Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CONTABILITATE INTRE IMAGINEA FIDELA SI FISCALITATE
Cap I. Imaginea reala si corecta. Imaginea fidela........pag.01
Elementele modelate prin situatiile financiare
Delimitari si definitii..............pag.03
Recunoasterea structurilor calitative in situatiile financiare............pag.08
Normalizarea contabila internationala........pag.11
Amortizarea normelor contabile..pag.17
Cap II. Tratamente contabile alternative de
corectie a costului istoric..............pag.21
Efectele inflatiei asupra situatiilor financiarepag.21
Reevaluarea mijloacelor fixe - alternative de corectie
a costului istoric permis si solutionat de IAS nr.16.........pag.24
IAS nr.29 situatiile financiare in economiile hiperinflationiste........pag.27
Imaginea fidela si fiscalitatea in modelul de contabilitate european...pag.31
Imaginea fidela in modelul de contabilitate anglo - saxonpag.35
Imaginea fidela in modelul de contabilitate romanesc.....pag.40
Conciliere intre contabilitate si fiscalitate....pag.41
Cap III. Delimitari privind evolutia fiscalitatii..........pag.44
Delimitari si structuri ale sistemului fiscal.pag.45
Necesitatea impozitului..........pag.49
Impozitul pe profitpag.50
Reglementari fiscale..............pag.50
Impozitul amanat...pag.55
Calcul si contabilizare............pag.55
Presiunea fiscala in Romania..pag.64
Cap IV Studiu de caz la S.C. Constructorul S.A.........pag.68
Concluzii: Rezultatul intreprinderi analizat prin prisma
raportului contabilitate - fiscalitate...........pag.76
Determinarea rezultatului fiscal pag.90
Rezultatul inreprinderi intre fidelitate si subiectivism ......pag.98

Alte date

?{p}

?

IMAGINEA REALA SI CORECTA.

IMAGINEA FIDELA

Cadrul contabil IASC nu abordeaza in mod direct conceptul de imagine fidela. Ideile formulate in acest sens sunt generale prin excelenta dupa cum urmeaza: situatiile financiare trebuie sa redea o imagine reala si corecta sau trebuie sa prezinte fidel pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei financiare, ale unei intreprinderi in acelasi timp este emisa si ideea potrivit careia aplicarea caracteristicilor calitative principale si a standardelor adecvate de catre contabilitate are in mod normal ca rezultat intocmirea unor situatii financiare care reflecta, in general, o imagine fidela sau ca prezentare corecta a situatiei intreprinderii.

Imaginea fidela ca obiectiv fundamental in contabilitatea europeana este un concept de origine britanica, fiind formulat pentru prima data in Legea societatilor comerciale engleze din 1974. Ulterior a fost preluat si definit in Directiva a IV - a a Consiliului Uniunii Europene.

Perceptia britanica a principiului la nivelul protagonistilor sociali (producatori si utilizatori ai produsului contabil) are in vedere respectarea standardelor contabile si a legii. In plan teoretic, imaginea fidela este definita prin prisma termenilor de imagine veridica si imagine corecta sau imagine reala si imagine onesta. Nu este exclusa nici interpretarea ca un obiectiv inalt spre care tind situatiile financiare.

Intr-o contabilitate bazata pe reglementari normative, imaginea fidela ca obiectiv al contabilitatii financiare este definita prin prisma termenilor de regularitate si sinceritate. In cartea de contabilitate franceza, la cei doi termeni se adauga un al treilea, cel de fidelitate.

Regularitate inseamna respectarea regulilor si procedurilor contabile in vigoare.

Pentru aprecierea regularitatii, se apeleaza la textele legale si cele reglementate specializate care contin stipulari privind principiile, regulile si prevederile contabile. De asemenea, sunt luate in consideratie textele diverse care in cele mai multe cazuri contin distinct atat reglementari contabile cat si reglementari fiscale sau texte care contin simultan si elemente contabile.

In masura in care textele legale si cele reglementate sunt insuficiente pentru a acoperi regularitatea, intra in rol regulile fixate de jurisprudenta sau doctrina contabila. Sinceritatea inseamna aplicarea cu buna credinta si profesionalism a normelor si reglementarilor contabile in functie de cunoasterea pe care contabilii trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii situatiilor si operatiilor inregistrate in contabilitate.

In mod concret sinceritatea se traduce atat in calitatea documentelor justificative, registrelor de contabilitate si documentelor de sinteza - care trebuie sa fie cat mai exacte, cat si in comportamentul responsabilului contabil care trebuie sa fie onest, sa nu deformeze realitatea si sa cunoasca si sa aplice regulile si procedeele contabile.

Fidelitatea vizeaza caracteristica intrinseca a informatiei contabile, conformitatea sau neconformitatea cu realitatea, conformitatea sau neconformitatea cu ceea ce este norma, regula si reglementare contabila.

Sistemul de referinta in definirea fidelitatii informatiei contabile, implicit a integritatii sale, il reprezinta art. 2 din Directiva a IV-a a Uniunii Eumpene, care formuleaza urmatoarele reguli privind imaginea fidela:

1. Conturile anuale cuprind bilantul, contul de profit si pierdere si anexa. Aceste documente constituie un tot.

2. Conturile anuale trebuie stabilite cu claritate si in conformitate cu prezenta directiva.

3. Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare, cat si a rezultatelor societatii.

4. Atunci cand aplicarea prezentei directive nu este suticienta pentru a da o imagine fidela prevazuta la paragraful 3, trebuie adaugate informatii suplimentare.

5. Daca in cazuri exceptionale aplicarea unei dispozitii din prezenta directi va este contrara obligatiei prevazute la paragraful 3, este necesar sa se faca o derogare de la respectiva dispozitie pentru a se da o imagine fidela, in sensul paragrafului 3.

O astfel de derogare trebuie mentionata in anexa, bine argumentata, cu indicarea influentei sale asupra patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor. Statele membre pot preciza cazurile exceptionale si fixa regimul derogatoriu corespunzator.

Prin raportare la IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare prezentarea fidela si in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate impune:

(a) situatiile financiare trebuie sa fie in conformitate cu prevederile contabile semnificative ale Standardelor lnternationale de Contabilitate;

(b) prezentarea fidela nu exclude posibilitatea abaterilor de la o cerinta specifica din Standardele Internationale de Contabilitate;

(c) pentru a asigura o imagine fidela si completa privind pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, aplicarea corespunzatoare a IAS – urilor nu exclude prezenta informatiilor suplimentare;

(d) tratamentele contabile neadecvate nu pot fi corectate, nici prin evidentierea politicilor contabile utilizate, nici prin note si material explicativ;

(e) trebuie evidentiate situatiile in care dispozitiile specifice dintr-un anumit standard sunt aplicate inainte de data intrarii in vigoare a IAS - ului.

Elementele prezentate mai sus vizeaza in fond adevarul in contabilitate. Discutat din acest punct de vedere, adevarul in sensul de imagine fidela, desi un obiectiv de atins, vizeaza capacitatea si obligatia documentelor contabile de sinteza (bilantul, contul de profit si pierdere si note explicative) de a furniza o informatie reala si onesta (corecta) asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului unei intreprinderi. Un asemenea adevar este simultan un adevar reflectare si un adevar constructie, respectiv un adevar observare (fotografiere) directa a realitatii si adevar prelucrare a informatiei de intrare asigurata prin observare.

Adevar reflectare vizeaza relatia dintre obiect si reprezentarea sa. Observarea si redarea obiectului trebuie sa se inscrie in cerintele unei imagini fidele. In acest scop documentele justificative prin care se asigura informatia de intrare pentru construirea adevarului trebuie sa contina date reale si corecte, iar subiectul care le completeaza trebuie sa fie de buna credinta si pentru a legitima aceasta cerinta trebuie sa intre in rol verificarea documentelor, printre ale carei obiective se inscrie si cel privind realitatea datelor consemnate.

Adevarul constructie are in vedere faptul ca informatia contabila este produsa in baza unei retete, cea a principiilor si a normelor (standardelor contabile) ca baza de referinta. In aceste conditii, datele de reflectare a realitatii reprezinta materia prima, care prin prelucrare se transforma in produsul de "informatie" in masura sa redea o imagine reala si corecta a intreprinderii. Aceasta imagine se supune unor norme ca ipoteze, optiuni si conventii de observare, masurare si sesizare a realului. Cele patru clisee importante prin care este redata imaginea fidela sunt bilantul privind pozitia financiara, contul de profit si pierdere privind rezultatul obtinut situatia sau tabloul fluxurilor de trezorerie si notele sau anexa la bilant, care contine informatii de completare la primele trei.

Elementele modelate prin situatiile financiare.

Delimitari si definitii

Contabilitatea financiara europeana, implicit cea din tara noastra, are o fundamentare patrimoniala. In aceste conditii elementele calitative descrise in situatile financiare se bazeaza pe categoria juridica de patrimoniu.

Patrimoniul, exprima atat bunurile economice acumulate de o persoana fizica sau juridica (averea, utilizarea resurselor), cat si drepturile si obligaliile subiectului de drept (capital ca relatie de proprietate sau resursele). Totodata, avem in vedere ca nu orice patrimoniu se delimiteaza si formeaza obiect de studiu al contabilitatii. El devine obiect al reprezentarii contabile numai in masura in care valorile economice separate patrimonial sunt investite, adica folosite in activitatea economica pentru obtinerea de bunuri si servicii supuse tranzactiilor de vanzare - cumparare sau in activitalile administrative si cele social - culturale prin care se satisfac nevoi concrete si rationale ale societatii.

Modelul contabil patrimonial sau principiul patrimonialitatii care implica ca valorile contabile sa fie in mod necesar valori patrimoniale este din ce in ce mai mult contestat si cunoaste numeroase temperari. Manifestarile isi au sorgintea in armonizarea internationala si normalizarile anglo - saxone. Activul si pasivul patrimoniului, de asemenea, cheltuielile si veniturile ca elemente componente ale situatiei nete a patrimoniului sunt tot mai mult definite prin prisma categoriei de resurse controlate. Dreptul de proprietate, utilizat ca element de recunoastere a tranzactiilor si evenimentelor in cadrul situatiilor financiare este inlocuit cu dreptul de utilizare. In cadrul valorilor contabile, averea sau bogatia nu se masoara prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a resurselor, chiar daca sunt proprietatea altora.

Si totusi, categoria de resurse controlate nu poate suplini coerenta relatiilor dintre drept si contabilitate. Asa cum arata IAS 1, evenimentele si tranzactiile trebuie judecate si recunoscute in contabilitate nu numai in raport de determinarea lor juridica, dar nici numai in raport de determinarea lor economica. Informatiile contabile trebuie sa dezvaluie substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica. Orice resursa controlata de intreprindere provenita din evenimente sau tranzactii petrecute la timpul trecut, trebuie sa capete o forma juridica, iar daca nu capata o forma juridica, trebuie totusi, raportata la elementul juridic pentru a fi recunoscute intr-un fel sau altul. Sau intr-o alta perspectiva resursa controlata atrasa in circuitul economic, in masura in care este investita si folosita devine patrimoniu.

Tratarea patrimoniului ca o categorie contabila desueta pierde din vedere trei adevaruri elementare, respectiv:

a) bunurile economice constituie prin substanta lor resurse si se bazeaza la randul lor pe resurse; Accesul la utilizarile de resurse are loc ca relatie intre persoanele fizice si / sau juridice. Aceste relatii prin continutul lor juridic reprezinta drepturi de proprietate, iar din punct de vedere economic relatii de utilizare.

b) formula prevalenta economicului asupra juridicului este interpretata in mod liniar. Nu se poate vorbi de o prevalenta a unei determinari asupra alteia. Pentru a depasi aceasta stare este suficient recursul la IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare". Asa cum se arata in standard pentru ca informatia sa fie credibila trebuie sa reflecte substanta economica a e venimentelor si tranzactiilor si nu doar forma juridica. Deci nu prevalenta unuia asupra altuia ci convergenta si complementaritate.

c) literatura contabila cunoaste doua conceptii in definirea patrimoniului, ca obiect al contabilitatii, juridica si economica. In conceptia juridica, se apreciaza ca patrimoniul reprezinta un complex de elemente care formeaza pe de o parte, bunurile economice ale unei entitati si, pe de alta parte, drepturile si obligatiile cu valoare economica ale aceleiasi entitati.

Potrivit conceptiei economice patrimoniul se intemeiaza pe structura contabila de resurse. Din acest punct de vedere, patrimoniul reprezinta o descriere valorizata a situatiei actuale a resurselor unei entitati, pe de o parte, si a utilizarilor aceleiasi resurse pe de alta parte.

Definirea patrimoniului prin prisma categoriilor perechi bunuri economice si drepturi, si obligatii nu inseamna un demers economic. In masura in care sunt invocate drepturile si obligatiile ca relatii de proprietate, deja bunurile economice sunt tratate din punct de vedere juridic. In aceste conditii bunurile economice, drepturile si obligatiile sunt in mod necesar valori juridice.

Determinarea economica a patrimoniului se fundamenteaza pe o alta ecuatie, cea proprie valorilor economice definite prin prisma resurselor, ca origine sau finantare ale acestora si utilizarilor ca destinatie sau investitie a acelorasi valori, respectiv utilizari = resurse.

Urmare la cele analizate mai sus, la timpul prezent, categoria juridica de patrimoniu nu poate fi abandonata din calitatea sa de structura generala in masura sa omogenizeze toate elementele reprezentate in situatiile financiare. Ceea ce trebuie facut este definirea sa in plan economic, respectiv ca o masa carevalorizeaza inetalon monetar resursele si utilizarile de resurse controlate de catre a entitate contabila. Ceea ce trebuie facut in cercetarea modelului contabil patrimonial reinvierea definitiei unui drept contabil autonom, un drept care sa acopere intr-o maniera prioritara analiza substantiala in raport cu cea juridica. Jocurile practicate in acest demers sunt la fel de bine jocuri de fond, dar si jocuri de forma.

Structurile calitative proprii patrimoniului reprezentate in situaliile financiare sunt cele de activ si pasiv. La acestea se adauga cele de cheltuieli si venituri asociate proceselor interne care modifica cantitativ si calitativ masa patrimoniului.

Activul reprezinta bunurile economice ca elemente ale patrimoniului cu valoare pozitiva pentru intreprindere.

Pasivul desemneaza sursele de finantare a activului ca elemente ale patrimoniului cu valoare negativa pentru intreprindere.

Masa elementelor de activ, este impartita pe subdiviziuni, in raport de natura, modul de utilizare a bunurilor si lichiditatea acestora. Structurile care raspund la o asemenea cerinta sunt cele de active imobilizate si asimlate.