Pagina documente » Drept » Contenciosul administrativ organizat prin Legea nr. 554 din 2004

Cuprins

lucrare-licenta-contenciosul-administrativ-organizat-prin-legea-nr.-554-din-2004
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contenciosul-administrativ-organizat-prin-legea-nr.-554-din-2004


Extras din document

CUPRINS
1. Introducere
2. Capitolul I - Consideratii generale asupra contenciosului administrativ roman
2.1 Notiunea de contencios administrativ
2.2 Evolutia istorica
2.3 Modificari aduse Legii 29/1990 prin adoptarea Constitutiei Romaniei din 1991
3. Capitolul II - Conditiile de folosire a actiunii in contenciosul administrativ
3.1 Calitatea reclamantului
3.2 Natura actului administrativ supus judecatii
3.3 Formele si termenele cerute de lege
3.4 Absenta unor cauze sau fine de neprimire care, eventual, ar putea duce de la inceput la respingerea actiunii
4. Capitolul III - Procedura de contencios administrativ
5. Studiu de caz
6. Concluzii

Alte date

?Introducere

Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza solutionarea litigiilor dintre particulari, pe de o parte, si autortitatile publice pe de alta parte, cand drepturile si interesle legitime ale particularilor sunt incalcate prin acte administrative ilegale, sau dupa caz prin refuzul nejustificat al autoritatii publice de a rezolva, in termenul prevazut de lege, o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Astfel inteleasa institutia contenciosului administrativ constituie o garantie juridica a cetateanului in fata abuzurilor autoritatilor publice.

In noiembrie 1990 a fost adoptata Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 prin care s-a instituit un regim specific statului de drept cu privire la aceasta problema. Legea 29 a fost o lege preconstitutionala, multe dintre solutiile sale fiind reglementate diferit in Contitutie, ceea ce a determinat mai multe decizii ale Curtii Constitutionale.

Legea de revizuire a Constitutiei din octombrie 2003 a adus modificari semnificative si cu privire la institutia contenciosului administrativ:

- se modifica dispozitiile referitoare la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (fostul art. 48, in prezent art. 52) in sensul largirii acestuia si la interesul legitim;

- se introduce un alineat nou la textul consacrat competentei instantelor judecatoresti (art. 126 alin. 6: “Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat,cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelorde comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativsunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante

sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale”)- se introduce un alineat nou la art. 21, referitor la acecesul liber la justitie:“Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuit”.

In acelasi timp, printr-o serie de legi speciale, s-au dat diferite litigii in competenta instantelor de contencios administrativ, cum ar fi spre exemplu in materie de achizitii publice.

Fata de modificarile intervenite in legislatie s-a impus adoptarea unei noi legi a contenciosului administrativ.

Noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 si a intrat in vigoare la 30 de zile de la data publicarii.

Pe aceeasi data s-a abrogat Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,publicata in Monitorul Oficial nr. 122 din 8 noiembrie 1990, precum si orice alte dispozitii contrare.

Capitolul I - Consideratii generale asupra contenciosului administrativ roman

Notiunea de contencios administrativ

Administratia Statului are sarcina de a asigura aplicarea legilor , de a edita acte normative in scopul executarii legilor , de a asigura functionarea seviciilor publice , de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative , ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora , mentinerea ordinii publice. Daca uneori , in indeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie , o contestatie juridica , rezolvata in mod contencios de catre organele competente.

Principiile contenciosului administrativ

Existenta contenciosului administrativ este conditionata, in statul de drept, de aplicarea a doua principii: principiul respectarii drepturilor legal dobandite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotararilor judecatoresti.

Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, incheiate in mod legal , in cadrul ordinii de drept existente , sunt intangibile. Atat activitatea fiintei umane cat si aceea a Administrattiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul in estimarile efectuate. Prevederea este garantata numai daca persoanele si Administratia au siguranta in durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au intemeiat si orientat activitatile.

Ramurile contenciosului administrativ

Contenciosul administrativ este alcatuit din patru ramuri:

1. contenciosul de plina jurisdictie;

2. contenciosul de anulare;

3. conteciosul de interpretare;

4. contenciosul de represiune.

Datorita jurisprudentei Consiliului de stat din Franta aceasta diviziune a devenit clasica si a fost adoptata in multe state europene, in ciuda faptului ca ea nu corespunde in totalitate sistemului de drept al respectivelor state. Exista un contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios subiectiv atunci cand se pune in cauza existenta si intinderea unor drepturi subiective ale reclamantului. In contenciosul de anulare , instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal ,daca se constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.

Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alta procedura, instanta judecand, in fond, atat din punct de vedere al dreptului cat si al faptelor. În contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare iar decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune chiar si alte masuri precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri si eventual modificarea unui act administrativ; iar aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand in constatarea facuta, se recunoaste reclamantului existenta unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al constatarii, este, in general, si un contencios de plina jurisdictie din punct de vedere al deciziei.

a) Contenciosul administrativ in anulare este cel in care instanta de contencios administrativ poate sa anuleze sau sa modifice un act administrativ emis cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege ori sa oblige o autoritate publica sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Întrucat prin hotararile luate de instantele de contencios administrativ sunt anulate acte administrative ilegale , aceste hotarari au efecte erga omnes. Instanta de contencios din cadrul acestei categorii nu este competenta sa rezolve repararea pagubelor, aceasta realizandu-se intr-un litigiu separat, de catre instante de drept comun.

b) Contenciosul de plina jurisdictie este cel in care instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit legii, sa anuleze ori sa modifice actul administrativ atacat, sa oblige o autoritate publica sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si sa acorde repararea daunelor cauzate. Cererea pentru despagubiri se poate formula fie in cadrul actiunii initiale, fie separat, atunci cand la data introducerii actiunii, ii era sau nu cunoscuta paguba sau intinderea ei. Hotararile emise de instante in contextul contenciosului de plina jurisdictie cu privire la drepturile subiective au ca efect numai inter partes

Contenciosul de plina jurisdictie se imparte in :

1. recurs ordinar de plina jurisdictie,recurs subiectiv, in domenii, in principal, ca : raspunderea extracontractuala, contractuala si contenciosul schimbarii numelui [1 Dacian Cosmin Dragos, op., cit., p. 27];

2. 2. recurs obiectiv de plina jurisdictie, pentru domenii ca cel fiscal, imobiliar, protectia mediului , precum si cel de obtinere de indemnizatii de catre functionarii publici.

Doctrina franceza, prin prof. E. Laferriere [2 În acest sens, Charles Debbasch, Jean- Claude Ricci, op., cit., p. 694 si urm.], considera ca alaturi de aceste tipuri de contencios mai sunt si : contenciosul pentru exces de putere , contenciosul de interpretare si contenciosul de represiune.

c) Contenciosul pentru exces de putere, il vom intalni si la noi prin intrarea in vigoare a Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004, el se concretizeaza in alte trei tipuri de recurs, si anume:

1) recursul pentru exces de putere , este un recurs deschis , chiar si in lipsa unui text de lege , pe baza principiilor generale de drept, contra tuturor actelor administrative si exercitat in scopul asigurarii respectarii legalitatii in activitatea administrativa. Este un recurs caracterizat drept o cale de atac in cadrul unui proces contra unui act care are caracter obiectiv, cu efecte erga omnes; un recurs de utilitate publica; un recurs de ordine publica si deci de la care nu se poate renunta , nici sub aspectul exercitarii si nici la beneficiul lucrului judecat.

2). recursul in aprecierea legalitatii, care are ca obiect declararea actului ca ilegal, el poate fi exercitat doar ca o chestiune prejudiciala.

3). recursul in declararea inexistentei, are drept scop declararea constatarii inexistentei juridice a unui act administrativ, inexistenta ce deriva din gravele vicii ale actului.

d) Contenciosul de interpretare , acesta are ca obiect obtinerea , pe cale principala sau incidentala,a unei clarificari asupra sensului unui act administrativ neclar. Este obiectiv si subiectiv, in functie de actul interpretat, in fapt un contencios atipic.