Pagina documente » Drept » Evaziunea fiscala. Combaterea, prevenirea si controlul evaziunii fiscale in Romania

Cuprins

lucrare-licenta-evaziunea-fiscala.-combaterea-prevenirea-si-controlul-evaziunii-fiscale-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-evaziunea-fiscala.-combaterea-prevenirea-si-controlul-evaziunii-fiscale-in-romania


Extras din document

Alte date

?INTRODUCERE

În urma analizei si cauzelor si imprejurarilor in care are loc evaziunea fiscala, am formalizat o functiune generala a evaziunii fiscale care am aratat ca, in ultima instanta, pe baza unor presupozitii este determinata de o singura variabila, politica fiscala. Gasind, de asemenea, foarte interesanta abordarea economica a comportamentului uman, in speta crimei, de catre renumitul Garz S. Becker laureatul premiului Nobel, am facut loc in prezenta lucrare si functiunii evaziunii fiscale elaborata prin prisma comportamentului uman.

Prin trecerea la un nou tip de economie, nu i-a fost deloc greu astfel incat, beneficiind de blandete si lacunele legii, evaziunea fiscala sa devina in dese cazuri o maniera curenta de lucru fata de fiscalitatea care incearca sa-l atinga. Fara indoiala ca nici romanul nu putea si poate face exceptie de la „inclinatia” spre evaziune, din momentul ce contribuabili ai unor tari considerate a avea un bun civism fiscal nu ezita, cand au posibilitatea, sa realizeze o evaziune sau chiar o frauda fiscala.

Alarmarea opiniei publice romanesti de acest nou fenomen economico-social, aparut pe scena romaneasca dupa cinzeci de ani de civism fiscal aproape perfect, in lipsa, insa cvasitotala a impozitului in finantele publice (socialiste), s-a datorat, in principal aparitiei unui nou flagel, cel al evaziunii fiscale, care lovea societatea romaneasca aflata nu numai la o cotitura istorica in existenta ei, ci si intr-o profunda criza economica.

Aceasta stare de spirit generala, la care s-a adaugat constientizarea noastra in legatura cu implicatiile bugetare, macroeconomice si sociale ale proliferarii evaziuni fiscale, la adapostul unei legislatii ce se incapataneaza sa apara si sa se perfecteze asupra subiectului major al acestei lucrari: evaziunea fiscala in Romania. Daca in, acest caz, cauzele si imprejurarile in care a avut si are loc evaziunea fiscala nu sunt prea greu de individualizat, raman, in schimb, in discutie solutiile pentru limitarea fenomenului. Iar daca aceste solutii au fost gasite si aratate de cei care au studiat fenomenul, meritul lor nu poate fi deplin decat daca aceste solutii se aplica de cei chemati sa le aplice. Este in fapt necesara abordarea chestiunii politice fiscale. Aceasta este, in ultima instanta responsabila:

1. de construirea unui sistem fiscal modern si de utilizarea lui in folosul economic al statului, dar si al cetateanului-contribuabil care nu trebuie epuizat fiscal si

2. de limitarea evaziunii (fraudei) fiscale.

Iata de ce in cadrul lucrarii i-am rezervat un mic spatiu si politicii fiscale vazuta printre altele.

Pentru aplicarea politici fiscale adoptate de puterea executiva, este nevoie de control fiscal bine organizat (structural) cu specialisti corespunzator motivati, care sa aiba ca unic scop aplicarea corecta a legislatiei fiscale, fara a vedea in contribuabili un permanent si iremediabil evazionist. Principalele sarcini si obiective vizate de controlul fiscal in relatia cu contribuabili sunt abordate intr-un capitol distinct al lucrarii.

Capitolul 1

FINANTELE PUBLICE-INTRODUCERE

1.1 NOTIUNEA DE FINANTE PUBLICE

În zile noastre, economistii recunosc caracterul stiintific al cunostintelor cu privire la finante, statul de stiinta al acestora. În urma studiilor intocmite si a cercetatorilor efectuate de-a lungul anilor de numerosi specialisti in materie, mai ales de la A. Smith si D. Ricardo incoace, in diversele tari ale lumii, a sporit volumul cunostintelor referitoare la finante, s-au facut generalizari valoroase, au fost formulate principii cu caracter peren, au fost stabilite raporturi de cauzalitate intre diverse fenomene, au fost identificate anumite legitati, au fost puse la punct metode de investigare a fenomenelor.

În urma cercetarilor intreprinse si a experientei acumulate, a fost perfectionate continuu metodele de lucru folosite in practica financiara a crescut gradul de precizie al lucrarilor de planificare si prognozare financiara, au fost stabilite modalitatii de cuantificare a impactului masurilor financiare asupra venitului national, asupra productiei si schimbarilor, asupra evolutiei preturilor, asupra veniturilor diferitelor categorii sociale.

Astfel se poate vorbi despre caracterul obiectiv al existentei financiare in oranduirile care au cunoscut statul ca institutie suprastructurala, cu conditia sa aiba caracter marfar, iar schimbul sa se efectueze prin intermediul banilor. Descoperirea raportului de cauzalitate dintre stat si finantele publice a facut posibila definirea continutului acestora, iar stabilirea legaturii dintre bani si finante a permis delimitarea sferei acestora.

Finantele publice constituie o ramura a stiintelor economice si au ca obiect de studiu:

a) relatiile economice care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si extrabugetare ale autoritatilor publice centrale, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale altor institutii de drept public, denumite generic fonduri de resurse financiare publice;

b) metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public;

c) modalitatii de stabilire, percepere si urmarire a impozitelor taxelor si a veniturilor nefiscale;

d) metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare;

e) intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetelor de venituri si cheltuieli publice la diferite esaloane ale autoritatilor publice;

f) procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare;

g) modalitatile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete, de acoperire a eventualelor goluri temporare de casa si de finantare a deficitelor bugetare;

h) organizarea si efectuarea controlului financiar de natura politica administrativa si jurisdictionala, cu caracter preventiv, operativ-curent si postum de catre diverse organe de stat;

i) plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat; gestionarea datoriei publice;

j) metodele de rationalizare a optiunilor bugetare;

k) metodele de planificare, proiectare si prognozare financiara;

l) politica financiara promovata de stat;

m) criteriile ce trebuie avute in vedere de organele de decizie cu prilejul aprobarii si finantarii cheltuielilor publice;

n) efectele directe si indirecte ale prelevarilor de resurse la fondurile publice, ale repartizarii si utilizarii acestora asupra procesului reproductiei sociale;

o) metodele de determinare a eficientei sau eficacitatii cu care sunt utilizate fondurile publice;

p) alte probleme de natura economica, sociala etc. cu efecte financiare.

Finantele publice au legaturi stranse cu dreptul administrativ si cu cel constitutional care rezida in urmatoarele:

Prelevarile de resurse banesti de la persoanele fizice si juridice, la fondurile publice se fac, in majoritatea cazurilor, prin constrangere, fara contraprestatie sic u titlu nerambursabil. Întrucat acestea conduc la diminuarea patrimoniului platilor, ele trebuie sa fie stabilite de autoritatile publice competente si sa imbrace o forma juridica adecvata – lege, decrete etc – opozabila tuturor membrilor societatilor.

Chiar si atunci cand fondurile publice se constituie pe seama unui imprumut de stat care are caracter rambursabil si este purtator de dobanda, conditiile lansarii si rambursarii acestuia, inscrise in contractul de imprumut, se stabilesc tot de catre autoritatile publice, printr-un act juridic de nivel corespunzator. Potentialii imprumutatorii ai statului pot sa accepte sau sa respinga in bloc conditiile respective, dar nu sa le negocieze.

Atribuirea unor sume de bani diferitelor persoane juridice si fizice de la fondurile publice trebuie facuta in scopuri bine determinate si in conditii prescrise, stabilite prin acte ale puterii legiuitoare sau ale celei executive, dupa caz.

Întocmirea aprobarea, executarea, incheierea si controlul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale antreneaza un foarte mare numar de persoane, avand atributii si raspunderi diferite: deputati si senatori in parlament consilieri in consiliile locale si in cele judetene, membri ai guvernului, sefi de departamente, directori generali si directori, organe de executie in ministere, alte institutii centrale si locale etc. Întrucat dupa un anumit grafic, intr-o anumita succesiune, cu respectarea anumitor norme, toate problemele privind bugetul de stat sa fie reglementate printr-o lege speciala.

Metodele de gestionare aplicate in sectorul public, raspunderile persoanelor care manuiesc bani si alte valori publice, raporturile dintre unitatile publice si dintre acestea si cele private se reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice.

Faptul ca relatiile si operatiile financiare capata o reglementare juridica, iar fondurile publice bugetare si extrabugetare fac parte integrata din patrimoniul public a determinat pe unii specialistii sa considere finantele publice ca ramura a dreptului public, care are drept obiect de studiul regulilor si operatiilor referitoare la banul public. Acestia precizeaza ca finantele publice pot fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si juridic.

Raporturile la fel de stranse exista si intre finantele publice si politic. Partidele aflate la putere definesc coordonatele politicii financiare a statului in programele lor de guvernamant, iar puterile legiuitoare si executiva vegheaza ca acesta sa fie traduse in viata. Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni nu numai in domeniul economic, dar si in cel social si chiar politic. Acest lucru a determinat pe unii economisti sa afirme ca finantele publice constituie nu numai o ramura a stiintelor economice, dar si o ramura a stiintei politice.