Pagina documente » Recente » Elearning- inovatie si creativitate

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1: Aspecte teoretice privind e-learningul 4
1.1. Impactul Tehnologiilor informationale 4
1.2. Probleme privind conceptul de e-learning 8
1.2.1. Premise pentru e-learning 8
1.2.2. E-learningul - o noua abordare in educatie 9
1.2.3. Avantajele si limitele sistemului e-learning 13
Capitolul II: Inovatie si cretiavitate in cadrul procesului de instruire in domeniul e-learningului 16
2.1. Infrastructura si activitatile specifice pentru proiectarea si implementarea unui curs online 16
2.1.1. Etapele proiectarii unui curs online 16
2.1.2. Modele de proiectare a unui curs online 18
2.1.3. Tehnologii web-pedagogice 23
2.1.4. Caracteristicile continutului educational 28
2.2 Strategii de predare-invatare la distanta 32
2.2.1. Elemente-cheie ale unui proces de instruire 32
2.2.2. Oportunitati de comunicare in cadrul unui sit de e-learning 35
2.2.3. Evaluarea performantelor cursantilor 37
Capitolul III: Investigarea modalitatii de utilizare a e-learningului in Facultatea X (treceti numele facultatii dvs.) 41
3.1. Obiectivele si ipoteza cercetarii 41
3.2. Popula?ia Investigata 42
3.3. Metode de colectare a datelor 42
3.4. Prezentarea si interpretarea rezultatelor 42
Concluzii si propuneri finale 56
Bibliografie 59

EXTRAS DIN DOCUMENT

Utilizarea e-learningului in activitatea de predare-invatare presupune o imbinare eficienta a doua aspecte: tehnic si psihopedagogic. Punctul de plecare in conceperea unui astfel de sistem il reprezinta cunoasterea mecanismelor de invatare. Tinand seama de particularitatile sistemelor de management al continuturilor invatarii (SMCI), procedeele tehnice de punere in aplicare ale conceptului de e-learning trebuie sa vina in perfecta concordanta cu modelul psihopedagogic ales. Un sistem eficient de tip e-learning presupune existenta unei platforme de lucru puternice si versatile. Acest instrument este conceput intr-un mod interactiv si atractiv (folosind mijloace multimedia), fiind destinat integrarii cursurilor si a modalitatilor de feed-back.

Abordarea problematicii e-learningul si studierea literaturii de specialitate din acest domeniu evidentiaza faptul ca aceasta problematica a fost cercetata intr-o maniera succinta la nivel national.

Trebuie mentionat de asemenea ca aprofundarea cercetarilor in sfera de cuprindere a e-learningului reliefeaza un cadru controversat ce inglobeaza aceasta problematica.

Cu toate acestea, necesitatea inglobarii e-learningului in activitatea pedagogica, fapt mentionat la nivelul institutiilor comunitare prin intermediul procesului de reformare a invatamantului de la Bologna, determina considerarea acestuia, ca fiind o cerinta pentru eficientizarea activitatii de invatare.

Optiunea manifestata pentru problematizarea tematicii supuse atentiei in lucrarea de fata a fost determinata totodata de necesitatea clarificarii termenului de e-learning care, intr-o intelegere eronata, a fost asociat cu tehnologiile informationale si cu transmiterea de informatie in cantitati care, datorita dimensiunilor lor, ar avea repercursiuni negative asupra activitatii celui care invata. În acest sens specificam de asemenea ca aceste fapte sunt atribuite unor actiuni de predare-invatare care nu tin cont in niciun fel de factori psihologici si de strategiile pedagogice implicate in predare si invatare. Clarificarea conceptului de e-learning din punctul de vedere al combaterii acestor abordari gresite, devine deci, o necesitate evidenta.

Studierea problematicii e-learningului devine o necesitate in conditiile transformarilor inerente pe care le parcurge societatea. Opinam ca transformarile survenite la nivelul socialului, datorate sporirii si diversificarii permanente a surselor si a fluxului de informatii, au determinat aparitia unei noi societati, mai exact a societatii informationale. Acest tip de societate impune astazi conceptul de educatie permanenta (lifelong learning), educatie care nu se mai poate realiza prin invatamantul traditional de masa, ci reclama necesitatea unui invatamant centrat pe student.

Capitolul 1: Aspecte teoretice privind e-learningul

1.1. Impactul Tehnologiilor informationale

Aplicarea tehnologiilor informationale in sistemul de invatamant este impusa de exigentele societatii actuale. În ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre noua economie, care este bazata pe tehnologia IT precum si de faptul ca societatea umana trece intr-o noua faza, denumita Societatea cunoasterii sau Societatea informationala. În orice domeniu de activitate, obtinerea unor informatii relevante si actuale influenteaza pozitiv deciziile adoptate de catre organizatii, informatia fiind considerata a patra resursa, mai importanta chiar decat cele clasice (munca, natura, capitalul). Cresterea rapida a necesitatilor de informare ale organizatiilor si ale indivizilor a impus dezvoltarea tehnologiilor de transmitere si prelucrare a informatiei.

Expansiunea Internetului este o consecinta directa a impactului utilizarii sale asupra societatii, numarul utilizatorilor fiind in continua crestere. Internet-ul a devenit, prin serviciul World Wide Web (WWW), principalul mediu de informare si comunicare, fiind considerat un mare succes, atat tehnologic cat mai ales social.

Societatea informationala presupune „folosirea intensiva a tehnologiilor informatice si de comunicatii in toate sferele activitatii si existentei umane, cu impact economic si social semnificativ.” [1 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivitatile in societatea informationala, Editura Economica, Bucuresti, 2002, p. 85

]

Dinamica accelerata a schimbarilor sociale, dar mai ales profunzimea acestor schimbari, impun directii de restructurare si a realitatii educationale, ce vizeaza alinierea obiectivelor instructiv-educative la cerintele concrete ale societatii supertehnologizate.

Spre deosebire de societatile agrara si industriala, in care cunoasterea era acumulata prin experienta, secretul societatilor viitorului este educatia permanenta si implicit, amplificarea rolului capitalului uman. Cu treizeci de ani in urma, educatia pe tot parcursul vietii putea fi privita ca o optiune pentru o varsta cu mai mult timp liber. Acum a devenit o necesitate. Ofertele de educatie si pregatire au devenit segmentate si diversificate, in acord cu variatele cereri ale consumatorilor, care platesc pentru module educative ajustate pe propriile nevoi.

Principiul educatiei permanente consta in posibilitatea realizarii unei educatii profund individualizate, in deplina concordanta cu necesitatile si aspiratiile personale, de-a lungul intregii vieti. Pentru respectarea acestui principiu este nevoie de o organizare globala a influentelor educationale intr-un sistem coerent.

Noile tehnologii educationale sunt o consecinta directa atat a evolutiei metodelor psihopedagogice din educatie, cat si a noilor tehnologii TIC (tehnologii Web, multimedia, tehnologii de comunicatie). Mijloacele didactice s-au diversificat de-a lungul timpului: de la suportul de curs tiparit, la programele de invatare prin televizor (transmisie directa sau inregistrare video), la informatii multimedia interactive in timp real prin intermediul Internet-ului.

Avantajele utilizarii noilor tehnologii in educatie sunt multiple. Pot fi enumerate: reducerea consumului de timp, posibilitatea adaptarii programelor personale de educatie, posibilitatea acomodarii rapide cu schimbarile si noile cunostinte din diverse domenii, posibilitati extinse de educatie interdisciplinara si nu in ultimul rand reducerea esentiala a costurilor educatiei continue. În fata unei avalanse de cunostinte si a unei dispersii tot mai accentuate a calificarilor si a domeniilor de activitate, din ce in ce mai specializate, dar si mai interconectate, orice individ trebuie sa fie pregatit pentru un stil de viata bazat pe invatarea continua.

Noile tehnologii, impreuna cu resursele informationale aferente si serviciile Internet, deschid o noua directie in procesul predare-invatare care se axeaza pe :

- o larga comunicare, apropiere virtuala, inlaturarea oricaror bariere intre parteneri;

- schimb liber de idei si opinii, informarea intre participantii la un proiect comun si dorinta fireasca de a cunoaste;

- metode de cercetare reale care faciliteaza cunoasterea legilor naturii, a fenomenelor sociale in dinamica lor, a proceselor de rezolvare a problemelor vitale si modurile de activitate creative ale grupului de participanti;

- contactele culturale cu alte popoare, cu experienta altor persoane, etc., deoarece „in absenta comunicarii autentice intre parteneri”, respectivii „au posibilitatea sa construiasca punti de legatura.” [2 Antonesei, L., O introducere in pedagogie. Dimensiunile axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Editura Polirom, Iasi, 2002, p. 53]

Expertii Institutului Noilor Tehnologii din Învatamant de pe langa Universitatea din Columbia (SUA), initiatorii proiectului The Advanced Media in Education Project afirma ca invatamantul secolului douazeci si unu trebuie „sa asigure elevii cu deprinderi intelectuale si tehnice, care le-ar oferi realizarea completa a potentialului.” [3 Cuilenburg Van, J.J., Scholten, O., Noomen, G.W., Stiinta comunicarii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 150]

Numai in ultimii ani „performantele calculatorului au atins un nivel care, in urma cu doua-trei decenii era de domeniul Sciencefiction” [4 Balan T., Kurko F., Dimensiunea performantei, CHIP Computer & Communications, nr. 9, 2004, p. 59]. Internet, e-mail, multimedia, hypermedia, hyperspatiu, tehnologii informationale, tehnologii multimedia, biblioteci virtuale, educatie electronica (e-education sau e-learning), sistem inteligent de invatare (Intelligent Tutoring System), mediu inteligent de invatare (Intelligent Learning Evironment), clase electronice (Electronic Classes), invatamant la distanta, in timp real (IDD), clase virtuale au devenit termeni elementari in limbajul universal al mileniului trei. Conform conceptiei filosofilor romani: Andrei P., Radulescu-Motru C., Vianu T. „conceperea filosofiei invatamantului ca sistem integrat biopsihosociocosmic, permite intelegerea obiectivelor educatiei intr-un context informational universal” [5 Noveanu E., Competentele educatorului in scoala de maine. Impactul informatizarii Tehnologii educationale moderne (coord. V. Mandacanu), vol. V, Editura. Le mot, Bucuresti, 1999. , p.40] .

Aportul noilor tehnologii in activitatea didactica se materializeaza prin:

• resurse pentru activitatile de predare-invatare;

• aplicatii suport pentru activitatea didactica;

• sisteme de instruire bazata pe Web.

Cursantii, in demersul lor de a-si insusi notiuni si/sau deprinderi, pot utiliza noile tehnologii in diverse moduri si scopuri, de la informarea pe Internet, la redactarea temelor folosind procesoarele de text. Alte instrumentele ajutatoare pentru cursanti sunt dictionarele electronice, sistemele de asistenta precum CAD (Computer Aided Design), editoarele muzicale sau simulatoarele.

Daca primele realizari in domeniul instruirii asistate de calculator erau construite pe baza principiilor pedagogice ale instruirii programate, sistemele educationale actuale incurajeaza constructia activa a cunostintelor, asigura contexte semnificative pentru invatare, promoveaza reflectia, elibereaza cursantul de multe activitati de rutina si stimuleaza activitatea intelectuala asemanatoare celei depuse in procesul muncii.

Interconectarea calculatoarelor a avut drept consecinte majore in domeniul educatiei posibilitatea comunicarii si utilizarea in comun a resurselor, ceea ce, prin acutizarea necesitatii educatiei permanente, a condus la dezvoltarea unor sisteme de instruire bazata pe Web, denumite si prin sintagma platforme de e-learning. Evolutia acestor platforme este consecinta cresterii continue a capacitatilor si flexibilitatii noilor tehnologii informatice cu aplicabilitate in situatiile educative, dublata de o continua descrestere in cost a echipamentelor.

Dinamica fara precedent din domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor are ca efect includerea in didactica moderna a tot mai multe tehnici si mijloace de invatare in deplina concordanta cu profilul psiho-sociopedagogic al cursantului din societatea contemporana.

Modalitatea optima de prezentare a continuturilor, incurajarea unui demers activ si invatarea colaborativa ofera un plus de calitate, crescand flexibilitatea sistemelor educationale in conformitate cu fiecare etapa a ciclului de invatare si cu particularitatile fiecarui cursant. [6 David, Kolb, Experential learning, disponibil la http://www.infed.org/biblio/b-explrn.htm

]

Utilizarea noilor tehnologii in educatie necesita din partea cadrelor didactice un ansamblu de cunostinte, aptitudini si atitudini care sa le permita utilizarea si valorificarea noilor tehnologii in activitatea didactica. În alti termeni, este necesara formarea unei anumite culturi informatice, inteleasa nu numai ca o cunoastere si stapanire a unor competente de specialitate, ci si ca o noua orientare si raportare la realitate. Profesorii trebuie sa aiba capacitatea de a identifica atat situatiile pedagogice cat si solutiile informatice adecvate, cu efecte benefice pentru educatie si formare.

Convertirea noilor tehnologii in strategii de instruire si de educatie s-a impus deja ca realitate ce caracterizeaza sistemele educationale, avand un mare impact asupra cresterii eficientei activitatilor educationale prin:

• utilizarea operativa a gandirii logice, selective si analitice;

• dezvoltarea perceptiei vizuale;

• structurarea materiei;

• cresterea increderii in fortele proprii.

Schimbarile majore din domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor impun adoptarea unor noi strategii didactice, specifice invatarii distribuite avansate.

1.2. Probleme privind conceptul de e-learning

1.2.1. Premise pentru e-learning

În contextul noii economii, nevoia de instruire continua a angajatilor devine o conditie esentiala de supravietuire si dezvoltare a oricarei organizatii. Instruirea continua este privita ca o conditie necesara mentinerii statusului profesional al specialistului in orice organizatie. Una din modalitatile de instruire continua o reprezinta si invatamantul virtual sau e-learning. Acesta este reprezentat de interactiunea dintre procesul de predare/invatare si tehnologiile informationale – ICT (Information and Communication Technology). Materiale educationale electronice au devenit o veritabila sursa bibliografica si imagistica pentru prezentarea lectiilor sau pregatirea temelor, profesorii fiind antrenati in module de pregatire speciala in domeniul ICT. La nivel mondial, exista tot mai multe institutii educationale care functioneaza exclusiv prin intermediul Internetului, oferind fie un ciclu complet de invatamant, fie cursuri de specializare adresate unei palete foarte largi de utilizatori.

Învatamantul traditional isi revendica prerogativa dialogului direct dintre profesor si studenti, prin care se creeaza un cadru optim pentru modelarea personalitatii, mentinerea mai pregnanta a spiritului de competitie, dar si a suportului psihologic reciproc. Fara a pretinde exclusivitate, e-learningul ofera noi oportunitati de instruire si de comunicare, devenind o alternativa tot mai populara.

Studii recente indica faptul ca nu mai exista practic nicio activitate sociala (educatie, cercetare, cultura, economie, transporturi sau divertisment) care sa nu fie secondata de o prezentare in format electronic concretizata in pagini Web pe Internet, baze de date multimedia, prezentari interactive etc. Pregatirea cadrelor didactice pentru a utiliza eficient ICT in activitatea didactica apare ca deziderat major in coordonarea procesului instructiv-educativ. Accesul la Internet inlatura barierele geografice si temporale, permitand colaborari la distanta, accelerand corespunzator ritmul de obtinere si de comunicare a ideilor si rezultatelor. Noile tehnologii educationale constituie astfel de rezultate si se propaga prin Internet pentru a fi folosite in activitatea didactica.

Majoritatea marilor universitati a adoptat obligativitatea prezentarii cursurilor pe Web (tematica, cuprins, bibliografie), oferindu-se online toate materialele de curs in cadrul intranetului propriu. Au fost elaborate, se dezvolta si se extind tot mai mult produse program specializate pentru realizarea de cursuri electronice interactive, iar un rol important continua sa il joace materialele de instruire pentru servicii si instrumente de lucru in retea, necesare pentru initierea studentilor si profesorilor in folosirea accesului la Internet, obtinerea de informatii utile sau gasirea unor parteneri.

De mai multi ani, pe langa cercetare, invatamant, stiri si divertisment, Internet-ul a devenit si mediu de afaceri, ultimele studii raportand aproape 1,262 miliarde de utilizatori (apoximativ 7 milioane din Romania ). [7 http://www.underclick.ro/articol-355-Raport_utilizatori_internet.html]

Uniunea Europeana incearca sa reduca decalajul, dar aceleasi studii apreciaza o stagnare fata de anii precedenti in statele din centrul si estul Europei (in privinta numarului de utilizatori si de noi calculatoare conectate). Internet-ul pare totusi o sansa nesperata pentru natiunile mici si sarace si pentru colectivele de cercetare-inovare situate in afara marilor centre academice. Aceasta sansa se concretizeaza in primul rand prin accesul la lucrari de ultima ora, la rapoarte de cercetare si chiar la articole din reviste de specialitate, fara a plati sume mari de bani pentru abonamente.