Pagina documente » Drept » Consideratii privind spalarea banilor

Despre lucrare

lucrare-licenta-consideratii-privind-spalarea-banilor
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-consideratii-privind-spalarea-banilor


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1. 2
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SPALAREA BANILOR 2
1.1. Evolutia istorica 2
1.2. Etapele procesului de spalare a banilor 8
1.3. Internationalizarea. Situatia Romaniei 11
1.4. Cum se pot recunoaste tranzactii suspecte... 19.
CAPITOLUL 2 27
INFRACTIUNEA DE SPALARE A BANILOR 27
2.1. Infractiunea de spalare a banilor incriminata in art. 23 al legii 656/2002 27
2.2 Infractiunea prevazuta la art. 24 din legea 656/2002 41
CAPITOLUL 3......... 46
PREOCUPARILE ORGANELOR STATULUI PE LINIA PREVENIRII SI COMBATERII SPALARII BANILOR ... ....46
3.1. Necesitatea combaterii fenomenului de spalare a banilor............ 46
3.1.1. Masuri luate la nivel international ......... ...... 47
3.1.2. Evolutii legislative in Romania ... 48
3.1.3. Evolutii institutionale 50.
3.1.4. Cooperare interna ......50
3.2. Entitatile raportoare prevazute la art.8 din legea 656/2002 si obligatiile.. instituite in sarcina acestora 52
3.2.1. Entitati raportoare ... 52.
3.2.2. Obligatii in sarcina entitatilor raportoare ...... 53.
3.3. Sanctionarea neindeplinirii de catre entitatile prevazute la articolul 8,a obligatiilor stabilite de lege 58
3.4. Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor 59
3.4.1. Organizare si functionare ......... 59.
3.4.2. Atributii stabilite prin lege ......... 61
3.5. Activitatea de cooperare desfasurata de organele de cercetare penala abilitate in.domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor 65
CAPITOLUL 4 .........
ACTIVITATI DESFASURATE DE ORGANELE DE CERCETARE PENALA
ABILITATE IN DOMENIUL PREVENIRII SI COMBATERII SPALARII BANILOR
IN ROMANIA .........68
4.1. Competenta cercetarii infractiunilor de spalare a banilor 68
4.2. Activitati politienesti specifice desfasurate cu ocazia efectuarii actelor premergatoare 69
4.3. Programul de masuri intreprinse de politie pentru cresterea eficientei in lupta impotriva spalarii banilor 72
4.4. Dificultati in activitatea de cercetare 75
4.5. Aspecte privind protectia martorului in cauzele ce au ca obiect infractiuni de spalare a banilor 76
CONCLUZII 80
BIBLIOGRAFIE 81

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SP?LAREA BANILOR

1.1. Evolutia istorica

Tumultoasa si misterioasa istorie a spalarii banilor a prins radacini intr-o epoca in care rigorile normelor morale erau impinse pana la paroxism intr-o esuanta tentativa de a rezista stralucirii ademenitoare, a ceea ce in literatura populara este cunoscut drept ”ochiul dracului”.

Fenomenul de spalare a banilor precum si fenomenul de evitare a impozitelor si actele de evaziune fiscala au fost intr-o simbioza inseparabila de-a lungul istoriei.

Cu toate, evaziunea fiscala si spalarea banilor impartasesc aceleasi tehnici si chiar se sprijina reciproc, este important de inteles ca, din punct de vedere optional, ele sunt procese complet distincte.

În general, evaziunea fiscala implica sustragerea veniturilor dobandite pe cale legala sau chiar ascunderea lor(daca, spre exemplu, este vorba de bani lichizi) sau mascarea lor (prin declararea lor intr-o categorie neimpozabila).

În ambele situatii, venitul legal devine ilegal. Spalarea banilor este opusul acestui procedeu, in sensul ca, in aceasta situatie, banii in cauza au provenienta ilegala, dar prin manopera de spalare li se da o aparenta legala, iar folosirea lor fiind apoi impozitata de stat.

Spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii.

Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala.

În cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale.

Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si ii plaseaza in investitii binevenite in economia legala.

Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor in bani, in scopul de a le ascunde provenienta.

Putem vorbi de un prim caz de evitare a taxelor si impozitelor atunci cand vechea cetate a ATENEI a impus o taxa de 20% asupra importurilor si exporturilor, fapt care i-a determinat pe comerciantii greci si fenicieni sa faca un ocol de 20 mile pentru a evita plata acestor impozite.

Mai apoi in secolul XV, OLANDA era un infloritor centru comercial international, in care existau foarte putine restrictii sau taxe asupra schimburilor monetare interne si externe.

Drept urmare comerciantii englezi preferau sa-si vanda lana in OLANDA, decat in ANGLIA unde trebuiau sa plateasca taxe si impozite ridicate.

Un prim caz de spalare a banilor il putem consemna in epoca medievala, cand, condamnata de BISERICA CATOLIC?, camata era considerata un pacat, o crima de gravitate similara traficului de droguri din ziua de astazi.

Negustorii si camatarii au anticipat tehnicile moderne de ascundere, transferare si spalare a banilor incat atunci cand negociau imprumuturi pe termen lung, „umflau” artificial rata de schimb, suficient cat sa acopere si plata dobanzilor, pretinzand ca acestea sunt un fel de recompensa pentru riscul asumat.

Chiar daca termenul de „spalare a banilor” nu era atunci cunoscut, se poate aprecia ca atata timp cat a existat aceasta nevoie de a masca anumite transferuri financiare, fenomenul s-a produs la aceasta data.

Tot in acea perioada, camatarii si negustorii mai recurgeau la o tehnica de ascundere a dobanzilor interzise, dovedind o ingeniozitate iesita din comun.

Astfel, ei priveau dobanda ca pe o penalizare pentru intarzierile survenite in returnarea sumelor imprumutate in baza unor acorduri stabilite cu clientii lor.

De asemenea camatarii considerau dobanzile ca profituri reale, prin utilizarea a ceea ce in prezent se cheama firma-fantoma. Capitalul era imprumutat unei companii, apoi retras sub forma de profit, si nu de dobanda la imprumut, desi in realitate, nu se realizase nici un fel de profit.

Toate aceste trucuri prin care se urmarea inselarea BISERICII CATOLICE au in prezent echivalent in redutabile tehnici de spalare a banilor.

Tehnicile „primare” de spalare au evoluat odata cu timpul, ducand la ceea ce multi cred ca este o ”inventie” a epocii moderne: PARADISURILE FISCALE.

Veridicitatea celor scrise anterior o putem deduce din primul fenomen de evitare a taxelor, prezentat mai sus.

Simplu fapt al ocolirii, facute de catre comerciantii greci si fenicieni pentru a nu plati taxa de 20% asupra importurilor si exporturilor impusa de vechea cetate a Atenei, a facut ca micile insule vecine sa devina „paradisurile fiscale” ale comertului liber de taxe vamale si impozite, precum si puncte de penetratie clandestina de bunuri la Atena.

În secolul XVII, operand intre Europa si America, piratii au fost si ei printre primii utilizatori ai „paradisurilor fiscale” , care nu erau altceva decat locurile(in special, insule) in care isi depozitau averile si bunurile confiscate.

Aparuse chiar o competitie intre statele mediteraneene in atragerea averilor piratilor, folosite uneori si drept „moneda de schimb” pentru intoarcerea lor acasa.

Datele istorice de la acea vreme, ne arata ca un eveniment produs in 1612 poate fi considerat fara nici un dubiu, primul caz de amnistie a profiturilor ilegale cand Anglia oferea piratilor care-si abandonau meseria, libertatea deplina dar mai ales dreptul de a-si pastra banii. Idee de actualitate, care a fost aplicata si in zilele noastre de unele state contemporane in lupta cu traficantii de droguri.

Cineva spunea: „ ca sa cunosti bine lucrurile, trebuie sa le cunosti detaliile; si cum detaliile sunt aproape infinite, cunostintele noastre raman superficiale si imperfecte”.

Spalarea banilor este si va ramane un fenomen complex si dinamic de o diversitate foarte mare, atat in domeniul public, cat si in cel privat, manifestandu-se atat activ, cat si pasiv dar totodata un fenomen prea putin cunoscut de oamenii obisnuiti.

Aceasta infractiune apare ca fiind una fara victime si lipsita de implicatiile emotionale ale infractiunilor cu violenta sau ale celor de furt. „Discretia” care inconjoara acest gen de infractiuni constituie, de fapt, una din dificultatile majore intampinate de anchetatori.

În materia spalarii banilor, istoria arata ca bazele acestui fenomen complex au fost puse cu multe secole in urma, ceea ce a urmat fiind mai mult o adaptare moderna a unei "piese clasice".

Confiscarea averilor in cazul in care acestea aveau origine criminala este un exemplu in acest sens; legile moderne ce faciliteaza aceste operatiuni avandu-si radacinile in traditiile britanice in domeniul dreptului cutumiar.

Initial majoritatea confiscarilor erau pedepse aplicate mai degraba din motive politice decat economice, ca si in societatea moderna, ele fiind de multe ori determinate de dorinta de a spori averea Coroanei.

Cu timpul temutii pirati s-au metamorfozat in gangsterii inceputului de secol XX. Prohibitia specifica acelei perioade a „hranit” multe figuri din lumea interlopa a inceputului de secol.

Gangsterii incasau in aceea perioada sume uriase din prostitutie, jocuri de noroc si comercializarea bauturilor alcoolice. „Regele Chicagoului”, celebrul ALPHONSE CAPONE, a ramas in istorie ca fondatorul unei organizatii criminale ce rula anual 100 de milioane de dolari.

Era deci, necesara justificarea acestor venituri iar una dintre metodele folosite a fost achizitionarea unor afaceri legale si amestecarea castigurilor acestora cu cele provenind din afacerile nelegale.

Lanturile de magazine care ofereau servicii de spalare a hainelor au fost preferate, intrucat se obtineau cantitati mari de numerar, un avantaj incontestabil pentru AL CAPONE.

De aici s-a nascut si expresia „spalare de bani” folosita ulterior pentru a defini toate operatiunile ilegale prin care se obtineau „bani negrii”. Aceasta origine putin romantata este contestata de alti autori, considerandu-se ca termenul „spalarea banilor” arata, de fapt, in ce consta activitatea pe care o denumeste: banii obtinuti din surse nelegale, sau „murdari” ,sunt trecuti printr-o serie de tranzactii, sau „spalati”, astfel incat sa apara ca provenind dintr-o sursa legala, sau „curati”.

În ciuda eforturilor depuse la acea vreme, nici CAPONE, nici acolitii sai nu au putut fi dovediti ca spalau bani. Dupa indelungi incercari, autoritatile americane au trebuit sa se multumeasca cu infractiunea de evaziune fiscala, singura sub care au putut sa fie arestati celebrii mafioti.