Pagina documente » Stiinte Economice » Contabilitatea drepturilor salariale ale persoanelor care au incheiat contract de munca (S.C. XYZ S.R

Cuprins

lucrare-licenta-contabilitatea-drepturilor-salariale-ale-persoanelor-care-au-incheiat-contract-de-munca-s.c.-xyz-s.r
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contabilitatea-drepturilor-salariale-ale-persoanelor-care-au-incheiat-contract-de-munca-s.c.-xyz-s.r


Extras din document

CUPRINS
CUPRINS ........ 1
CAPITOLUL 1.
INTRODUCERE. FORTA DE MUNCA -ASPECTE JURIDICE .......2
1.1. Forta de munca - importanta, salariul nominal, salariul real ..2
1.2. Rolul relatiilor cu personalul si structura drepturilor si datoriilor sale...6
1.3. Cadrul legal privind salariile, retinerile din salarii si contributiile societatii.......18
1.4. Venitul global si reglementarea lui..........21
CAPITOLUL 2
CONTABILITATEA SALARIILOR, CONTRIBUTIILE
ANGAJATORULUI SI CONTABILITATEA ACESTORA 29
2.1. Forme de salarizare, determinarea salariilor si documente specifice....29
2.2. Reflectarea in contabilitate a decontarilor cu personalul.......43
2.3. Contabilitatea contributiilor la asigurarile sociale, asigurarile de somaj,
asigurarile sociale de sanatate si pentru fondurile speciale..........48
CAPITOLUL 3
CARACTERIZAREA SOCIETATII COMERCIALE.
STUDIU DE CAZ LA S.C. PASCOM S.R.L. ..........66
3.1. Denumire, forma, tip, durata, domeniu de activitate si
capital social.......66
3.2.Prezentarea firmei.......66
3.3. Analiza rentabilitatii firmei.......67
3.4. Activitatea societatii - evidenta contabila, bilantul contabil, calculul
si repartizarea beneficiilor.72
3.5. Studiu de caz referitor la persoanele care au incheiat contract de munca
cu S.C. PASCOM S.R.L. Ploiesti...72
3.6. Reflectarea in contabilitate a studiului de caz.........74
CAPITOLUL 4
CONCLUZII SI PROPUNERI ....77
BIBLIOGRAFIE ............79
ANEXE .............81
1

Alte date

?

CAPITOLUL I

FORTA DE MUNC? – ASPECTE JURIDICE, CONTABILE

SI FISCALE

1.1 Forta de munca – importanta, salariul nominal, salariul real.

Munca inseamna folosirea fortei de munca. Ea reprezinta activitatea fizica si intelectuala prin care oamenii produc bunuri si servicii, valorificandu-si aptitudinile, cunostintele si experienta [1 Bucur Ion – Economie politica, Editura Universitatii din Ploiesti, 2005, pag.56.].

Munca este un factor de productie primar, originar din motive cum sunt:

? Prin munca sunt creati toti factorii de productie si toate celelalte bunuri economice;

? Prin munca sunt antrenati si ceilalti factori de productie folositi la producerea bunurilor economice.

Volumul total de munca potential al unei societati este in functie de numarul populatiei active. Acesta cuprinde persoanele apte de munca din societate care au varsta cuprinsa intre limitele legale de munca.

Munca poate fi desfasurata cu o eficacitate mai mare sau mai mica in functie de nivelul de cultura, de instruire generala si de nivelul de dezvoltare al activitatii economice.

Avand in vedere importanta si complexitatea relatiilor de munca, impactul lor asupra calitatii vietii – studierea si intelegerea fenomenelor si proceselor proprii pietei muncii si, in primul rand, a celor legate de ocuparea fortei de munca, de salarizare si protectie sociala, prezinta un interes aparte [2 Stefan Gheorghe – Fundamente economice, vol. II, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 2005, pag.7.].

Convins de rolul decisiv al muncii pentru existenta, progresul si bunastarea societatii, Adam Smith, parintele economiei politice, arata ca aceasta este: „...sursa unica a avutiei natiunilor...”, „...izvorul tuturor bogatiilor”.

În lumina acestui adevar apare limpede ca munca nu este numai o problema individuala, ci si o majora problema sociala.

Raportata la timp, munca este un factor de productie neregenerabil, prestatia de munca fiind ireversibila – dupa cum nici timpul de munca neutilizat nu este recuperabil.

În teoria si practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important. Termenul ca atare este de origine latină. Salarium era suma de bani ce se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent si i se acorda salarium in virtutea acestei dependente. Un om liber nu primea salariu. Termenul s-a păstrat in timp si ulterior a primit sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic.

Salariul a cunoscut numeroase schimbări in ceea ce priveste mărimea, insemnătatea si formele de realizare. Esenta si dinamica salariului decurg desigur, in mod direct din economia de schimb.

Formarea salariului are loc in cadrul unor relatii complexe prilejuite de angajarea, utilizarea si plata muncii ca factor de productie. Existenta salariului este determinată obiectiv de necesitatea intretinerii fortei de muncă salariate. Fiind forma de venit cea mai des intalnită in societatea contemporană, salariul este, adesea, considerat ca totalitatea veniturilor obtinute. Se extinde astfel conceptul, intr-un mod mai putin justificat, la veniturile din muncă ale micilor producători, ale liber profesionistilor, etc., fără ca acestea să reprezinte de fapt salarii.

Premisa generală a factorului muncă este populatia, ca o conditie indispensabilă a existentei insăsi, al cărui rol economic se concretizează in aceea că este un suport al factorului primordial de productie, ea reprezintă destinatarul si consumatorul virtual al rezultatelor oricărei activitati economice. În toate tările, salariul conditionează situatia economică a unui număr mare de locuitori. În tările dezvoltate economic, salariatii reprezintă intre 65-93 % din populatia ocupată. În tările mai putin dezvolate din Africa, Asia si America Latină, această pondere este evident mai mică, dar in crestere.

Cele mai multe teorii consideră, in mod just, că salariul reprezintă un venit insusit prin muncă.

În economiile dezvoltate, salariile reprezintă cea mai mare parte a veniturilor nationale, chiar dacă ponderea lui este diferită de la o tară la alta.

Salariul este definit de către H. Guitton „venitul ce remunerează, proportional cu timpul lucrat sau cu sarcina exercitată, persoana care este legată de utilizator (patron) de muncă printr-un contract de inchiriere a serviciilor”.

Clasicii economiei politice considerau salariul un venit ce recompensează munca, mărimea acestuia osciland in jurul nivelului natural. Substanta salariului si mărimea lui erau explicate prin ceea ce economistii clasici au numit teoria formării resurselor de muncă. În asemenea optică, salariul este definit ca sumă de bani prin care se asigură strictul necesar pentru intretierea salariatului si a familiei sale. Referindu-se la această problemă, Ferdinand Lassale remarca: „salariul mediu nu depăseste intretinerea muncitorului si reproducerea speciei”.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, stiinta economică in ansamblul ei s-a rupt de analiza clasică a salariului. Aceasta s-a concretizat in două directii:

? revolutia marginalistă;

? dezvoltarea teoriei marxiste.

În conceptia marxistă, salariul este forma principală a produsului necesar, respectiv forma transformată a valorii fortei de muncă. Determinarea salariului rezultă din confruntarea dintre clasa muncitoare si clasa capitalistilor, aceasta din urmă insusindu-si plusvaloarea.

Economistii neoclasici au sustinut si au căutat să demonstreze că natura salariului tine de modul de confruntare dintre cele două forte ale pietii muncii: cererea si oferta de muncă. Fie că reprezintă costul mijloacelor de subzistentă, fie că reprezintă eficienta capitalului uman sau productivitatea muncii, salariul exprimă unitatea dintre fortele concurentiale ale pietei. Aceasta este o teorie dualistă, doar pe piată, salariul fiind mai ales un pret.

Marea depresiune economică din anii ’30 ai secolului al XX-lea si revolutia keynesiană au determinat schimbări de fond privind natura si mărimea salariului. S-a constatat că salariul se adaptează foarte lent la dinamica cererii de muncă, că acesta este pretul cel mai rigid. Rigiditatea salariului se manifestă doar in sensul pierderii capacitătii lui de a se modifica „in jos”, nu insă si „in sus”. Astfel s-a ajuns la concluzia că salariul nu depinde doar de jocul liber de pe piata muncii.

J. M. Keynes a demonstrat că salariul este mai mult sau mai putin rigid , iar cererea si oferta de muncă pot fi explicate numai ca „produse derivate” ale pietii bunurilor de consum personal si investitional. Munca fiind doar un factor de productie, cererea si oferta de muncă sunt determinate de cererea si oferta unor astfel de bunuri. În concluzie, natura salariului (indeosebi cel real) reflectă nu numai confruntarea de pe piata muncii, ci si pe cea de pe celelalte piete.

Natura salariului si mărimea acestuia nu decurg din mecanismele pietii, chiar dacă este imperfectă. Salariul este determinat, după cum spun reprezentantii curentului de gandire socială, de un ansamblu de conditii si factori, printre care institutiile detin rolul central. Sindicatele, patronatele, institutiile publice specializate sunt factori determinanti ai functionării pietei muncii si determinării salariului. Problemele privind munca si salariul nu sunt, in această viziune, doar probleme economice, ele implicand deopotrivă aspecte sociologice, juridice, politice si psihologice. În acest context intervin o seamă de procese si termeni precum contractul de muncă, negocierea colectivă, segmentarea pietii muncii, etc.

Teoria dualistă a salariului si a mărimii sale reflectă situatia reală de necontestat a determinării salariului, concomitent, prin costul fortei de muncă si productivitatea marginală a muncii. Cuantumul obisnuit al salariului depinde de contractul făcut intre cele două forte ale pietii muncii, ale căror interese nu sunt cătusi de putin identice. Muncitorii vor să obtină cat mai mult, iar patronii să dea cat mai putin posibil.

Salariul trebuie si poate fi explicat atat pe baza conditiilor de formare a ofertei de muncă si de formare a cererii de muncă, adică pe baza teoriei functional-economice in care functionează piata muncii, inclusiv in baza rolului institutiilor si organizatilor existente.

Salariul este venitul prin care se remunerează munca salariată in intreprinderi si administratii. El nu este o remuneratie oarecare a muncii, ci numai un mod foarte special de recompensare, anume pretul unei munci inchiriate si intrebuintate de un intreprinzător, de un agent economic utilizator pe bază de contract.

Prin combinarea salariului-venit cu cea a salariului-cost pe fundalul salariului-pret, au fost creati si se folosesc numerosi termeni derivati cum sunt: salariul de bază, salariul brut, salariul net, salariul minim garantat (de crestere), etc.

Salariul direct exprimă remuneratia efectivă primită de salariat corespunzător cu cantitatea de muncă prestată si cu efectele ei: este format din salariul net si din sumele ce se cuvin salariatului drept concediu legal si al 13-lea salariu (eventual).

Salariul indirect – fractiune a salariului – cost, care este plătită familiei salariatului in functie de alte criterii decat consumul efectiv de muncă.

Salariul de bază, acea formă a salariului-venit, care, teoretic, se determină in functie de salariul minim real. Practic, el se calculează prin inmultirea salariului (tarifului) orar negociat cu numărul de ore lucrate intr-o lună (sau alt segment de timp).

Salariul brut constă din sumele ce exprimă salariul de bază si toate adaosurile salariale (venituri brute de muncă).

Salariul net rezultă din cel brut după ce se scad retinerile obligatorii conform legii.

Salariul colectiv este atribuit in mod global tuturor salariatilor unei intreprinderi, ca participare la rezultatele acesteia (la beneficii) sau prin diferite facilităti. [3 Dobrotă N., Ciucur D., Cosa M., Enache C., Gavrilă I., Ghită P. T., Gogoneată C., Popescu C. si colaboratorii, Economia politică, Editura Economică, Bucuresti 1995, pag. 222. ]

Salariul minim (de crestere, garantat) – salariul fixat pe cale legală pentru a garanta salariatilor din categoriile defavorizate un venit care să corespundă minimului de subzistentă, minim determinat in raport cu mediul social dat. Acesta a fost conceput ca un salariu minim de crestere in raport de salariile medii ale lucrătorilor industriali tocmai pentru a se evita aparitia si amplificarea unui decalaj in raport cu salariul mediu al salariatilor.

Salariul este privit sub două aspecte:

a) salariul nominal – care reprezintă suma de bani primită de lucrător, in schimbul fortei sale de muncă;

b) salariul real – este cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumpărată, la un moment dat cu salariul nominal [4 Dobrotă N., Ciucur D., Cosa M., Enache C., Gavrilă I., Ghită P. T., Gogoneată C., Popescu C. si colaboratorii, Economia politică, Editura Economică, Bucuresti 1995, pag. 222. ]. Această cantitate diferă de la o perioadă la alta si de la o piată la alta.

Mărimea salariului nominal depinde de valoarea fortei de muncă, de evolutia situatiei economice si de politica de salarizare.

În ceea ce priveste salariul real, acesta depinde de salariul nominal, de preturile mărfurilor si a tarifelor pentru servicii, de puterea de cumpărare a banilor si de revendicările celor ce muncesc.