Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I 5
SITUATII FINANCIARE ALE AGENTILOR ECONOMICI 5
1.1. CONCEPTUL DE SITUATII FINANCIARE 5
1.1.1. Scurt istoric privind situatiile financiare 5
1.1.2. Notiuni generale privind situatiile financiare 7
1.1.3. Obiectivul situatiilor financiare 8
1.1.4. Importanta, rolul si functiile situatiilor financiare anuale 9
1.1.5. Caracteristici calitative ale situatiilor financiare 11
1.1.6. Structura situatiilor financiare 15
1.2. iNTOCMIREA SITUATIILOR FINANCIARE 19
1.2.1. Activitati specifice efectuate inaintea intocmirii situatiilor financiare 19
1.2.1.1. intocmirea balantei conturilor inainte de inventariere 20
1.2.1.2. Inventarierea generala a patrimoniului 21
1.2.1.3. Contabilitatea operatiunilor de regularizare 22
1.2.1.4. intocmirea balantei conturilor dupa inventariere 25
1.2.1.5. Determinarea rezultatului exercitiului 25
1.2.2. Cadru normativ de intocmire a situatiilor financiare 27
1.2.2.1. Redactarea bilantului contabil 27
1.2.2.2. Contul de profit si pierdere 28
CAPITOLUL II 29
AUDITUL FINANCIAR CONTABIL SI ROLUL SAU iN CERTIFICAREA SITUATIILOR FINANCIARE 29
2.1. CONCEPTUL DE AUDIT 29
2.1.1. Auditul - Scurt istoric 29
2.1.2. Auditul financiar contabil - Prezent si viitor 30
2.1.3. Concepte de baza ale auditului financiar - contabil 32
2.1.4. Rolul auditului financiar contabil 33
2.1.5. Obiectivele auditului financiar - contabil 36
2.1.6. Auditul financiar sub raport juridic 40
2.2. CONCEPTUL DE AUDITOR 41
2.2.1. Definirea notiunii de auditor 41
2.2.2. Principiile generale ale auditorilor financiari 42
2.2.3. Principii ce stau la baza selectarii personalului utilizat in activitatile de audit si care nu sunt auditori financiari 44
2.2.4. Onorariile profesionale 44
2.3. AUDITAREA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE 45
2.3.1. Obiective generale ale auditarii situatiilor financiare 45
2.3.2. Exprimarea de catre auditor a unei opinii asupra imaginii situatiilor financiare 50
2.3.3. Fazele lucrarilor auditului bilantului contabil 53
2.3.3.1. Orientarea si planificarea auditului 54
2.3.3.2. Contractarea lucrarilor 55
2.3.3.3. Aprecierea controlului/auditului intern 55
2.3.3.4. Controlul conturilor 57
2.3.3.5. Verificarea bilantului contabil 58
2.3.3.6. Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului financiar 59
2.3.3.7. Chestionar al sfirsitului lucrarilor 59
2.3.3.8. Scrisoare de afirmare 59
2.3.3.9. Nota de sinteza 60
2.3.4. Raportul de audit 60
2.3.5. Auditul bilantului contabil 63
2.3.5.1. Auditul capitalurilor 64
2.3.5.2. Auditul imobilizarilor, amortismentelor si provizioanelor pentru depreciere 65
2.3.5.3. Auditul stocurilor si al productiei in curs de executie 66
2.3.5.4. Auditarea conturilor la terti 67
2.3.5.5. Auditul trezoreriei 68
2.3.6 Auditul contului de profit si pierdere 70
2.3.7. Analiza fluxurilor de trezorerie 71
2.3.8. Auditul notelor la conturile anuale 71
CAPITOLUL III 73
AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE ALE S.C. ASCOMA S.A. 73
3.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SOCIETATEA COMERCIALA 73
3.1.1. Scurt istoric 73
3.1.2. Obiectul de activitate 74
3.1.3. Structura organizatorica 74
3.1.3.1. Organigrama societatii 74
3.1.3.2.Atributiile compartimentelor de munca 75
3.1.4. Administrarea societatii 79
3.1.5. Gestiunea si controlul societatii 81
3.2. AUDITAREA SITUATIILOR FINANCIARE 82
CONCLUZII SI PROPUNERI 87
ANEXA 1 90
ANEXA 2. 91
ANEXA 3. 93
ANEXA 4. 95
BIBLIOGRAFIE 101

Alte date

?CAPITOLUL I

SITUATII FINANCIARE ALE AGENTILOR ECONOMICI

1.1. Conceptul de situatii financiare

1.1.1. Scurt istoric privind situatiile financiare

Potrivit Ordinului nr. 306 din 26 februarie 2002 : „Situatiile financiare anuale [1 Denumirea este preluata din Standardele Internationale de Contabilitate. În Directiva a IV-a a C.E.E. prin situatii financiare anuale se intelege bilantul, contul de profit si pierdere si note] simplificate cuprind: bilant; cont de profit si pierdere; politici contabile si note explicative”.

Calculul periodic de sinteza finalizat prin bilant reprezinta instrumentul de cunoastere a structurilor ce compun activul si pasivul patrimonial, a relatiilor si proportiilor dintre ele, a rezultatului obtinut in diferite perioade de gestiune si diagnosticare a starii de sanatate economico financiare a unitatii.

Primele forme de bilant dateaza din secolul al XIV-lea, in Italia, sub forma registrelor comerciale in care negustorii isi consemnau: cifra de afaceri, creditele si incasarile de la clienti (datoriile si creantele) [2 Octavian Bojan, „Bazele contabilitatii”, Editura Eficient, Bucuresti, 1997].

În prima lucrare de contabilitate tiparita a savantului matematician Luca Paciolo, intitulata „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita” (Venetia, 1494), sunt prezentate principiile contabilitatii in partida dubla si necesitatea intocmirii bilantului.

Referindu-se la importanta calculelor periodice, el arata: „Dupa ce ai facut aceasta cu mare grija, tu personal vei incheia toata Cartea mare, partida cu partida...”, propunand intocmirea unui „bilancio” considerat de autor „balanta de verificare a maestrului”.

În secolul al XV-lea, cand se impune contabilitatea in partida dubla, bilantul contabil nu se intocmea cu regularitate, deoarece el nu servea determinarii castigului sau pierderii, ci numai pentru a determina marimea averii. Prin urmare, in aceasta perioada in care reglementarile fiscale se axau pe avere si nu pe consum, intalnim intocmirea documentelor de sinteza numai la incheierea afacerilor, cu ocazia fuziunii sau divizarii societatilor comerciale.

Ulterior, in secolul al XVII-lea, cand un numar mare de societati comerciale incep sa dea faliment in Europa de Vest (indeosebi in Franta), se impune intocmirea inventarierilor periodice pentru a cunoaste situatia reala a bunurilor, creantelor si datoriilor la data falimentului. În paralel, sistemul de impozite si taxe se deplaseaza catre consumatie. Aceste conditii au impus intocmirea cu regularitate a bilanturilor contabile.

Inventarierea anuala si intocmirea bilantului in caz de faliment sunt dezvoltate ca prevederi legale in Codul Comercial al lui Napoleon. Ele sunt preluate ulterior, in Codul Comercial German din secolul al XIX-lea, iar in zilele noastre, periodicitatea intocmirii bilantului are un caracter generalizat.

Autorul francez Robert Lefort, in anul 1927 scria despre continutul bilantului ca acesta se reduce la trei termeni: „valoare, drept si persoane”.

În Romania, periodicitatea intocmirii bilantului este prevazuta in lucrari datand din secolul al XIX-lea.

La Brasov apare in 1837 „Pravila Comerciala” scrisa de E. I. Nechifor, in care sunt prezentate si principiile intocmirii bilantului dupa metoda venetiana. El recomanda intocmirea bilantului o data pe an, trecandu-se in el partidele maestrului care nu sunt inchise.

În anul 1891 apare la Iasi lucrarea „Curs de contabilitate in partida dubla”, autor Th. Stefanescu, unde sunt prezentate aspecte ce privesc inventarul si bilantul. El defineste bilantul ca „o oglinda fidela a trecutului si in acelasi timp o calauza sigura a operatiilor viitoare..., un tablou general, dar rezumat al inventarului, adica al situatiilor active si pasive al unei intreprinderi si operatiunea prin care un comerciant pune fata in fata activul si pasivul sau, urmand cu punctualitatea prescrisa de contabilitate, rezultatul obtinut in cursul anului” [3 Th. Stefanescu, „Curs de contabilitate in partida dubla”, Editia a II a, Bucuresti, 1981].

Constantin Petrescu publica in anul 1901 lucrarea „Contabilitate si administratie”, in care se ocupa de inventar si bilant. Defineste bilantul ca „situatia conturilor unei contabilitati care, in urma punerii acestora in concordanta cu constatarile inventarului, arata pozitiunea economica a proprietarului aziendei, precum si rezultatul exercitiului incheiat” [4 C. Petrescu, „Contabilitate si administratie”, Iasi, 1901]. El pune problema universalitatii publicarii bilantului si arata conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cu privire la claritate si sinceritate.

Daca in perioada super centralizarii economice (1950-1990) rolul documentelor de sinteza si raportare contabila a fost minimizat, in prezent, prin aplicarea unui sistem contabil adecvat economiei de piata, importanta situatiilor financiare a crescut.

Un aspect in acest sens il constituie transparenta informatie contabile prin publicarea bilantului, care in prealabil trebuie verificat si certificat de persoane autorizate (cenzori, experti contabili, contabili autorizati sau firme de specialitate). De asemenea, datorita dualismului contabil practicat (existenta celor doua circuite paralele: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune), se separa informatia contabila cu caracter public, continuta de situatia financiara, de informatia cu caracter confidential.

Profesorul M. Ristea arata ca „bilantul dezvaluie si pune in evidenta raporturile cauzale dintre bunurile materiale si banii ca obiecte de drepturi si obligatii, pe de o parte, drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu in legatura cu aceste valori pe de alta parte, intre alocarea acestor valori si finantarea lor, intre utilizarea valorilor si reproductia lor. El furnizeaza informatii de reflectare si control asupra relatiilor cantitative de echilibru valoric privind starea si miscarea patrimoniului. Ca model de gestiune, bilantul serveste la punerea in miscare a mecanismelor proprii subiectului de drept orientate spre asigurarea in conditii de eficienta a reproductiei patrimoniului”. [5 M. Ristea, „Bilantul in gestiunea patrimoniului”, Editura Academiei, Bucuresti, 1989]

Prezentarea situatiilor financiare anuale se face pe formulare-tip, in concordanta cu standardele Uniunii Europene privind forma si continutul informatiei contabile, din urmatoarele motive:

? inregistrarile contabile trebuie sa aiba la baza documente justificative;

? inregistrarile trebuie sa fie consemnate periodic in registrele contabile obligatorii, in mod complet, corect si la timp;

? inregistrarea incasarilor si platilor cu si fara numerar (casierie si cont curent) trebuie sa se faca zilnic;

? informatiile trebuie sa poata fi intelese si de catre terte persoane, care sa-si formeze o imagine privind starea patrimoniului, rezultatul economico-financiar si raportul existent intre creante si datorii;

Prin bilant, activele si pasivele patrimoniale, precum si procesele economice (venituri si cheltuieli) se prezinta deci sistematizat, in structura impusa de reglementarile contabile in vigoare.

1.1.2. Notiuni generale privind situatiile financiare

Unitatile patrimoniale din intreaga lume intocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi si pentru a fi utilizate pentru obtinerea informatiilor necesare adoptarii deciziilor proprii. Desi astfel de situatii financiare pot parea similare de la o tara la alta, exista diferente cauzate de o serie de factori sociali, economici si juridici, precum si de faptul ca anumite tari, in momentul stabilirii cerintelor nationale, au avut in vedere necesitatile diversilor utilizatori ai situatiilor financiare.

Acesti factori au condus la utilizarea unor definitii diverse ale structurilor situatiilor financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri si cheltuieli. Totodata acesti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoasterea structurilor din situatiile financiare si la optiunea pentru diferite baze de evaluare.

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate [6 IASC, conform abrevierii din limba englez a pentru „International Accounting Standards Committee”] este angajat in atenuarea acestor diferente, cautand sa armonizeze reglementarile, standardele si procedurile contabile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Armonizarea pune accent pe intocmirea situatiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Consiliul IASC considera ca situatiile financiare intocmite in acest scop raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor. Aceasta se datoreaza faptului ca aproape toti utilizatorii iau decizii economice pentru:

? a hotari cand sa achizitioneze, sa vanda sau sa pastreze o investitie de capital;

? a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala;

? a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;

? a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii;

? a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;

? a reglementa activitatea proprie.

Consiliul IASC recunoaste totusi ca guvernele pot stabili in particular cerinte diferite sau suplimentare pentru scopurile proprii. Cu toate acestea, aceste cerinte nu ar trebui sa influenteze in nici un caz situatiile financiare publicate in beneficiul altor utilizatori, decat in situatia in care raspund si cerintelor acestora.

Situatiile financiare sunt de regula intocmite conform, unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar nominal.

Desi nu toate necesitatile de informare ale utilizatorilor pot fi satisfacute de situatiile financiare, exista cerinte comune tuturor utilizatorilor. Întrucat investitorii sunt ofertantii de capital de risc ai intreprinderii, furnizarea de situatii financiare satisface necesitatile lor si de asemenea va satisface majoritatea necesitatilor altor utilizatori.

Responsabilitatea principala de a intocmi si de a prezenta situatiile financiare ale intreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii intreprinderilor sunt interesati si de informatii cuprinse in situatiile financiare, chiar daca au acces la informatii financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor si de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati. Cu toate acestea situatiile financiare publicate se bazeaza pe informatiile utilizate de conducere despre pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii.

Conform prevederilor Ordinului nr.94 din 29 ianuarie 2OO1, pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a C.E.E. si cu Standardele Internationale de Contabilitate, pentru perioada 2OO1-2OO5 s-a stabilit un program de implementare a noului concept de situatii financiare pentru agentii economici ce indeplinesc conditiile prezentate in tabelul urmator:

Tabelul 1.1.

Sfarsitul exerci-tiului financiar

Cifra de afaceri a anului precedent (euro)

Total active a anului anterior (euro)

Numar mediu de sala-riati ai anului anterior

31 decembrie 2001

peste 9 milioane