Pagina documente » Recente » Functia de informare in comunicarea mediatica

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: ROLUL MASS-MEDIEI IN SOCIETATE 3
1.1. Conceptul de mass-media 3
1.2. Func?iile televiziunii 6
1.3. Mass-media ?i societatea 9
1.4. Efectele mass-media asupra omului ?i societ??ii 11
1.4.1. Efectele pe termen scurt ?i pe termen lung 12
1.4.2. Efectele sociale ?i psihologice ale mass-media 16
1.4.3. Aportul mass-media la fenomenul de globalizare 17
1.4.4. Mass-media, ca factor de influen?? educativ? 19
CAPITOLUL2: MASS-MEDIA ?N SOCIETATEA CONTEMPORANA 21
2.1. Evolu?ii ?i modele ale mass-media 21
2.2. Caracteristici ale mass-mediei 23
2.2.1. Mass media ?i opinia public? 23
2.2.3 Mass media ?i persuasiunea 25
2.3. Noile sisteme media (New Media) 27
2.3. Notiuni generale privind stirea de televiziune 35
2.3.1. Televiziunea 35
2.3.2. ?tirea 38
2.3.3. ?tirea de televiziune 41
CAPITOLUL 3: FUNCTIA DE INFORMARE IN COMUNICAREA MEDIATICA. STUDIU DE CAZ -ANALIZA EFECTELOR STIRILOR PRO TV DE LA ORA 17.00 ASUPRA TINERILOR 43
3.1. Postul de televiziune PRO TV 43
3.1.1. Prezentare generala 43
3.1.2. Conceptul stirilor Pro Tv 43
3.1.3. Formatul stirilor Pro TV 45
3.2. Analiza stirilor de la ora 17.00 46
3.2.1. Cadrul general al cercetarii 46
3.2.1. Metodologia cercetarii 48
3.2.3. Interpretarea rezultatelor 51
3.2.4. Concluzii asupra studiului 52
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 56
ANEXE 58

EXTRAS DIN DOCUMENT

3.2.1. Metodologia cercetarii {p}

3.2.3. Interpretarea rezultatelor {p}

3.2.4. Concluzii asupra studiului {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

ANEXE {p}

INTRODUCERE

Nu putem studia conceptual de mass-media fara a evidentia efectele ei asupra societatii si a vorbi despre transformarile societatii contemporane fara a defini locul si importanta mass-media in structura ei.

În sfera educationala, mass-media promoveaza valori liberal-umaniste cu caracter individualist ceea ce contribuie enorm la accelerarea procesului de secularizare a societatii noastre. Fara Dumnezeu, fara aspiratii catre valori vesnice societatea umana tinde la un vis utopic – sa creeze pe pamant paradisul pierdut. Acest vis devine o realitate posibila prin fenomenul globalizarii economice, politice, culturale si nu in ultimul rand religioase. Ramane o problema dificila, cea a conducatorului acestui „sat mondial”.

Mass-media ne afecteaza profund, deoarece ele constituie o prezenta constanta in viata noastra.

Putem spune ca mass-media au trei functii: sa informeze , sa educe si sa distreze. Este putin prea sumar. Mai ales la sfarsitul secolului XX. Mass-media isi asuma roluri numeroase si extrem de diverse, care variaza , in primul rand, in functie de mediul politic.

Dupa cum observa Dennis McQuail, [1 Sult?n? Cr?i?, Comunic?r? si m?ss m?di?, ?ditur? Fund?ti?i Romani? d? Main?, Bucur?sti, 2003, p. 82] notiunea de functie poate fi folosita cu sensul de “scop, de consecinta ori de cerinta sau de asteptare si poate capata chiar si alte intelesuri”. Aplicata comunicarii de masa, sintagma va deveni functia de informare a presei se poate referi la trei lucruri foarte diferite : acela ca presa incearca sa informeze oamenii (scop), acela ca oamenii afla ceva din presa (consecinta) sau acela ca presa poate sa informeze oamenii (rezultat sau asteptare).

Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internet-ul sunt canale care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern: informarea.

Viata de zi cu zi a populatiei tarilor civilizate a inceput sa nu mai poata fi conceputa fara fluxul continuu de informatie care curge dinspre emitent spre receptor. O mare parte din informatiile ce ne sunt transmise sunt anticipative si contribuie si mai mult la transformarea canalului audiovizual intr-un factor esential al organizarii programului individual de viata la scara de masa.

Si mai importanta devine aceasta functie a canalului in situatii deosebite: calamitati naturale sau pericole provocate de persoane si grupuri periculoase pentru securitatea populatiei.

Mai mult decat atat, in opinia lui Vasile Tran (1999,88),” ratiunea suprema a aparitiei presei (…) a fost: de a informa ,de a inregistra,de a comunica (comunicare = schimb de informatii) ce se intampla in lume, ce face, ce spune, ce gandeste lumea. Plastic se poate spune ca informatia este sangele oricarui ziar.” [2 Luci?n Chisu, Introduc?r?? in sist?mul m?ss m?di?, ?ditur? Fund?ti?i Romani? d? Main?, Bucur?sti, 2002, p. 126]

Claude-Jean Bertrand este si el de acord cu afirmatia ca prima si poate cea mai importanta functie a mass-media este de a informa.

Pentru cea mai mare parte a romanilor, stirile de televiziune raman sursa de informatii cea mai penetranta si cea mai de incredere din lume. Acestor stiri li se acorda o mai mare credibilitate decat celor din ziare sau de la radio, probabil pentru ca ele sunt percepute ca fiind mai putin partinitoare decat cele din presa si datorita faptului ca ofera dovezi in imagini, fapt inaccesibil radioului. Emisiunile de stiri constituie totodata una dintre cele mai populare surse de programare ale televiziunii: programele de dupa amiaza si de seara de stiri de la Pro Tv se afla cu regularitate pe primele locuri ale aprecierilor. Postul Pro Tv reprezinta astazi una dintre cele mai importante surse de informatie disponibile in societatea noastra. La orele propuse pentru jurnalul de stiri, un flux continuu de vorbe si imagini patrunde pe ecranele televizoarelor in majoritatea caselor oamenilor in fiecare zi.

Pro Tv ne ofera in fiecare zi stiri din diferite domenii, un cumul de informatii considerate esentiale de jurnalisti, selectate conform unor criterii determinate si difuzate in formatul consacrat al unui gen publicistic.

Stirile de televiziune se pot delimita conform domeniului caruia ii circumscriu si anume: politice, sociale, culturale, sportive, de divertisment, de justitie etc.

CAPITOLUL 1: ROLUL MASS-MEDIEI IN SOCIETATE

1.1. Conceptul de mass-media

Termenul de mass-media a fost folosit mai intai in limba engleza si reuneste un cuvant englez: „mass”, prin care se intelege „o cantitate mare de entitati agregate” [3 ?lbul?scu, I., ?duc?ti? si m?ss m?di?, ?ditur? D?ci?, Cluj-N?poc?, 2003, p. 62] si altul de origine latina: „mediu”, plural „media” - cuvant de origine latina - „mijloc de transmitere a ceva”, se refera la mijloacele de comunicare in masa, intelese ca seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic.

De la inceputuri si pana astazi oamenii au comunicat intre ei si si-au transmis ganduri, idei, cuvinte, influentandu-se reciproc. Întalnirile ce aveau loc in “agora” sunt probabil prima forma de comunicare in masa, practicata in lumea antica. Prima carte tiparita este “Diamond Sutra”, tiparita in China in 868 d.Hr. Cu toate acestea insa, datorita raspandirii lente a alfabetizarii ?i a costurilor ridicate de obtinere a hartiei, comunicarea scrisa a devenit populara abia odata cu inventarea tiparului in anul 1453 de catre Johann Gutenberg. Ziarele au inceput sa se dezvolte in jurul anului 1600, primul exemplar in limba engleza aparand in 1621, insa, se considera ca putem vorbi de mass-media abia la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit destul de larga ?i eterogena, ziarele ?i cartile publicate inaintea acestei perioade, adresandu-se exclusiv unor elite. Dezvoltarea semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in secolul XX prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematografului si a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii.

Pentru a putea intelege care sunt trasaturile definitorii ale mass media, trebuie sa discutam putin despre procesele de comunicare. Asa cum reiese clar din traducerea romaneasca, mass media inseamna mijloace de comunicare de masa. Acestea nu sunt nimic altceva decit simple suporturi/canale prin care se realizeaza comunicarea intre oameni. O comunicare de tip special, pentru ca avem de-a face, pe de o parte, nu cu o comunicare umana directa, ci cu una mediata de aceste suporturi/canale, iar pe de alta parte pentru ca este vorba de o comunicare de masa.

Comunicarea de masa este un tip de comunicare mediata (de un suport tehnic si/sau de un produs cultural), care se adreseaza unor mase mari de oameni, se realizeaza la distanta, are un sens unidirectional si un caracter impersonal.

Conceptul sociologic de “masa” desemneaza un anumit mod de agregare a indivizilor, diferit de alte moduri de relationare specifice grupului, publicului, multimii etc. [4 apud, Mihai Coman, 1999, Introduc?r? in sist?mul mass-m?dia, ?ditura Polirom, Iasi, p.15] Cariera acestui concept a debutat in sec. al XIX-lea, cind prin termenul de “masa” erau in general desemnate paturile sociale inferioare, conglomeratele sociale amorfe, violente si periculoase. Ulterior, ginditori precum G.Tarde si G.Le Bon au introdus anumite distinctii intre termenii de multime, public si masa.

Multime: se refera la o grupare de oameni localizata (concentrata intr-o anumita zona, de exemplu), dominata de impulsuri afective, irationale, si care se manifesta prin actiuni punctuale si imprevizibile.

Public: reprezinta un ansamblu de indivizi, limitat din punct de vedere numeric, care au constiinta apartenentei la o comunitate de interese si care se manifesta relativ coerent.

Masa: reprezinta un congomerat mare de indivizi atomizati care nu se afla in proximitate spatiala, nu se cunosc si nu comunica intre ei, nu au valori sau scopuri comune. Atunci cind se vorbeste, de pilda, de consum de masa sau comunicare de masa, singurul lucru pe care il au in comun acesti indivizi este achizitionarea anumitor bunuri de consum sau a unor produse culturale (informatie, divertisment etc.).

Comunicarea de masa a fost considerata una dintre expresiile procesului de democratizare a societatilor moderne (in special democratizarea accesului la informatie), reflectind caracterul non-elitist al acestui tip de societati. În acest sens s-a vorbit de societate de masa, cultura de masa, comunicare de masa.

În anul 1963, Albert Bandura [5 psiholog nascut in Canada, sp?cializat in t?oria social-cognitiva si c?a a ?ficacitatii sin?lui] , a realizat o serie de experimente, prin intermediul carora, acesta arata, ca un copil nu trebuie sa fie recompensat sau pedepsit in mod explicit pentru a invata anumite atitudini sau comportamente din programele de televiziune, ci poate sa faca acest lucru efectiv observand variate modele simbolice. Din aceasta perspectiva, Bandura se afla opus curentului principal din psihologie, conform caruia, invatarea avea loc doar prin intermediul unor pedepse si recompense. În cadrul unui experiment la care au participat cativa copii, care consta in faptul ca un model avea o atitudine violenta in ce priveste o jucarie, denumita „Bobo”, primului grup de copii i s-a indus ideea ca personajul nu sufera nicio consecinta, pentru acel tip de comportament; altuia ca personajul e recompensat, iar celui de-al treilea grup de copii, ca personajul e pedepsit pentru manifestarile agresive. Mai apoi, grupurile de copiii – cele trei la numar, au fost supuse unei situatii similare cu cea pe care o vazusera. Rezultatul a fost ca cei care vazusera ca personajul e recompensat ori nu sufera nicio consecinta, au aratat un grad inalt de imitatie directa a ceea ce observasera, in timp ce al treilea grup nu a imitat aproape deloc comportamentul agresiv. Distinctia dintre cele trei grupuri, s-a sters cand, dupa o perioada de timp de la primul experiment, li s-a cerut sa reproduca pe cat posibil, acel comportament agresiv al modelului, fiindu-le oferite recompense pentru a face acest lucru. Probabilitatea ca un copil sa deprinda o forma de manifestare agresiva, prin observatie si imitare, e destul de sporita. Putinta de-a imita nu inseamna automat, o atitudine violenta; daca ce a fost vazut, va fi si imitat intr-o noua situatie, similara celei observate, acest lucru depinde de-o serie de factori personali si situationali. Experimentele lui Bandura au stat la baza articularii teoriei modelarii si simularii, care era o incercare de a explica mecanismul prin care oamenii dobandesc noi forme de comportament (inputs), adopta modele de actiune si le transforma in moduri personale de actiune (outputs), mai ales ca urmare a observarii modului in care alti oameni actioneaza. Acele “inputs” si “outputs” sunt niste variabile, regasite in cadrul modelarii si simularii, prin care se urmareste un “outcome”, adica un rezultat viabil, in acest caz, confirmarea/infirmarea premiselor experimentului. Acesti parametri isi au functionalitatea, numai in conditiile aplicarii lor pe un model, aprioric ales. Preocupari au mai fost in acest domeniu si inainte, precum studiile Fondului Payne, dar mai ales studiile lui Herbert Blumler [6 sociolog, al? carui t?orii d?spr? pos?siun?a ?motionala, d?monstrau faptul ca oam?nii au r?actii ?motional? put?rnic? si inc?arca sa copi?z? c??a c? vizion?aza] , care vizau preluarea de catre tineri a stilului vestimentar, a celui verbal si a comportamentului public ale vedetelor.

Etapele procesului de modelare sunt:

1. un membru al publicului vizioneaza, citeste sau observa atitudinea unei alte persoane (a modelului ales);

2. observatorul empatizeaza cu modelul, dorind sa se identifice cu modelul sau considera ca modelul este demn de a fi imitat;

3. observatorul, constient sau nu, ajunge la concluzia ca acel tip de manifestare e functionala, mai exact, poate sa aduca rezultatul dorit, in cazul in care e imitat intr-o situatie similara;