Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

Desi legea stabileste reguli specifice pentru fiecare tip de societate comerciala, aspectele generale ale administrarrii societatii comerciale isi gaseste fundamentul juridic si in reglemetarile de drept comun in materia contractului de mandat. Organul de administrare dobandeste manadatul de reprezentare in baza actului constitutiv sau in baza hotararii Adunarii gnerale, primid astfel toate puterile neceseare indepliniii obiectivului propus, dar in limita manadatului conferit. Asadar, conceptul de administrare a asocietatii comerciale in legislatia romana isi gaseste fundament atat in prevederile de drept comun, respectiv de Drept Comercial, si Drept Civil, in Legea 31/1990 republicata,modificata si completata si in legi speciale ce reglemeteaza anumite domenii de activitate. Din dispozitiile acestor acte normative, putem trage concluzia ca societatile comerciale pot fi administrare de unul sau mai multi administgratori, iar in functie de tipul de societate, pluralitatea administratorilor nu este sau este reglementata prin dispozitii de lege, precum cazul societatilor pe actiuni, unde aceasta pluralitate este organizata prin lege sub forma consiliului de administratie. Tot in acest caz, legea pune la dispozitia actionarilor posibilitatea de a alege intre sistemul de administrare unitar sau cel dualist.

1.3. Acceptiunile termenului de administrator

În dreptul francez, pentru functia de administrator, in cazul societatilor pe actiuni (societatilor anonime) este utilizat termenul de conducator („dirigéant”), iar in cazul societatilor de persoane si a celor cu raspundere limitata, notiunea de gerant („gérant”) [11 Claudia Rosu, Natura juridica a functi?i administratorilor soci?tatilor com?rcial? in dr?ptul franc?z, in R.D.C. nr.10/2002, p.162]. În dreptul american, administratorii poarta denumirea de directori („directors”). Ei sunt insarcinati cu managementul societatii si, prin pozitia lor, datoreaza societatii un inalt grad de fidelitate (loialitate).Relatia lor cu societatea este o relatie unica in felul ei asemanatoare cu cea de la nivelul institutiei trustului, dintre trustee si creator. În nici un caz o asemenea relatie nu este considerata una de agency-notiune care inglobeaza si mandatul in dreptul continental [12 S. David, Fl. Baias ,op. cit. , p.17].

Atat in doctrina cat si in legislatia noastra, termenul de administrator comporta mai multe acceptiuni.Astfel,in literatura de specialitate se vorbeste despre „administrator unic” sau „o pluralitate de administratori”-notiuni prezentate anterior si care sunt reunite in sfera termenului de„organe executive ale societatii-”.Apoi se vorbeste despre un „administrator de drept” si despre un „administrator de fapt” in contextul raspunderii contraventionale (care vizeaza in unele cazuri atat societatea cat si administratorii de drept sau de fapt) cat si in contextul raspunderii patrimoniale a administratorilor societatii aflata in procedura falimentului [13 ?manoil Munt?anu , Un?l? asp?ct? privind raspund?r?a administratorilor soci?tatilor com?rcial? p?ntru star?a d? inc?tar? a platilor soci?tatii, in RDC 6/2000, p.138].

În acest ultim caz, prin administrator de drept (de jure) se intelege administratorul aflat in functiune la data incetarii platilor, iar prin administrator de fapt(de facto) acea persoana din cadrul societatii care desfasoara o activitate obisnuita de gestiune si administrare a societatii, fara ca numirea sa sa fi fost adusa la cunostinta tertilor in mod legal.

În practica judiciara franceza s-a admis ca are calitatea de administrator de fapt persoana care „se amesteca fara drept in exercitarea functiilor determinante pentru directiunea generala a intreprinderii implicand o participare continua la aceasta directiune, precum si un control efectiv si constant al pietei(afacerilor) societatii” [14 Gh. Pip?r?a,op. cit,, p.7 cu trimit?r? la d?cizia Curtii d? Ap?l Paris din 11.06.1987 publicata in Bull?tin Jolly, p.719].

Termenul de administrator implica si alte conotatii in mod generic acoperind si alte notiuni cum ar fi cea de „conducator ” al unei banci (potrivit legii bancare numarul 58/1998,republicata,)-respectiv presedintele si vicepresedintele consiliului de administratie pentru bancile romane, ori directorii imputerniciti ai sucursalelor din Romania ale bancilor straine.În aceesi ordine de idei, o alta institutie vizata este cea a managerului(introdusa normativ prin Legea nr. 66 din 1993,republicata,privind contractul de management).Aceasta lege a fost abrogata prin O.U.G. nr. 49 din 22 aprilie 1999 [15 Prin H.G. nr.364/10 mai 1999 (M.Of. Nr.214 din 14 mai 1999) au fost aprobat? Norm?l? m?todologic? d? aplicar? a O.U.G. nr. 49 /1999, ?laborat? d? Ag?ntia Romana d? D?zvoltar?] privind administrarea companiilor/societatilor nationale, a societatilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar precum si a regiilor autonome. Prin acest act normativ contractul de management a fost inlocuit cu un contract de administrare.Acesta insa, nu trebuie confundat cu acel contract de administrare reglementat de Legea nr.31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare (art.136), ce vizeaza administrarea de catre o persoana juridica specializata a unei societati comerciale. Avand in vedere faptul ca, intre regimul juridic al managerului reglementat de Legea nr.66/1993 si cel al administratorului asa cum acesta este prevazut de O.U.G. nr.49/1999, republicata, nu sunt deosebiri fundamentale, apreciem ca notiunea de manager, desi nu mai are o consacrare legala, ar putea fi folosita, in mod subsidiar in contextul aratat.

Managerul, fie ca era o persoana fizica ori o persoana juridica (romana sau straina), indeplineste, in virtutea contractului reglementat de legea mentionata, atributiile administratorului unic [16 a s? v?d?a, p?ntru d?zvoltar?:D. Clocotici, Gh. Gh?orghiu, Natura juridica a contractului d? manag?m?nt, in R.D.C. nr. 2/1994, p.43-59 si Norm?l? m?todologic? numarul 1/1994 al Fondului Propri?tatii d? Stat privind s?l?ctionar?a manag?rilor si inch?i?r?a contractului d? manag?m?nt(„Monitorul Oficial al Romani?i” , part?a I, numarul 54 din 2 marti? 1994), la car? ?st? an?xat mod?lul ori?ntativ al contractului d? manag?m?nt pr?cum si „Norm?l? m?todologic? r?f?ritoar? la s?l?ctionar?a manag?rilor si inch?i?r?a contract?lor d? manag?m?nt in r?giil? autonom?”, aprobat? prin HG. nr. 263/1994“(„Monitorul Oficial al Romani?i”, part?a I, numarul 257 din 23 iuni? 1994)

].

CAPITOLUL 2. STATUTUL JURIDIC AL ADMINISTRATORULUI SOCIETATILOR COMERCIALE

2.1.Calitatea de administrator

Avand in vedere rolul deosebit ce-i revine administratorului in organizarea si functionarea societatii comerciale, persoana care este desemnata in aceasta calitate trebuie sa indeplineasca o serie de conditii , cerute de lege.Pentru a lamuri aceste conditii, se impun in prealabil o serie de precizari cat priveste persoanele care pot fi desemnate sa exercite functia de administrator.

În forma initiala a Legii nr. 31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere ca nu se prevedea expres posibilitatea exercitarii functiei de administrator de catre o persoana juridica s-a interpretat ca ar fi in spiritul actului normativ mentionat ca administrarea sa se realizeze doar de catre persoanele fizice [17 Octavian Capatana, Soci?tatil? com?rcial? ,?ditura Lumina L?x,Bucur?sti,1991, p.192]. Cu toate acestea s-a exprimat si opinia contrara ca desi legea societatilor comerciale nu prevedea, ar fi fost posibil ca o prin modificarile ulterioare aduse Legii nr. 31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare (OUG. nr. 32/1997), persoana juridica sa exercite functia de administrator [18 Cristiana –Irin?l Stoica , ?x?rcitar?a functi?i d? administrator al un?i soci?tati com?rcial? d? catr? o p?rsoana juridica , in RDC nr. 1/1995,p.89-91

]. Aceasta problema a fost rezolvata astfel in art.136 al Legii societatilor comerciale republicata se prevede expres posibilitatea exercitarii functiei de administrator de catre o societate comerciala.În consecinta pot avea calitatea de administrator atat persoanele fizice cat si cele juridice.

În cele ce urmeaza, vom distinge intre conditiile de numire a administratorului persoana fizica si a celui persoana juridica.

2.2. Conditiile referitore la persoanele fizice

Conditiile referitoare la persoanele fizice vizeaza : capacitatea juridica , onorabilitatea, cetatenia administratorului,chestiunea calitatii de asociat a administratorului, a cumulului calitatii de administrator la mai multe societati comerciale si a cumulului functiei de administrator cu calitatea de salariat al aceleasi societati comerciale.

2.2.1. Capacitatea juridica a administratorului

Administratorul persoana fizica trebuie, potrivit art.6 al. 2 si art. 135 si 136 din Legea nr. 31/1990 , republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare,sa aiba capacitate deplina de folosinta si exercitiu.

În conformitate cu prevederile art. 5-8 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice , capacitatea de folosinta este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile iar capacitatea deplina de exercitiu este acea aptitudine de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile.

Conditia capacitatii depline se datoreaza, pe de o parte, faptului ca administratorul incheie acte juridice pentru realizarea scopului societatii [19S. Carp?naru, op . cit. , p.213 ], iar pe de alta parte faptului ca administrarea societatii este o forma de exercitare a atributiilor dreptului de propietate sociala , in concretizarea obiectului de activitate al societatii gerantul savarsind atat acte de administrare si conservare a patrimoniului social , cat si acte de dispozitie cu privire la acesta [20 Gh. Pip?r?a, op. cit. , p.12].De aceea , o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu o capacitate de exercitiu restransa , nu ar putea sa exercite functia de administrator.

Pornind de la faptul ca regula o constituie capacitatea iar incapacitatea este exceptia, incapacitatea de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele respective sunt de stricta interpretare si aplicare [21 Vasil? N?m?s , Dr?pt comm?rcial , ?ditura Hamangiu , 2012 , p. 103

].

În conformitate cu prevederile art.135 cu trimitere la art.6 al. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare nu pot fi fondatori si implicit administratori , persoanele care se afla intr-unul din cazurile de incapacitate legala a persoanei fizice sau carora le-a fost aplicata una din sanctiunile penale in sensul art.6 din Legea nr.31/1990,. republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare.Astfel , sunt incapabili minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti , iar in contextul legii societatilor comerciale tot incapabili sunt si minorii cu capacitate de exercitiu restrasa care nu pot face acte de dispozitie decat cu incuviintarea reprezentantului legal si cu autorizarea prealabila a autoritatii tutelare.

Desemnarea ca administrator a unei persoane incapabile are drept consecinta decaderea acesteia din drepturile aferente functiei de administrator(art.135 din Legea nr.31/1995,republicata) iar actele juridice incheiate de o asemenea persoana sunt lovite de nulitate.

Strans legat de capacitatea administratorului persoana fizica , se ridica problema calitatii de comerciant a acestuia avand in vedere faptul ca , in contextul atributiilor pe care le exercita , in principiu, efectueaza o serie de acte si operatiuni , care potrivit Codului comercial sunt considerate fapte de comert . Savarsirea faptelor de comert insa , reprezinta doar o singura conditie a dobandirii calitatii de comerciant.Pe langa aceasta , art.7 cod comercial a mai introdus conditia savarsirii faptelor de comert ca o profesiune obisnuita iar potrivit majoritatii opiniilor exprimate in doctrina se va retine in mod obligatoriu si conditia ca savarsirea faptelor de comert sa se faca in nume propriu [22 S. Carp?naru , op. cit, p.69-70].

Avand in vedere prevederile Legii nr.31/1990 republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare privitoare la administratori si mai ales articolul 72 care arata ca :„obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege” concluzionam ca administratorul persoana fizica nu indeplineste decat primele doua conditii cerute pentru calitatea de comerciant deoarece nu actioneaza in nume propriu ci din imputernicirea si in nume societatii pe care o administreaza. Desigur,avem in vedere si ipoteza in care un comerciant persoana fizica , care desfasoara propiul sau comert sa devina si administrator al unei societati comerciale cu conditia ca intre acestea sa nu se ajunga la contrarietate de interese in sensul art. 145 din Legea nr. 31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare.

2.2.2.Onorabilitatea administratorului

Persoana desemnata ca administrator trebuie sa indeplineasca si conditia unei moralitati nestirbite si desavarsite [23 O. Capatana, op. cit., p.236 si S . Carp?naru, op. cit.,p.214] deoarece ea implica ideea de credibilitate, incredere , absolut necesara , atat in raporturile dintre administrator si societate cat si in raporturile acestuia din urma cu tertii si cu ceilalti comercianti.

Ca si capacitatea , onorabilitatea adminstratorului este o conditie expresa. Astfel , Legea nr. 31/1990 , republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare, in art. 135 prevede ca persoanele care nu pot fi fondatori , nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanti ai societatii , iar daca au fost alese , sunt decazute din drepturi.Art.6 al. 2 din aceesi lege stabileste ca nu vor putea fi fondatori persoanele care sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere , fals , uz de fals ,inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita , precum si pentru alte infractiuni prevazute de legea societatilor comerciale. [24 În art. 265 –276 ( titlul VIII r?f?ritor la infractiuni ) din L?g?a nr. 31/1990, r?publicata 2012 cu modificaril? si compl?taril? ult?rioar? s? stabil?sc o multitudin? d? fapt? ( 33 ) sanctionat? p?nal , cu am?nda sau inchisoar? si car? ii priv?st? p? administratori,c?nzori, fondatori,dir?ctori.]

Art.165 cu trimitere la art.6 din Legea nr. 31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare are in vedere numai fondatorii si administratorii societatii pe actiuni , cu toate acestea doctrina [25 S. Carp?naru ,op. cit. , p.214]si practica [26D?cizia nr. 511 din 03.noi?mbri? 1994 a C.S.J., s?ctia com. , in RDC nr. 3/1995 p.156;Gh. Pip?r?a , op. cit., p.13 fac? trimit?r? in s?nsul aratat la d?cizia civ. Nr. 255/1992 a C.S.J., s?ctia ?con. si com.] au cazut de acord ca textele de lege mentionate trebuie interpretate extensiv fiind aplicabile oricarei societati comerciale , indiferent de forma ei juridica. Pentru a fi operabila restrictia impusa de art.6 al. 2 din legea societatilor comerciale se cere condamnarea definitiva si irevocabila a administratorului pentru faptele mentionate , in sens contrar aducandu-se atingere principiului prezumptiei de nevinovatie.În acest sens s-a pronuntat si practica judiciara [27 Id?m , in RDC nr. 3 din 1995

] aratand ca „(…)Principiul prezumptiei de nevinovatie statorniceste ca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.(…)Onorabilitatea administratorilor , ca si a fondatorilor , conditie pe care legea nu o impune asociatilor care nu au aceasta calitate , se considera nestirbita, atata timp cat acestia nu au fost condamnati printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru una din infractiunile prevazute de art.29 din Legea nr.31/1990”, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare.

Avand in vedere faptul ca art.6 al. 2 din legea societatilor comerciale face referire la infractiuni in sensul legii penale, interdictia respectiv decaderea vizate de art. 135. din lege nu mai opereaza din momentul in care a intervenit reabilitarea ( de drept sau judecatoreasca ) deoarece ca urmare a reabilitarii inceteaza decaderile , interdictiile si incapacitatile , insa condamnarea ramane ca atare in contextul art.133 Cod penal. [28 Mat?i Basarab , Dr?pt p?nal. Part?a g?n?rala . Vol. 2 . ?ditia a II-a , ?dit.Lumina L?x, Bucur?sti,1997,p.388 ] În privinta societatilor de valori mobiliare , din interpretarea art. 37 lit. b,c din Legea nr.52/1994,republicata privind valorile mobiliare si bursele de valori se impune conditia ca membrii consiliului de administratie , personalul de conducere ori agentii pentru valorile mobiliare sa nu aiba antecedente penale . Este vorba asadar, in acest caz , de orice fel de antecedent penal , nu numai cele delimitate in art.6 al.2 din Legea nr.31/1990, republicata 2012 cu modificarile si completarile ulterioare mai mult pare sa se excluda posibilitatea ca o persoana reabilitata sa exercite aceasta functie [29 A s? v?d?a : Gh. Pip?r?a , op. cit., p.16 car? critica pr?v?d?ril? art.37 lit.b din L?g?a nr.52/1994 privind valoril? mobiliar? si burs?l? d? valori.].