Pagina documente » Stiinte politice » Functiiile socio culturale ale mass-media

Despre lucrare

lucrare-licenta-functiiile-socio-culturale-ale-mass-media
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-functiiile-socio-culturale-ale-mass-media


Cuprins

CUPRINS :
? Capitolul I : Functiile socio-culturale ale mass-media .........pag 1
? Capitolul II : Radioul - mijloc de comunicare ...pag 10
? Capitolul III : Reclama radiofonica la Radioul cu pupici.....pag 36
Concluzii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I : Functiile socio-culturale ale mass-media

Comunicarea reprezinta schimbul de informatii ce se realizeaza prin semne (vederea) si prin sunete (auzul) permitand stabilirea unei relatii intre persoane. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, de a instiinta, de a raporta, fie rezultatul acestei actiuni.

Termenul “comunicare” apare pentru prima data in limba franceza in secolul XIV-lea , avand un sens apropiat de “comuniune”, “impartasire”, “participare”. Începand din secolul al XVI-lea si mai ales al XVII-lea ,el devine sinonim cu “acces”, “trecere”. În secolul XIX-lea termenul capata sensul de “transmitere”, acest lucru datorandu-se dezvoltarii instrumentelor moderne de comunicare produse de progresele tehnologice. Însa abia in a doua jumatate a secolului XX cuvantul “comunicare” se intrebuinteaza mijloacelor de informare de masa , cum ar fi presa, cinematograful , radioteleviziunea.

Comunicarea de masa “este un proces prin care profesionistii comunicarii folosesc un suport tehnic pentru a difuza mesaje, intr-o maniera ampla,rapida si continua, cu scopul de a atinge o audienta larga.” [1 , 2 Claude-Jean Bertrand , O introducere in presa scrisa si vorbita, edit. Polirom, Iasi, 2001, pag 19] Astfel putem spune ca aceasta comunicare de masa infatiseaza o varianta de comunicare mediatizata.

Mass-media (provine din latinul „medium” , la plural “media”, adica mijloace) este definita ca si “suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati” [].

Conceptul de “mass-media” sau de “mijloace de comunicare de masa” pare tot mai putin potrivit pentru a intelege varietatea suporturilor. Însa de cele mai multe ori prin aceasta expresie se inteleg instrumentele tehnice care servesc la transmiterea mesajelor intre o serie de profesionisti ai comunicarii si o audienta larga.

Mass-media “reda” trairile, reactiile sociale, evenimentele ce capteaza atentia generala, exercita influente asupra vietii sociale modificand actiunile umane (individuale sau de grup), mass-media se lasa modelata de solicitarile si asteptarile celor ce formeaza publicul.Sistemul mass-media nu este un sistem static , el se afla intr-o continua modificare infatisand in esenta evolutia societatii.

Între teorie si practica exista o diferenta vizibila in sensul ca teoria apeleaza la organizarea structurala a discursului in paradigme, in timp ce practica (realitatea) isi schimba mereu forma si continutul ca rezultat al unor presiuni interactive desfasurate in spatiul relatiilor economice si sociale, dar mai ales acumulate in timp. Prin ratiunea ei de a fi , mass-media are ca prima functie comunicarea lingvistica, valenta pe care o satisface in cel mai inalt si cel mai general grad. Întrucat aceasta pare a se subintelege , cercetatorii nu o mai pun in discutie.

Spre deosebire de toate celelalte tipuri de comunicare, cea lingvistica prezinta avantajul de a fi “operatorul” sau “mijlocul” celorlalte, asadar un fenomen sau un factor supraordonator. Nevoia de a comunica este mult mai mare decat nevoia de a afla noutati. De altfel, o multime dintre faptele si lucrurile de care luam act pot fi deja cunoscute si nu mai au caracterul unor informatii. Cu toate acestea le acceptam fara nici o rezerva.

Comunicarea este singurul lucru pe care il au in comun oamenii, o functie unica.

Cele mai recente structuri media se orienteaza spre realizarea unei comunicari cat mai ample , totale intre indivizii planetei.

“Dupa cum Galileo Galilei a spus ca matematica este limbajul in care e scris universul (fizic), s-ar putea spune ca scrisul si cuvantul articulat (comunicarea lingvistica) reprezinta singurul mod de autocunoastere (si cercetare) al universului spiritual. “ [3 Lucian Chisu, Introducere in mass-media, edit. Fundatiei Romaniei de Maine, Bucuresti, 2002 , pag 154]

Functiile presei scrise si audio-vizuale nu se confunda cu acelea ale comunicarii. Functiile audio-vizuale le contin pe cele ale presei scrise in combinatii diferite,determinate de scopul si de mijloacele transmiterii mesajelor, de context si de interesele emitatorilor si receptorilor.

Mass-media are intre trei si sapte functii, sintetizate de Denis McQuail in doua componente : a). functii pentru societate in ansamblul ei (informare, corelare, organizare a continuitatii , divertisment, mobilizare) si b). functii pentru indivizi, cuprinzand informarea, stabilirea propriei identitati, integrarea in societate, divertismentul.

Si tot Denis McQuail considera ca in sfera comunicarii de masa “ sintagma <> se poate referi la trei lucruri foarte diferite : acela ca presa incearca sa informeze oamenii (scop), acela ca oamenii afla ceva din presa (consecinta) sau acela ca presa poate sa informeze oamenii (rezultat sau asteptare)” .

Leo Thayer , un sociolog american , identifica 7 functii ale presei : de socializare, de identitate, de mitologizare , de compensare , de informare, de divertisment, de educatie.

Michael Real pretinde ca presa ajuta indivizii sa se orienteze in activitatile lor zilnice , permite intarirea identitatii personale, intareste simbolurile si miturile unei culturi, faciliteaza implantarea noului in societate si totodata asigura perpetuarea mostenirii culturale.

Francis Balle ramane fidel modelului bazat pe 3 functii : de insertie sociala, de recreere , de purificare sufleteasca.

M. Mathien prefera modelul cu 7 functii : de evaziune, de coeziune sociala, de distribuire a cunostintelor, de depozitare a actualitatii, de ghid al actualitatii , de recreere , de purificare.

Malcom Wiley apreciaza ca presa indeplineste 5 functii : de a furniza informatii, de a analiza aceste informatii , de a da un cadru general de referinta pentru cunoastere, de a distra, de a difuza o cunoastere enciclopedica.

Societatea umana apare ca un ansamblu integrat de elemente , ansamblu in care fiecare parte indeplineste o activitate specifica, necesara mentinerii in viata a intregului. Astfel mass-media, ca parte a ansamblului social, raspunde anumitor necesitati si indeplineste anumite functii.

Functia de informare : Înca de la primele manifestari ale presei , cu mult inainte de constituirea sistemului mass-media, informatia si comunicarea lingvistica constituie principiul dinamic al ei. În cadrul functiei de informare a mass-media , orizontul de asteptare se largea direct proportional cu aparitia noilor mijloace de comunicare, nereusind niciodata sa atinga saturatia. Avand o capacitate de absorbtie nelimitata, ceea ce a creat iluzia ca “mass-media au devenit in lumea moderna, un fel de centru gravitational in raport cu care se pozitioneaza toate celelalte sisteme ale societatii – sistemul economic, sistemul politic, sistemul ideologic, sistemul cultural, sistemul tehnologic, sistemele si subsistemele sociale. “ [4 Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, edit. Polirom, Iasi, 1999 , pag 8]

Sistemul mass-media vehiculeaza informatii care pot fi structurate divers, in functie de utilitatea lor imediata, de aria raspandirii sau chiar de semnificatiile pe care le pot avea in “complexul” informational al societatii contemporane. Alte tipuri de informatii sunt corelate cu necesitatile consumatorilor, in timp ce ultimele utilitati mass-media atrag atentia asupra spectrului informational interactiv. Toate aceste informatii pe langa reprezentarile simbolice si sistemele de valori dobandite prin alte canale si de alte experiente duc la formarea unui ansamblu de cunostinte si convingeri contribuite la crearea unei conceptii despre lume pe care se intemeiaza toate deciziile cotidiene ale indivizilor.

Functia de informare cuprinde: informatii cu utilitatea imediata, referitoare la programele cinematografelor si teatrelor, transportul in comun, starea vremii, valorile bursiere si valutare, anunturile de mica publicitate,numite informatii instrumentale si totodata mai cuprinde si informatii generale si informatii de prevenire.

Informatiile generale sunt proprietatea emitatorului care le organizeaza si centreaza dupa o agenda proprie. Ele se conecteaza la complexitatea fenomenelor din societatea moderna si se refera la un tip de agenda intrata in constiinta opiniei publice. La informatiile foarte importante din viata de zi cu zi trebuie sa aiba acces un numar cat mai mare de receptori. Accentul este pus pe generalitate, acea informatie nespectaculoasa de care oamenii au nevoie in comunicarea lor cu institutiile vitale din societatea contemporana , fie ele politice, economice, juridice, administrative.

Mass-media selecteaza, transforma si difuzeaza informatii cu caracter general util. S-a creat chiar o dependenta de mijloace de informare in masa, in sensul existentei unui flux continuu , cu mult mai bogat decat este necesar. Rolul individului risca a se transforma intr-unul de participant pasiv la fluxul de informatii, dispus sa preia necritic fapte, evenimente, intamplari ale caror semnificatii nu se mai oboseste sa le interpreteze. Aceasta consecinta, a individului de a trece de la o participare activa la o stare de cunoastere pasiva , specialisti au denumit-o disfunctia de narcotizare.

Mass-media poate utiliza functia de informare in mod distorsionat. Ea are controlul asupra unei cantitati de informare mult mai mare decat ceea ce apare in mass-media si e posibil ca in acest imens conglomerat din care au fost selectate, sa ofere informatii partinitoare, interesante, despre realitatea unor evenimente si conjuncturi social-politice. De exemplu in mass-media apar interpretari diametral opuse despre acelasi eveniment denota modul distorsionat si/sau distorsionant al functiei de informare. Din cauza numarului mare de informatii acumulat mass-media nu mai lasa timp de reflectie , de verificare sau de analiza critica asupra versiunilor oferite.

De exemplu in deceniile al VII- lea si al VIII-lea, mass-media prezinta in mod insistent aventura umana a cuceririi spatiului cosmic, “un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire” . Însa in urmatorii ani a scazut brusc interesul mass-mediei pentru acest domeniu, al astronauticii, cu mici reveniri in actualitate, astfel a dat impresia ca in acest domeniu nu se mai petrece nimic senzational, ca nu se mai inainteaza, astronautica situandu-se pe o spirala ascendenta mai lenta. Însa in realitate in acest domeniu cercetarile au continuat in acelasi ritm.

Bernard Berelson urmarind reactiile publicului a realizat ca individul are nevoie de informatii instrumentale si astfel o serie de produse mass-media au in centrul lor distribuirea acestor informatii : posturile locale de televiziune si radio comunica starea vremii , situatia circulatiei , zonele aglomerate sau chiar blocate , evolutii comerciale locale, rapoartele politiei, anunturile primariilor, evenimente culturale sau sportive. La fel se intampla si in presa scrisa, ziare, reviste care cuprind astfel de informatii. Toate aceste produse mass-media dau individului sentimentul “investitiei” , omul cheltuieste timp si bani pentru informatii care au o valoare de utilizare imediata, concreta. Totodata de aici reiese si interesul pentru paginile consacrate “micilor anunturi” – vanzari, cumparari , inchirieri, oferte de serviciu, decese, matrimoniale, retete culinare, shopping.

Informatiile de prevenire sunt incluse in viziunea prospectiva a mass-media.

“Între acestea , deosebit de familiare si utile publicului larg sunt datele referitoare la starea vremii, prognozele economico-financiare, informatiile vizand prevenirea unor boli, incendii sau a unor accidente rutiere, precum si mesajele prin care diferitele oficialitati anunta schimbari ori perturbari in functiunea sistemelor sociale : noi numere de telefon sau noi adrese ale institutiilor de interes public, noi legi, noi reglementari sau proceduri legale, noi trasee si orare ale transportului in comun” [5 Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, edit. Polirom, Iasi, 1999, pag 77]

Însa in realitate doar un segment foarte redus si avand in intregime functia de comunicat oficial poate intra in acest “tip” , toate celelalte exemple aduse in discutie fiind de fapt niste prelungiri ale infomatiei de serviciu. Astfel egalitarismul confirma statutul de instrument al democratizarii vietii sociale.

“În contact cu informatiile de prevenire oferite de mass-media, colectivitatile si indivizii nu adopta intotdeauna comportamentul rational scontat.” O dovada in plus ca mesajele respective au fost primite si interpretate in ambele sensuri, fie cu pasivitate, fie prin crearea unei psihoze, ca mesaje de informare si nu ca informatii de prevenire.

Functia de interpretare : O stire nu este doar o suma de informatii. Continutul unei stiri sintetizeaza informatiile respective si semnificatiile atribuite lor. Daca selectarea si ierarhizarea informatiei reprezinta forme directe si implicite de interpretare, punerea in context si comentarea stirilor constituie forme directe , asumate, de semnificare a evenimentelor.

La inceputurile ei presa a fost dominata de exprimarea opiniilor : revistele si ziarele se adresau unui public cultivat, care dorea sa dezbata diverse teme (filosofice, morale, politice, artistice). Sociologul E. Shills in secolele XVIII si XIX observa ca presa se situa in sfera “seriozitatii”, ziaristii se adresau “claselor ganditoare” care preluau mesajele lor , nu pentru a cauta informatii ori divertisment , ci pentru a gasi idei si dezbateri. Aceasta functie pare a fi granita dintre doua mari tipuri de presa, cea anglo-americana si cea europeana (in special franceza).

“Pentru englezi si americani, cum spune ziaristul englez G.P. Scott , editor la , faptele sunt sacre, comentariile sunt libere. “ [6 Lucian Chisu, Introducere in mass-media, edit. Fundatiei Romaniei de Maine, Bucuresti, 2002 , pag 158]

Prin aceasta functie se intelege necesitatea de a prezenta realitatile inconjuratoare dupa o anumita ierarhie si adecvand-o genurilor publicistice.Mass-media exercita aceasta aceasta functie direct (articol de analiza) sau indirect (interviuri). În presa scrisa functia de interpretare se manifesta prin editoriale, comentarii, cronici, pamflete. În media electronica , adica radio, televiziune, internet, functia de interpretare se manifesta prin emisiuni documentare si dezbateri de idei. Coman ne spune ca “genurile de opinie au fost marginalizate , iar in SUA chiar interzise de catre Comisia Federala de Comunicatii”. Daca respectarea cu strictete a acestei reguli caracterizeaza jurnalismul englez si american , cel european isi pastreaza , prin traditie, obiceiul de a furniza informatia insotind-o de opinii si comentarii, care implica, personalitatea jurnalistului, fara insa a denatura prin acestea realitatea prezentata. Însa au inceput si la noi sa apara stiri de televiziune care au” no comment” si astfel lasa spectatorul sa isi faca singur o opinie fara ca un jurnalist sa comenteze stirea.

Functia de legatura : Aceasta functie se refera la oportunitatea creata prin intermediul canalelor media, ca multimi de oameni sa fie conectate in acelasi timp la un eveniment care le desparte in timp si spatiu.

Functia de legatura creeaza o biosfera informationala de contacte directe, refacand un dialog altfel imposibil.Presa se dovedeste a fi o “creatoare de public” , o fauritoare de retele sociale, mai ample, mai active decat cele uzuale.

Functia de legatura poate fi mentinuta numai prin stimuli specifici dialogului dintre emitator si receptor pe un subiect comun, furnizat de mass-media. Fenomenul priveste presa sub toate cele trei aspecte mai importante ale ei.