Jul 03 2020
Economii deschise si elemente de baza in constructia modelelor
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
CUPRINSI. ECONOMII DESCHISE. ELEMENTE DE BAZA IN CONSTRUCTIA MODELELOR
I.1 SISTEMUL ECONOMIEI DE PIATA DESCHISE
I.2 DETERMINAREA VENITULUI NATIONAL PENTRU O ECONOMIE DESCHISA
I.3 DETERMINAREA CERERII DE CONSUM
I.4 BALANTA DE PLATI EXTERNE
I.4.1 REGLEMENTARILE OFICIALE ALE ECHILIBRULUI BP
I.4.2 CONTUL CURENT
I.4.3 DETERMINAREA NIVELULUI IMPORTURILOR
I.4.4 DETERMINAREA NIVELULUI EXPORTURILOR
I.4.5 CONTUL DE CAPITAL
I.4.6 DETERMINAREA MISCARILOR DE CAPITAL
I.5 RATA DE SCHIMB. CURSUL VALUTAR
I.5.1 CEREREA DE VALUTA INTERNA
I.5.2 OFERTA DE VALUTA INTERNA
I.5.3 RATA DE SCHIMB SI PIATA VALUTARA
I.6 DETERMINAREA CERERII AGREGATE INTR-O ECONOMIE DESCHISA
I.7 MODELUL IS-LM PENTRU ECONOMII DESCHISE
I.7.1 DETERMINAREA OUTPUTULUI SI A NIVELULUI PRETURILOR
II. SISTEMUL CIBERNETIC AL PIETEI DE CAPITAL
II.1 MODELAREA CIBERNETICA A PIETELOR DE CAPITAL
II.2 MODELELE MATEMATICE ALE PIETEI DE CAPITAL
II.2.1 MODELUL DE PIATA AL RENTABILITATII SI RISCUL VALORILOR MOBILIARE
II.2.2 METODE DE DETERMINARE A REZULTATELOR GESTIUNII PORTOFOLIULUI DE VALORI MOBILIARE
II.2.3 MODELUL DE EVALUARE A ACTIVELOR FINANCIARE
II.2.4 MODELUL DE ARBITRAJ APT
III. VALORILE MOBILIARE SI BURSELE DE VALORI
III.1 CARACTERISTICI SI CLASIFICARI ALE VALORILOR MOBILIARE
III.2 EMISIUNEA SI PLASAREA ACTIVELOR FINANCIARE
III.2.1 EMISIUNEA SI PLASAREA ACTIUNILOR
III.2.2 EMISIUNEA SI PLASAREA OBLIGATIUNILOR
III.3 BURSELE DE VALORI - ORGANIZARE, FUNCTIONARE SI ROL
III.4 CARACTERISTICI ALE TRANZACTIILOR CU ACTIUNI PE PIATA BURSIERA
IV. STRUCTURA OPTIMA A PORTOFOLIULUI DE ACTIUNI
Alte date
? ?CAPITOLUL 1
ECONOMII DESCHISE.
ELEMENTE DE BAZ? ÎN
CONSTRUCTIA MODELELOR.
1.1. SISTEMUL ECONOMIEI DE PIAT? DESCHISE
Economia de piata deschisa este economia cu patru sectoare si este modelul cel mai apropiat de realitate.
Cele patru sectoare - gospodariile, firmele, sectorul public (guvernamental) si sectorul extern sunt legate printr-o multitudine de fluxuri a caror intensitate este determinata de anumite piete: piata bunurilor si a serviciilor, piata factorilor de productie si piata financiara (in care includem si piata valutara).
Datorita fluxurilor valorice se stabilesc interdependente multiple care fac ca orice soc sau perturbatie la care este supus unul sau altul dintre sectoarele amintite sa se transmita mai departe, determinand dezechilibre ale pietelor si ca urmare socuri si perturbatii in alte sectoare.
Daca o perturbatie este suficient de puternica ea poate, deci, sa dezechilibreze intreaga economie. Ca urmare, sunt necesare anumite procese prin intermediul carora efectele socurilor si perturbatiilor sa fie atenuate, si pe de alta parte, sa se determine refacerea echilibrelor care au fost deja afectate.
În economia de piata, astfel de procese de reglare si ajustare la echilibru sunt declansate fie de existenta unor mecanisme feedback endogene (de exemplu stabilizatori automati), fie prin aplicarea in mod deliberat a unor politici exogene, denumite politici macroeconomice.
Politicile macroeconomice in economiile deschise sunt aplicate fie de guvern, fie de Banca Centrala, fiind, de regula, politici fiscale sau politici monetare. Prin intermediul acestora se determina efecte asupra balantei de plati externe si asupra ratei de schimb, efecte care conduc la echilibrul balantei de plati sau la echilibrul pietei valutare. Drept urmare, si celelalte piete care, eventual, au fost afectate anterior de socuri si perturbatii, revin la o stare de echilibru.
Politicile macroeconomice din cadrul economiilor deschise pot fi studiate in doua mari cazuri: pentru economii cu rate de schimb rigide si pentru economii cu rate de schimb flexibile.
În cazul economiilor cu rate de schimb rigide, mecanismul de determinare a ratei de schimb este de asa natura incat face ca aceasta sa ramana la o valoare relativ constanta.
În al doilea caz, rata de schimb este lasata sa fluctueze liber in raport cu cererea si oferta de valuta interna pe piata valutara. Pentru a realiza achilibrul, se actioneaza, deci, asupra determinantilor ratei de schimb prin intermediul carora se ajunge la modoficari in sensul dorit al acesteia. În aceasta ultima situatie, pe langa efectele procesului de reglare asupra echilibrului balantei de plati si a pietelor amintite, mai este necesar sa abordam si studiul dinamicii ratei de schimb in ajustarea ei catre un nou echilibru.
În continuare, vom prezenta efectele politicilor fiscale si monetare in cele doua cazuri, de economii deschise cu rate de schimb rigide si cu rate de schimb flexibile, precum si o serie de modele ale evolutiei ratei de schimb pe termen scurt si pe termen lung.
Vom presupune, prin ipoteza, ca ne situam in cazul unei economii a unei tari mici, deci care nu influenteaza, prin politicile interne restul lumii.
De asemenea vom considera ca nivelul venitului real, indicele general al preturilor si rata reala a dobanzii externe sunt date, ele fiind variabile exogene pentru modelele utilizate.
Sa schematizam acum sistemul economiei de piata deschise cu principalele fluxuri financiare interne si externe care se formeaza intre cele patru subsisteme (sectoare) ale sale: firme, gospodarii, sectorul ppublic si sectorul extern.
În figura 1.1. se da structura generala a acestui sistem deschis.
Fluxurile care apar ca noi prin comparatie cu o economie inchisa sunt importurile de bunuri si servicii, exporturile de bunuri si servicii si tranzactiile financiare internationale.
Astfel, gospodariile primesc de la firme venitul national si il inapoiaza apoi firmelor prin cheltuielile pentru bunurile de consum pe care le fac. Dar economiile reprezinta acel venit primit de gospodarii pe care acestea nu il mai inapoiaza firmelor prin cheltuieli de consum. Ele reprezinta, deci, o scurgere din fluxul circular al venitului dintre gospodarii si firme.
Daca discutam despre fluxurile reprezentand economiile si investitiile observam ca acestea se transmit prin intermediul pietei financiare.
Piata financiara reprezinta legatura dintre firme care, in medie, cheltuiesc mai mult decat incaseaza din vanzari si gospodarii care, in medie, castiga mai mult decat cheltuiesc pentru bunurile de consum. Se poate vedea ca gospodariile ofera fonduri pe piata financiara, in timp ce firmele iau cu imprumut aceste fonduri si le utilizeaza pentru a procura de pe piata bunurilor si serviciilor bunuri pentru investitii.
Evident, cheltuielile pentru investitii creeaza venit pentru firmele care produc bunuri destinate investitiilor si pentru proprietarii factorilor de productie utilizati de catre aceste firme. Acesta este un venit care nu apare, deci, din cheltuielile efectuate de catre gospodarii. Deoarece investitia este o injectie in fluxul circular al venitului, ea are ca efect o expansiune a acestui flux.
De exemplu, daca cheltuielile de investitii cresc suficient de mult, atunci firmele vor mari output-ul lor de bunuri de investitii si vor utiliza factorii de productie (materii prime, munca, pamant, s. a.) in cantitate mai mare. Aceasta duce la formarea de venituri suplimentare pentru firme si pentru gospodariile ale caror servicii de factori sunt utilizate.
Guvernul, cum este denumit in continuare sectorul pubic, este legat de restul economiei prin trei fluxuri principale: taxele nete, cheltuieli guvernamentale si imprumuturi guvernamentale.
Taxele nete constituie un flux de bani care se scurge de la gospodarii catre guvern si reprezinta pierderea de venit a gospodariilor compensata cu fluxul invers de bani de la guvern catre acestea (sub forma platilor transferabile: ajutoare de somaj, asistenta sociala, etc). Deci, daca scadem din fluxul impozitelor si taxelor fluxul de plati transferabile, obtinem impozitele sau taxele nete care sunt reprezentate in figura ca un flux unidirectional de la gospodarii catre guvern.
În al doilea rand, guvernul utilizeaza acest venit net pentru a achizitiona de pe piata bunurile si serviciile diferitelor produse. Acestea formeaza cheltuielile guvernamentale.
In final, guvernul poate utiliza pentru cheltuielile sale mai multi bani decat primeste din impozite si taxe. Apare, astfel, un deficit bugetar care trebuie acoperit prin imprumuturi pe piata financiara. De obicei, aceste imprumuturi se fac prin vanzarea unor bonuri de tezaur si/sau obligatiuni guvernamentale, precum si altor valori catre populatie prin intermediul bancilor sau al unor intermediari financiari.
În fiecare an, imprumutul guvernamental nestins se adauga la datoria publica. Datoria publica se acumuleaza ca un stoc care corespunde deficitului bugetar, care constituie un flux. În anii in care guvernul are un excedent bugetar, el returneaza imprumuturile facute anterior, creandu-se astfel un flux catre piata financiara (linia punctata). Fluxul importurilor apare ca o sageata parasind economia catre sectorul extern.
Gospodariile, firmele si guvernul cumpara produsele importate, deci are loc o scurgere de venit de la aceste sectoare catre sectorul extern. Exporturile sunt reprezentate ca o sageata de la sectorul extern care intra in economie deoarece acest flux constituie o injectie care sporeste veniturile exportatorilor. Valoarea exporturilor minus valoarea importurilor constituie exporturile nete. Daca valoarea importurilor depaseste valoarea exporturilor, avem exporturi nete negative sau le putem numi importuri nete.
Tranzactiile financiare internationale includ imprumuturile pe piata financiara internationala si cumpararile si vanzarile internationale de instrumente financiare.
Relatia fundamentala de echilibru intr-o economie deschisa are forma:
Cheltuieli =Cheltuieli + Cheltuieli + Cheltuieli + Export -
pentru pentru pentru guvernamentale
produsul national bunuri de consum bunuri de investitii
-Import = Consum + Economii + Taxe nete = Venit national (1.1.)
Se observa faptul ca sectorul extern este conectat la restul economiei interne prin doua feluri de fluxuri: fluxuri materiale de bunuri si servicii, carora le corespund fluxurile valorice de “Exporturi” care intra in economie si respectiv de “Importuri” care ies din economie, si fluxurile financiare. Aceasta deoarece primul flux reprezinta plata produselor exportate primite de la sectorul extern, iar al doilea reprezinta plata produselor importate catre sectorul extern.
Fluxurile financiare (sau de capital) pot fi si ele fluxuri de intrare de capital (investitii straine in economie) si fluxuri de iesire de capital (investitii ale rezidentilor interni in strainatate).
Am insistat asupra sectorului extern pentru ca el ofera unei economii prin conexiunile sale cu sectoarele interne statutul de economie deschisa.
Documente similare
· Economii deschise si elemente de baza in constructia modelelor· Politici monetare in economii deschise
· Previziuni asupra inflatiei cu ajutorul modelelor econometrice
· Implementarea modelelor de diagnoza, premisa a eficientei programelor de schimbare organizationala
· Drept administrativ. Constructia comunitara
· Teoria si constructia sistemelor de propulsie
· Tranzistoare de putere folosite in constructia surselor in comutatie
· Rolul tratatelor in Constructia Europeana si consolidarea europeana
· Elemente psihoterapeutice in spiritualitatea ortodoxa
· ELEMENTE DE ETICA SI DEONTOLOGIE JURNALISTICA.