Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL.I Eficienta economica ..............3
1.1 Eficienta economica - continut si indicatori .........3
1.2 Factorii cresterii eficientei economice ....8
1.3 Cresterea eficientei economice necesitate stringenta a economiei ....10
CAPITOLUL.II Rentabilitatea economica ....15
2.1 Rentabilitatea economica - continut si indicatori .............15
2.2 Factorii care influenteaza rentabilitatea economica ..........20
2.3 Risc , investitii , rentabilitate .29
CAPITOLUL.III Analiza rentabilitatii la S.C. ROMBLAST S.R.L..........31
3.1 Prezentarea generala S.C. ROMBLAST SRL.31
3.2 Organigrama societatii ......32
3.3 Calculul soldurilor intermediare de gestiune ..33
CAPITOLUL IV Diagnosticul rentabilitatii 37
4.1 Ratele privind rentabilitatea exploatarii ...37
4.1.1. Ratele marjelor beneficiare ..........37
4.1.2. Ratele privind randamentul activelor ..........41
4.2. Ratele de rentabilitate economica 42
4.3. Ratele de rentabilitate financiara ....45
CAPITOLUL.V Diagnosticul riscului ......... 49
5.1 Analiza riscului de faliment ....51
5.2 Analiza statica a riscului de faliment .......52
5.3 Analiza dinamica a riscului de faliment ...63
5.4 Detectarea riscului de faliment prin metoda scorurilor.. 68
Concluzii 74
Bibliografie .............76
Anexe si grafice ..........77

Alte date

?Capitolul 1

EFICIENTA ECONOMICA

1.1 Eficienta economica – continut si indicatori

Obiectivul fiecarui agent economic (si anume obtinerea unui volum cat mai mare de productie, calitativ corespunzatoare, cu eforturi si cheltuieli cat mai mici) are la baza aplicarea celei mai eficiente solutii dintre variantele de productie posibile, adica aplicarea acelei solutii care asigura realizarea unor efecte maxime cu eforturi minime, intr-o perioada de timp cat mai scurta. Cu alte cuvinte, cu cat eficienta unei activitati economice este mai ridicata, cu atat activitatea este mai profitabila.

Definitia clasica (asa cum reiese din “Dictionarul complet al economiei de piata”) ne prezinta eficienta ca: “Forma concreta de manifestare a principiului rationalitatii in viata economica atat la nivelul fiecarui agent economic, cat si pe ansamblul economiei nationale”. Se evidentiaza astfel necesitatea folosirii factorilor de productie existenti la un moment dat la nivelul fiecarui agent economic in conditii de rationalitate economica, astfel incat sa se asigure satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse tot mai limitate pe ansamblul economiei nationale.

În sens general, se scoate in relief, intr-o forma sintetica, relatia de interdependenta dintre efectul economico-social util si efortul depus la nivel microeconomic, de ramura sau pe ansamblul economiei nationale.

Totusi, eficienta economica devine o utopie in conditiile in care pe piata exista atatea elemente incerte:

- volumul activitatii (nu exista evidenta cererii solvabile pe piata);

- instabilitatea preturilor atat pentru cerere, cat si pentru utilitati.

În plus, relatiile trebuie sa se bazeze pe un parteneriat solid, pe incheierea unor precontracte. Abia atunci putem vorbi despre eficienta, deoarece exista garantia ca, pentru productia realizata exista o piata de desfacere.

Eficienta economica exprima, in esenta, calitatea activitatii economice de a utiliza rational factorii de productie limitati. Ea exprima cerinta obtinerii efectelor economico- sociale in conditiile cheltuirii rationale a resurselor de munca, materiale si financiare.1

O activitate eficienta este caracterizata de urmatoarele conditii (indeplinite cumulativ):

__________________________________________________________________

1Ion Bucur – Economie politica, Editura Universitatii din Ploiesti, 2005,pag.82

? bunurile si serviciile obtinute in urma desfasurarii activitatii sa acopere o nevoie

sociala reala;

? rezultatul trebuie sa acopere integral efortul depus si sa aiba ca efect obtinerea

unui anumit castig;

? sa asigure mentinerea echilibrului ecologic.

Daca una dintre conditii nu poate fi realizata, rezultatul este echivalent cu irosirea muncii sociale.

Desi este legata de toate domeniile de activitate, forma fundamentala o constituie eficienta productiei, deoarece consecintele ei se regasesc in toate componentele vietii economico-sociale.

Avand in vedere rolul deosebit de important al eficientei, acest concept a fost “pus sub lupa” fiind studiat de o serie intreaga de specialisti in frunte cu Adam Smith. Totusi, abia in secolul XX, Wasili Leontieff (bazandu-se pe metoda input-output) ajunge la concluzia ca este necesara compararea permanenta a efectelor (rezultatele) cu eforturile (cheltuielile) pentru determinarea eficientei.

Aceasta notiune se exprima fie sub forma randamentului combinarii si utilizarii factorilor de productie (caz in care oglindeste efectele economice obtinute la o unitate de efort depus), fie sub forma consumului specific de factori de productie pentu obtinerea efectelor scontate (se are in vedere consumul de factori de productie care revine pe o unitate de efect economic util).

Masurarea eficientei economice presupune determinarea indicatorilor care exprima eforturile depuse si efectele obtinute, iar acestea au urmatoarea forma:

Efect Efort

Efort Efect

La modul general, eficienta vizeaza efecte maxime cu cheltuieli minime sau cheltuieli mai mici pentru aceeasi unitate de productie realizata.

Cu alte cuvinte, eficienta economica presupune utilizarea unui volum de factori de productie cat mai mic (minim) pentru fiecare unitate de produs realizat.

Cum resursele au un caracter limitat, iar volumul bunurilor si serviciilor necesare continua sa creasca, folosirea eficienta a acestora este deosebit de importanta. Astfel, productia necesara trebuie realizata prin cresterea eficientei utilizarii factorilor de productie si nu prin sporirea volumului de resurse atrase si consumate.

Într-o economie de piata in care fiecare producator este interesat sa obtina bunuri in conditii de rentabilitate maxima, eficienta sau ineficienta face diferenta, agentii economici nerentabili fiind eliminati.

Se au in vedere astfel perfectiunile tehnice, organizatorice, profesionale si de management, adica a componentelor principale ale programului de care depinde insasi armonizarea eficientei cu dreptatea sociala.

În ceea ce priveste indicatorii eficientei economice, majoritatea specialistilor considera ca aceasta este in general un concept valoric, rezultatele si cheltuielile apreciindu-se cu ajutorul banilor, prin intermediul banilor, desi eficienta poate fi exprimata si cu ajutorul indicatorilor fizici.

Acest lucru reiese si din raportul a doi indicatori cantitativi (respectiv efect/efort, raport care trebuie sa fie cat mai mare sau efort/efect, raport ce trebuie sa fie cat mai mic) al carui rezultat, si anume indicatorul de eficienta, este unul calitativ.

Totusi , avand in vedere caracterul complex al categoriei de eficienta se considera ca e necesara utilizarea unui “sistem de indicatori” care cuprinde si indicatori de maxima sinteza, dar si indicatori care releva doar o latura sau alta a proceselor si fenomenelor economice infaptuite.

Pentru realizarea sistemului de indicatori trebuie sa se realizeze, pe cat posibil, imbinarea marimilor in expresie valorica cu cele in expresie fizica.

Indicatorii pot fi clasificati dupa mai multe criterii de grupare:

-a) pe baza datelor din contul de productie:

- productia bruta;

- cifra de afaceri;

- valoarea adaugata bruta si neta;

- excedentul brut si net de exploatare.

-b) pe baza contului de venituri:

- venituri totale ale firmei;

- venitul disponibil sau economiile nete.

-c) in functie de factorii de productie analizati:

- indicatorii eficientei utilizarii resurselor umane;