ea cuprinzand persoane aflate in ipostaze diferite, in functie de solutia retinuta in legislatia fiecarui stat, si care realizeaza activitatea fie cu titlu permanent, fie cu titlu temporar.

În literatura de specialitate din Romania, din perioada interbelica, functia publica a fost definita ca reprezentand „complexul de puteri si competente, conferite de lege, in mod temporar, uneia ori mai multor persoane fizice, in vederea satisfacerii unui interes general, scop in care a fost creata functiunea” [2 P. Negulescu, Drept administrativ, Bucuresti, 1934, vol.I, p. 52.].

Este interesant de remarcat ca, pornindu-se de la reglementarile in vigoare [3 Art. 145 Cod penal: „Prin termenul public se intelege tot ceea ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public”. Art. 147 Cod penal: „Prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145”. ] anterioare adoptarii Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici [4 Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici - publicata in “Monitorul Oficial al Romaniei”, nr. 600 din 8 decembrie 1999, modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatile publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in “Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, republicata in “Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificata si completata prin Legea nr. 251/2006, publicata in “Monitorul Oficial al Romaniei” nr. 573 din 6 iulie 2006. ], in doctrina romaneasca functia publica a fost definita drept „situatia juridica a persoanei fizice investita legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati publice, ce consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care l-a investit” [5 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editia a IV-a,Editura Actami, Bucuresti, 1994, p. 313.].

Într-o alta abordare, functia publica este definita ca acea grupare de atributii, puteri, competente, stabilite conform legii, in cadrul unui serviciu public infiintat in scopul satisfacerii in mod continuu si permanent, de catre functionarii publici numiti sau alesi in aceste functii, a intereselor generale ale societatii. [6 V. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, Editura All Beck, Bucuresti, 1996, p. 140 –158; I. Alexandru, A. Negoita, D. Brezoianu, I. Vida, S. Ivan, I. Popescu-Slaniceanu, Drept administrativ, Editura Omnia UNI-SAST, Brasov, 1999, p. 334-335.]