Despre lucrare

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAP. 1. CONTINUTUL SI FUNCTIILE MANAGEMENTULUI FIRMEI iN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA 4
1.1. Etimologia managementului 5
1.2. Functiile managementului firmei 6
1.2.1. Functia de previziune 6
1.2.2. Functia de organizare 7
1.2.3. Functia de coordonare 8
1.2.4. Functia de antrenare 8
1.2.5. Functia de evaluare-control 10
CAP. 2. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL iNTREPRINDERII 11
2.1. Subsistemul organizatoric 11
2.1.1. Organizarea formala 12
2.1.2. Organizarea informala 15
2.2. Subsistemul informational 16
2.3 Subsistemul decizional 18
2.4. Subsistemul metode si tehnici manageriale 19
CAP. 3. METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT 21
3.1. Managementul prin obiective 21
3.1.1. Etapele de realizare a unui sistem de management 23
3.1.2. Efectele managementului prin obiective 25
3.2. Managementul prin proiecte 26
3.3. Managementul prin exceptii 30
3.4. Managementul pe produs 32
3.5. Diagnosticarea 34
CAP. 4. ORGANIZAREA - CA FUNCTIE PRIMORDIALA A MANAGEMENTULUI 37
4.1. Organizarea formala, componente si documente 37
4.2. Organizarea informala 45
4.3. Structuri organizatorice clasice 46
4.4. Structuri organizatorice moderne 47
CAP. 5. STUDIU DE CAZ 51
5.1. Prezentarea generala 51
5.2. Obiective individuale ale Directorului Executiv 55
5.3. Obiective individuale ale Directorului Executiv Adjunct 58
5.4. Obiective individuale ale Sefului Serviciului Financiar, Contabilitate, Organizare Generala, Gestiune de Personal, Investitii sl Administrarea Serviciilor 60
5.5. Criterii de performanta 65
Concluzii 67
BIBLIOGRAFIE 70
Anexe 71

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

În conditiile unei economii de piata un rol important in realizarea multiplelor si complexelor activitatii specifice acesteia il au agentii economici.

Managementul poate fi si este definit in multiple feluri in functie de autori. În lucrarea de fata, insa, nu intentionam sa facem un periplu al acestor definitii, ci o dezbatere a problemei functiilor managementului ca un sistem si mai ales a functiei de organizare.

Totusi o “radiografie” sumara a notiunii si a importantei managementului in economia de piata este necesara, deoarece acest termen apare tot mai frecvent in limbajul cotidian.

Termenul de management are mai multe sensuri si este importanta, pentru cei interesati, cunoasterea diferentelor dintre ele.

Managementul poate fi conceput ca un proces, ca o dsiciplina, ca personal, ca mijloc de a face cariera, ca o “granita” dintre arta si stiinta.

Romania traverseaza o serie de schimbari politice si economice radicale spre o economie de piata – forma moderna de organizare a activitatii economice, cu oameni care actioneaza liberi, eficient pentru valorificarea maxima a resurselor in vederea satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii. Acest sistem economic se caracterizeaza in principal, prin: maximizarea profitului – obiectiv urmarit de agentii economici, scop in care sunt orientate toate deciziile si actiunile managerilor. Economia nationala este alcatuita din agenti economici, nu administrativ, a caror conducere se realizeaza prin folosirea prioritara a parghiilor economice: pret, salarii, credit, dobanda, profit, etc., care inlocuiesc directivele, planurile birocratice, indicatiile si celelalte elemente specifice economiei de tip comunist, supercentralizata, in a carei conducere predomina elemente administrativ-functionaresti si politice.

În toata lumea, cele mai multe insuccese se datoreaza greselilor de management sau lipsei totale sau partiale a cunostintelor in acest domeniu. Managementul este un domeniu dinamic, supus schimbarilor, unde criteriile trebuie definite continuu, iar deciziile revazute in mod sistematic si periodic. Din aprecierile analistilor si practica manageriala rezulta nevoia unui nou management care sa corespunda obiectivelor dezvoltarii multiforme printr-o noua abordare.

În dorinta de a evita aducerea de modele existente in alte tari, exista opinii care se opun copierii sau fotografierii a ceea ce s-a spus la noi sau altunde in lume, ce-au faurit sau fac altii, ca si repetarea de teze si idei deja cunoscute, colajul de procedee ruginite. Trebuie adoptat numai ceea ce este original, nou, creator, numai acele metode, tehnici, mijloace si instrumente care se adapteaza mai bine traditiilor noastre culturale si de comportament.

Acesta este si motivul pentru care stiinta managementului nu a ramas la stadiul initial al descrierii structurilor si al sistemului de conducere; ea incearca sa se constituie intr-un puternic instrument de lucru pentru manageri, de cunoastere si de actiune, muncind mai inteligent, pentru ca a conduce colectivitati umane nu poate fi o problema nici simpla, nici usoara. De asemenea, orientarea contemporana spre sisteme uneori complexe, cu multe componente, nu admit orice fel de management, cu solutii mediocre.

Stiintei managementului i s-a deschis un camp mai larg, datorita politicii stiintei si a dezvoltarii tehnologiei. Ca si alte stiinte are si ea propria ei logica, pornind din interiorul ei. De pilda, in timp ce campul de investigatii al stiintelor naturii este format din teorii aflate intr-un proces de permanenta maturizare, stiinta manageriala – ca si toate stiintele sociale – lucreaza pe „nisipurile miscatoare” ale unei realitati in permanenta si grabita transformare.

Managementul semnifica o activitate de tip intelectual, cu rigorile impuse de stiinta manageriala si deci, o necesitate de necontestat, nemaifiind ingaduita o conducere sprijinita pe abilitati ci una pe baza stiintei – stiinta managementului. Ceea ce a impus prezenta acestei stiinte a fost insa si practica, adica ridicarea nivelului spre o conducere stiintifica.

În literatura de specialitate, stiintei si practicii manageriale stiintifice i se recunoaste rolul de baza al cresterii economice, iar Peter Drucker, reputat om de stiinta in domeniu, sustine ca managementul constituie principala cale de crestere economica. La randul sau, Richard Famer, unul dintre intemeietorii managementului comparat, subliniaza potentialul economic al managementului, afirmand ca: “importul de cunostinte de management poate fi mai productiv decat cel de tehnologii” si ca “managementul este unul din factorii esentiali care explica de ce o tara este bogata sau saraca”.

CAP. 1. CONTINUTUL SI FUNCTIILE MANAGEMENTULUI FIRMEI ÎN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIAT?

Managementul intreprinderilor rezida in studierea procesului si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure ridicarea eficientei.

Managementul, sub aspectul elementelor sale de continut, a fost prezent in activitatea oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. Managementul si-a facut simtita prezenta odata cu debutul activitatii productive a omului, fara insa ca acesta sa fie perceput ca atare. Orice activitate productiva sau de organizare a fost supusa legilor managementului. Practic managementul a fost prezent in intreaga activitate desfasurata de om sau de colectivitatile umane inca din comuna primitiva.

Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Ca urmare a acestui studiu se descopera principiile, regulile si celelalte elemente de esenta care explica continutul si dinamica managementului.

Un rol major in cadrul sau il detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management a intreprinderii in ansamblul sau si a componentelor sale majore.

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman sunt:

- procese de executie;

- procese de management sau de conducere.

Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca fie ca actioneaza nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie in mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munca.

Procesele de management se caracterizeaza, in principal, prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, cu caracter multilateral.

Procesul tipic de management se poate restructura in trei faze sau etape principale:

a.) Faza previzionala, caracterizata prin preponderenta previziunii. Managementul de tip previzional se concentreaza asupra stabilirii de obiective pentru unitatea respectiva, deciziile strategice si tactice fiind prioritare, ceea ce-i confera un caracter anticipativ;

b.) Faza de operationalizare, caracterizata prin preponderenta organizarii, coordonarii si antrenarii personalului la realizarea cotidiana a obiectivelor cuprinse in planurile si prognozele firmei;

c.) Faza finala, de comensurare si interpretare a rezultatelor se caracterizeaza prin preponderenta exercitarii atributului de evaluare-control. Ei ii corespunde managementul postoperativ.

Între cele trei faze ale managementului firmelor exista o strinsa interdependenta, ca urmare a unitatii si complexitatii procesului de conducere.

Fazele si functiile proceselor de management se fundamenteaza pe doua elemente:

1. Informatia - este "materia prima"- serveste la elaborarea deciziilor - principalul instrument de conducere;

2. Relatiile de management - raporturile dintre componentii unui sistem si componentii altor sisteme. Au o tripla determinare:

- social-economica, care consta din dependenta relatiilor de management de natura proprietatii asupra mijloacelor de productie si de natura relatiilor de productie;