Pagina documente » Drept » Documentarea activitatii grupurilor infractionale organizate la regimul falsurilor de moneda american

Despre lucrare

lucrare-licenta-documentarea-activitatii-grupurilor-infractionale-organizate-la-regimul-falsurilor-de-moneda-american
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-documentarea-activitatii-grupurilor-infractionale-organizate-la-regimul-falsurilor-de-moneda-american


Cuprins

CUPRINS
CUPRINS 1
CAPITOLUL I - ASPECTE GENERALE PRIVIND BANII 2
Sectiunea I. Istoricul aparitiei dolarilor 4
Sectiunea II. Aspecte ale tiparirii dolarilor 6
1. Tehnica tiparirii 6
2. Diferite faze ale procesului de tiparire 9
Sectiunea III. Moneda (centul - contrafacere) 11
Sectiunea IV. Explicatii ale unor termeni uzuali 11
CAPITOLUL II - REGIMUL JURIDIC AL FALSULUI DE MONEDA 14
Sectiunea I. incriminarea in legea penala romina 14
CAPITOLUL III - PROTECTIA MONEDEI iMPOTRIVA FALSIFICARII 24
Sectiunea I. Elemente generale de protectie a bancnotelor 24
Sectiunea II. Elemente de siguranta ale bancnotelor americane 30
Subsectiunea 2.1. Elemente de siguranta comune bancnotelor americane (emisiunile vechi si noi) 30
Subsectiunea 2.2. Elemente de siguranta specifice bancnotelor din seria 1996 35
Sectiunea III. Protectia circulatiei monetare 40
CAPITOLUL IV - CONSIDERATII PRIVIND FALSIFICAREA SI CONTRAFACEREA 43
Sectiunea I. Falsificarea bancnotei 43
Sectiunea II. Contrafacerea bancnotei 44
Sectiunea III. Metode si procedee de contrafacere a bancnotelor 47
CAPITOLUL V - ACTIVITATI INFORMATIV-OPERATIVE DESFASURATE PE LINIA FALSIFICARII DE BANCNOTE 54
Sectiunea I. Atributii specifice desfasurate pe aceasta linie de munca 54
Sectiunea II. Supravegherea grupurilor organizate 56
Subsectiunea 3.1. Asigurarea cu surse calificate 58
Sectiunea III. Urmarirea informativa 59
CAPITOLUL V - ACTIVITATI DE CERCETARE DESFASURATE PENTRU DESCOPERIREA FALSULUI DE BANCNOTE 63
Sectiunea I. Consideratii introductive privind infractiunea de falsificare de bancnote. 63
Sectiunea II. Activitati care se intreprind pentru administrarea probatoriilor in cazul infractiunii de falsificare de bancnote 66
Subsectiunea 2.1. Constatarea infractiunii flagrante 66
Subsectiunea 2.2.Cercetarea la fata locului 70
Subsectiunea 2.3. Efectuarea perchezitiilor 72
Subsectiunea 2.4 Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice sau a expertizelor 75
Subsectiunea 2.5. Prezentarea pentru recunoastere si confruntare 76
Subsectiunea 2.6. Ascultarea martorilor 79
Subsectiunea 2.7. Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor 80
Subsectiunea 2.8. Reconstituirea 81
Sectiunea III. Activitati desfasurate de ofiterii specializati in caz de savirsire a infractiunii de plasare de bancnote false 83
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

?

CAPITOLUL I - ASPECTE GENERALE PRIVIND BANII

Economia de schimb, in conditiile actuale, este de neconceput fara existenta banilor. Banii, ca masura a valorii si ca instrument de circulatie, de plata si de economisire, mijlocesc evaluarea productiei si consumului, precum si circuitul valorilor materiale, asigurand evidenta generala a avutiei nationale, a productiei materiale si a valorii nou create.

Pentru a ajunge la forma actuala de dezvoltare banii au parcurs mai multe etape, desprinzandu-se din randul celorlalte marfuri si indeplinind rolul de echivalent general al valorii tuturor marfurilor si de instrument de schimb.

Istoria banilor a inceput in procesul trecerii de la economia naturala la economia de schimb. Initial, schimbul s-a manifestat sub forma schimbului direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respective un bun se schimba pe un alt bun sau pe alte bunuri. Trocul este o forma a schimbului de marfuri, caracteristic pentru societatile neevoluate, in care specializarea producatorilor este in stare incipienta. Abia intr-un stadiu mai avansat al evolutiei societatii s-a ajuns ca o marfa, care constituia obiectul de schimb cel mai raspandit prin partea locului, sa fie recunoscuta drept masura a valorii celorlalte, adica sa reprezinte un “echivalent general” pentru toate celelalte marfuri. În functie de mai multi factori, rolul de echivalent general a fost detinut de o varietate de obiecte, scoici, pietre, blanuri, arme, obiecte casnice, obiecte de ceramica etc. Cu timpul, rolul de echivalent general a fost preluat de metale, incepand cu arama si terminand cu aurul [1 G.A. Kozlov – Primele trepte ale dezvoltarii productiei de marfuri, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979, pag. 1]. Banii de metal au avut la inceput forma de lingouri, inele, bratari, pumnale, sageti. Ulterior, ei au luat forma de moneda, care continea o anumita cantitate de aur sau de argint, emisa (batuta) de autoritatea statului, pe baza de monopol, avand o anumita denumire. Monedele de aur sau de argint mijloceau schimbul de marfuri, fiind folosite nu numai in tara emitenta, dar si in alte tari, deoarece conta cantitatea de aur continuta.

În procesul circulatiei, monedele de aur cunosc un proces de uzura, ajungandu-se ca valoarea nominala a monedei sa nu mai corespunda cu continutul ei in aur, iar monedele de aur cu acelasi nume sa aiba valori diferite. Apare, astfel, posibilitatea ca in rolul de moneda [2 Negrea R – Moneda, de la scoicile moneda la cecurile electronice, Editura Albatros Bucuresti, 1988], banii din metal pretios sa poata fi inlocuiti prin bani fara valoare intrinseca.

Pe acest drum sinuos vor aparea primii bani din hartie. Avantajele lor au fost de necontestat deoarece emiterea lor se putea face in cantitati ce tin pasul cu ritmul valorilor societatii, iar inlocuirea lor, in cazul degradarii, este mult mai usoara.

În decursul ultimelor trei veacuri se poate observa cresterea circulatiei semnelor monetare din hartie: cecuri, viramente etc.

O ultima etapa a evolutiei banilor, inceputa cu 3-4 decenii in urma, este reprezentata de introducerea masiva a instalatiilor electronice si operatiunilor de plata.

Saltul, de la o moneda metalica, batuta in monetaria unui rege grec, la transferurile electronice, nu a schimbat esenta banilor, caracterul lor de instrument socialmente necesar. O influenta puternica asupra relatiilor sociale a exercitat-o, mai ales, functia ce au capatat-o banii ca mijloc de acumulare, banii devenind intruchiparea bogatiei si a puterii. Datorita acestui fapt, banii au constituit din totdeauna o tentatie pentru raufacatori. Procedeul cel mai des folosit pentru insusirea lor este furtul. Mai periculos decat furtul, deoarece poate avea consecinte grave asupra echivalentului financiar al tarii, este procedeul falsificarii de moneda. Faptele de fals, in general, aduc o grava atingere adevarului si increderii care trebuie sa determine formarea si desfasurarea relatiilor dintre oameni.

Astazi, termenul de moneda a fost extins pentru denumirea oricarui semn banesc, indiferent daca sunt bani din metal [3 Studii si cercetari de numismatica, III, 1960, pag. 387; V. Jinga – Moneda si problemele ei contemporane, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pag 47.] (moneda metalica) sau bani de hartie (bancnota).

Termenii de “bani” si de “moneda [4 Kiritescu C si Dobre E – Moneda, mica enciclopedie, Editura Enciclopedica Bucuresti, 1998]„ nu sunt, insa, sinonimi, desi in vorbirea curenta nu se mai face distinctie intre ei. În practica, banii de hartie si moneda divizionara poarta denumirea generica de numerar. Alaturi de ei functioneaza, cu pondere din ce in ce mai mare, banii scripturali sau banii de cont.

Pentru orice societate circulatia banilor este importanta, orice blocaje putand determina puternice revolte sociale si politice. Ca atare, statul este interesat in asigurarea unei circulatii monetare corecte si fidele. Pentru aceasta, un prim element al prevenirii patrunderii in circulatia baneasca a unor insemne monetare falsificate il reprezinta securitatea procesului de fabricatie. Pe de alta parte, trebuie asigurata si protectia circulatiei propriu-zise a banilor, in acest sens fiind folosite numeroase procedee si mijloace pentru depistarea si constatarea falsurilor.

Sectiunea I. Istoricul aparitiei dolarilor

Pe cand coloniile se aflau inca sub dominatie britanica, primii colonisti americani foloseau moneda engleza, spaniola si franceza. Însa in 1775, cand razboiul a devenit inevitabil, Congresul Continental (organul legislative al coloniilor americane) a autorizat emiterea de moneda pentru finantarea conflictului armat. Primele placi pentru noua moneda, denumita “Moneda continentala”, au fost realizate de Paul Revere. Aceste bancnote puteau fi convertite in dolari spanioli. Deprecierea acestei monede in timp a dat nastere expresiei “nu face nici cat un Continental” (“nu face nici doi bani”).

Dupa ratificarea Constitutiei Statelor Unite, Congresul a votat “Legea sistemului monetar” [5 http://www.historyofdollar/society and culture.html.] din 2 aprilie 1792, prin care s-a instituit sistemul monetar al Statelor Unite si s-a introdus dolarul ca principala unitate monetara. Prin aceasta lege, Statele Unite au devenit prima tara din lume care a adoptat o moneda in sistemul zecimal. Primele monede americane au fost batute in 1793 la Monetaria din Philadelphia, fiindu-i prezentate intai Marthei Washington.

Guvernul american a emis bancnote in forma pe care o cunoastem astazi abia in anul 1861. Înainte de acea data, insa, Guvernul emitea “Note de trezorerie”, cu unele intreruperi pe parcursul perioadelor de criza financiara, cum ar fi Razboiul din 1812, Razboiul Mexican din 1846 si Panica din 1857.

În aceeasi perioada (1793-1861), un numar de aproximativ 1600 de banci private au obtinut autorizatia de a tipari si pune in circulatie propriile bancnote, fiind recunoscute toate ca bancnote oficiale ale statului. În cele din urma, au fost puse in circulatie 7000 de tipuri de “bancnote de stat”, care aratau toate diferit una de alta.

O data cu izbucnirea Razboiului Civil, in incercarea disperata de a face rost de bani pentru a finanta razboiul, guvernul a votat legea din 17 iulie 1861, prin care Departamentul Trezoreriei dobandea dreptul de a tipari si pune in circulatie bancnote. Primele bancnote emise de Guvern au fost numite Demand Notes (bancnote de cerere), numite popular “greenbacks” (“verzisori” [6 http://www.historyofUSPaperMoney.html.]). În 1862, Congresul a retras bancnotele numite Demand Notes si s-a inceput emiterea bancnotelor oficiale americane, numite in engleza Legal Tender Notes (mijloace oficiale de plata).

În baza unor Legi votate de Congres in anii 1878 si 1886, s-au facut cinci emisiuni succesive de “Silver Certificates” (Certificate de argint), care cuprindeau bancnote cu valoare nominala intre 1 si 1000 de dolari. Trezoreria a schimbat dolarii de argint pe Certificate de argint pentru ca monedele erau prea mari si deci greu de utilizat.

În perioada 1863-1929, Guvernul american a permis din nou mai multor mii de banci sa emita propriile bancnote in baza Legilor privind bancile nationale votate in 1863 si 1864. Aceste bancnote se numeau “bancnote nationale”, insa, spre deosebire de fostele “bancnote de stat”, erau tiparite pe hartie autorizata de guvernul american si aveau acelasi desen [7 Pliante si documentari Banca Nationala a Romaniei si Bancile comerciale].

În 1913, Congresul a votat “Legea rezervei federale”, in baza careia s-a constituit Sistemul Rezervei Federale a Statelor Unite. Prin aceasta lege, Bancile Rezervei Federale au obtinut autorizatia de a emite bancnote ale rezervei federale (Federal Reserve Bank Notes). În 1914, Bancile Rezervei Federale au inceput sa emita bancnotele numite note ale rezervei federale (Federal Reserve Notes) – singura moneda care se tipareste si in present de catre Biroul de Gravare si Tiparire (Bureau of Engraving and Printing).

În prezent se utilizeaza trei tipuri de bancnote americane. Cele mai numeroase – care reprezinta 99 la suta din masa monetara aflata in prezent in circulatie – sunt Federal Reserve Notes. Restul de 1 la suta sunt bancnote ale Statelor Unite (United States Notes) si Certificate de argint (Silver Certificates), care se mai utilizeaza uneori ca mijloc de plata, dar nu se mai tiparesc.

Sectiunea II. Aspecte ale tiparirii dolarilor

1. Tehnica tiparirii

Exista doua tehnici tipografice distincte care sunt folosite in mod curent in producerea banilor din Statele Unite – intaglio (gravura adanca) si tipografica.

o Intaglio

Bancnota de baza este tiparita prin metoda intaglio (gravura in adancime) si include urmatoarele trasaturi ale designului:

Fata

- dantelarie – marginea tiparita are o lucratura dantelata creata din linii albe in jurul partii din afara a bancnotei;

- socotitor – dantela si ruloul, in fiecare dintre cele patru colturi, contin numeralul care indica valoarea bancnotei;

- portret – portretul din ovalul central al bancnotei;

- litere de verificare – literele mici care apar in dreapta partii de jos si in stanga partii de sus ne ajuta in determinarea unei imagini specifice in multitudinea de subiecte a placutei pe care a fost tiparita bancnota;

- numarul de quadrant (sfertul de cerc) – numarul mic care apare imediat dupa litera de verificare din partea de sus, identificand qudrantul pe o placa imprimata cu 32 de motive de pe care o bancnota anumita a fost tiparita;

- numarul plansei de fata – numarul mic care apare imediat dupa litera de verificare din partea dreapta de jos in scopul verificarii placutei cu multe subiecte de pe care o nota data a fost tiparita;

- legenda seriilor – data care apare pe toate notele in uz indica anul in care a fost adoptat pentru prima oara desenul de baza al bancnotei, iar nu anul in care bancnota a fost de fapt tiparita [8 Vezi Anexa nr. 1, fig. 1,2, 3.].

De-a lungul Seriei anului 1969D anii seriali s-au schimbat de cate ori a fost adoptata o modificare importanta a desenului bancnotei; alterari minore in desen, cum ar fi schimbarea numelui Secretarului Trezoreriei sau al Trezorierului Statelor Unite, sunt notate printr-o schimbare in litera care urmeaza anul de serie (de exemplu 1963 prin 1963A; 1963A prin 1963B).În 1974, cand William E. Simon a fost numit Secretar la Finante si Francine Irving Neff a devenit Trezorier al Statelor Unite, aceasta regula a suferit o modificare, iar anul de serie s-a schimbat in Seria 1974. Începand cu Seria 1974, orice inlocuire a secretarului pentru finante va insemna o schimbare in anul de serie indicat prin anul in care a avut loc. O schimbare numai la nivelul Trezorierului va fi insemnata prin adaugarea sau modificarea literei de la sfarsit, asa cum a fost descrisa mai sus. Toate bancnotele au legenda seriala in placuta intaglio, cu exceptia seriilor din anii 1935, 1950, 1953, 1957, 1963 si 1963A

- semnaturi – semnaturile facsimilate ale Secretarului pentru Finante si ale Trezorierului Statelor Unite apar pe bancnotele in uz. Toate bancnotele au semnaturile in placuta intaglio, cu exceptia seriilor din anii 1935, 1950, 1953, 1957, 1963 si 1963A.

Spate (verso)

Toata partea de pe versoul bancnotelor in uz, incluzand urmatoarele trasaturi ale desenului:

- margine si socotitor – la fel ca cele descrise mai sus;

- vignete – vigneta este gravura inclusa in marginea ornamentala (de exemplu Casa Alba pe spatele unei bancnote de $20) [9 Vezi Anexa nr. 1,fig 1];

- infrumusetari – orice decoratiuni gravate diferit de vignette, cum ar fi o frunza stilizata, borduri cu lauri, rulouri etc;

- numarul plansei de spate (verso) – numarul mic aflat in zona din josul partii din dreapta, servind la identificarea placutei cu mai multe motive care a fost folosita pentru a tipari reversul unei bancnote anumite;