Pagina documente » Stiinte Economice » Contabilitatea, analiza si decontarea TVA-ului

Cuprins

lucrare-licenta-contabilitatea-analiza-si-decontarea-tva-ului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contabilitatea-analiza-si-decontarea-tva-ului


Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I
Delimitari si fundamentari teoretice privind taxa pe valoarea adaugata

I.1. Fundamentarea teoretica a taxei pe valoare adaugata .......3
I.2. Operatiuni impozabile TVA si operatiuni scutite ............7
I.2.1. Operatiuni impozabile ......7
I.2.2. Regimuri de impozitare ...11
I.2.3. Teritorialitatea ..............11
1.2.4. Operatiuni scutite ..........12
I.3. Platitorii taxei pe valoarea adaugata ..........18
I.4. Faptul generator si exigibilitatea TVA .......19
I.5. Baza de impozitare. Cota de impozitare ......21
I.5.1. Baza de impozitare .........21
I.5.2. Cotele de impozitare si calcului TVA...23
I.6. Deducerea TVA. Regimul deducerilor .......24
I.7. Obligatiile persoanelor fizice si juridice circumscrise
in perimetrul aplicarii TVA .....27

CAPITOUL II
Contabilizarea taxei pe valoarea adaugata. Tratamente de baza

II.1. Mecanismul taxei pe valoarea adaugata .....30
II.2. Prezentarea intreprinderii luate in studiu ....32
II.2.1. Obiectul de activitate al intreprinderii ..33
II.2.2. Principalii furnizori si clienti ............35
II.2.3. Organizarea S.C. CARPATI PROIECT S.A.
in conformitate cu reglementarile Legii nr. 31/199035
II.2.4. Principalele realizari ......40
II.2.5. Organizarea contabilitatii 43
II.2.5.1. Configuratia si prezentarea sistemului informatic .......43
II.2.5.2. Lista situatiilor financiare......45
II.3. Documente si registre de contabilitate privind TVA ......46
II.4. Tipuri de operatii TVA si contabilizarea lor 50
II.5. Decontarea TVA. intocmirea Decontului TVA.
Regularizarea privind TVA ....62


CAPITOLUL III
Informatia financiara si de raportare privind
taxa pe valoarea adaugata

III.1. Informatii de bilant privind TVA.
intocmirea si prezentarea situatiilor financiare ...........67
III.2. Analiza creantelor sau obligatiilor privind TVA .........71
III.3. Controlul fiscal al TVA ........73
III.4. Perfectionari si dezvoltari privind contabilizarea,
analiza, raportarea si decontarea TVA ......79

BIBLIOGRAFIE ......87

Alte date

?

CAPITOLUL I

Delimitari si fundamentari teoretice privind

taxa pe valoarea adaugata

I.1. Fundamentarea teoretica a taxei pe valoarea adaugata

Originea taxei pe valoarea adaugata se gaseste in practica fiscala franceza, incepand cu reforma fiscala din anii 1954-1955, inlocuind vechea taxa pe cifra de afaceri, printr-o taxa unica pe cifra de afaceri, platita in diferite stadii ale productiei de catre unii producatori, fara a fi insa un impozit cumulat. Astfel, fiecare producator avea dreptul sa deduca taxele pe valoarea adaugata suportate anterior proceselor de productie, atat pentru materiile prime incorporate in produse, cat si cele pentru investitii destinate dezvoltarii activitatilor economice.

Impozitele asupra consumului, din care face parte si taxa pe valoare adaugata au o contributie insemnata in cadrul prevederilor obligatorii; exista o corelatie intre rata prelevarilor obligatorii si partea de impozite asupra consumului, in PIB. Conditia este insa incerta intre partea relativa a impozitului pe consum in totalul veniturilor fiscale si nivelul PIB pe locuitor.

Contrar impozitelor cumulative, taxa pe valoare adaugata este un impozit care taxeaza numai valoarea pe care intreprinderea a adaugat-o unui produs. Ea nu reprezinta o taxa asupra valorii adaugate, in sensul contabilitatii nationale, si nici o taxa asupra profitului, al carui element este. Taxa pe valoare adaugata, achitata asupra mijloacelor de productie este recuperata, marfurilor exportate li se aplica o rata zero de impozitare, iar taxa perceputa la produsele importate afecteaza o valoare adaugata localizata in strainatate. Prin urmare, taxa pe valoarea adaugata este echivalentul unei taxe asupra consumului, dotata cu o tehnica de acoperire stiintifica.

Avand in vedere rezultatele obtinute si constatarile efectuate in timp, regimul juridic al taxei pe valoare adaugata sufera profunde simplificari si se modernizeaza prin largirea sferei de cuprindere a produselor, iar numarul cotelor de impozitare se reduce la cinci, urmand ca intr-o perioada relativ scurta numarul acestora sa scada la patru: cota normala, cota majorata, cota intermediara si cota redusa. Largindu-se sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, incepand cu anul 1979, aceasta devine principalul impozit indirect si sursa de baza in formarea veniturilor bugetului general al statului.

Demonstrand calitatile unui impozit modern, cu randament fiscal sporit, incepand cu 1 ianuarie 1970, el a fost adoptat de catre tarile membre ale Pietei Comune, urmarindu-se eliminarea sistemului de impozitare in cascada, care se mai practica inca prin impozitul pe cifra de afaceri. În 1977 s-a realizat implementare definitiva a taxei pe valoarea adaugata in tarile membre ale Comunitatii Economice Europene.

Pana in momentul de fata, taxa pe valoare adaugata, a fost adoptata in peste 50 de tari, cuprinzand majoritatea tarilor din Estul Europei, printre care si Romania.

Deoarece taxa pe valoarea adaugata este un subiect european, merita notat faptul ca sistemele fiscale ale taxelor comunitare sunt conforme cu enuntul celei de-a VI-a Directive a Consiliului de Ministri ai Comunitatii Europene din 17 mai 1997. Aceasta Directiva, numita de “armonizare” a legislatiilor statelor membre, referitoare la taxele pe cifrele de afaceri, a fixat reguli de determinare a unei baze comune de calcul. În faza de inceput, Directiva a VI-a nu prezinta dispozitii care sa vizeze o aliniere imediata a cotelor de impozitare, totusi alinierea taxelor, in special a celor pe valoarea adaugata reprezinta un obiectiv de ordin major al statelor comunitare.

Mai tarziu, au fost adoptate doua Directive ale Comunitatii Europene, respectiv Directiva a VIII-a, in decembrie 1979, care a introdus caracterul de rambursabilitate a taxei aferenta marfurilor cumparate din statele comunitare de catre populatia apartinand unui stat din sistem, iar ulterior Directiva a XIII-a, prin care se stipula rambursarea cheltuielilor ocazionate pentru plata impozitului pe marfurile cumparate din interiorul statelor Comunitatii de catre populatie din afara acestuia.

Daca bilantul exprima starea patrimoniului la un moment dat, contul de profit si pierdere arata cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala financiara. În contul de rezultate sunt evidentiate fluxurile de venituri si cheltuieli, respectiv fluxurile de exploatare financiara exceptionale.

Structura contului de rezultate pe cele trei domenii de activitate: de exploatare, financiara, exceptionala permite detasarea unor marje de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a activitatilor viitoare denumite solduri intermediare de gestiune.

Soldurile intermediare de gestiune au ca obiect sa explice formarea rezultatului intreprinderii in scopul aprofundarii analizei evolutiei gestiunii sale.

Toate soldurile pornesc de la acumularile ce se realizeaza din vanzarea produselor la care se adauga si se scad succesiv celelalte categorii de venituri, respectiv cheltuieli, pana la obtinerea profitului net ca ultim sold intermediar de gestiune. Constructia in trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + adausul comercial) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului) a sugerat denumirea seriei lor de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare.

Primul sold de acest gen este valoarea adaugata. Aceasta exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumparate de intreprindere de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intreprinderii:

? personalul, prin salarii, indemnizatii, premii si cheltuieli sociale;

? statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate (minus subventiile pentru exploatare);

? creditorii, prin dobanzi, dividende si comisioane platite;

? actionarii, prin dividende platite;

? intreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.

Valoarea adaugata (VA) se poate calcula prin doua metode. Prima se numeste metoda productiei si presupune diminuarea productiei (PX) si marjei comerciale (MC) cu consumurile provenite din exterior (CE) necesare realizarii productiei:

VA = (PX + MC) - CE

A doua metoda se numeste metoda distribuirii sau aditionata iar prin aceasta valoarea adaugata reprezinta suma remuneratiilor tuturor factorilor de productie, inclusiv statul.

Instrument util de analiza, valoarea adaugata permite sa se masoare:

? gradul de integrare (gi)

gi =

Aceasta rata are valoare ridicata pentru intreprinderile de productie care recurg putin la cumparaturi din exterior si are valoare mica in cazul intreprinderilor comerciale.

? structura functiei de productie a intreprinderii (Sp), determinata fie ca raport intre cheltuielile de personal (S) si valoarea adaugata, fie ca raport intre amortismente (AM) si valoarea adaugata:

Sp =

? productivitatea intreprinderii, calculata ca raport intre valoarea adaugata si efectivul angajatilor (E).

I.2. Operatiuni impozabile TVA si operatiuni scutite

I.2.1. Operatiuni impozabile