Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I: GLOBALIZAREA ECONOMIC? 4
1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare 4
1.2. Efectele fenomenului de globalizare 5
1.2.1. Tendin?e de ansamblu ?n evolu?ia fenomenului de globalizare 5
1.2.2. Efectele pozitive ale globaliz?rii 8
1.2.3. Efectele negative ale globaliz?rii 10
1.2.4. Efecte micro ?i macroeconomice ale globaliz?rii 12
1.3. Globalizarea pie?elor financiare 13
1.3.1. Esen?a ?i tr?s?turile pie?elor financiare globalizate 13
1.3.2. Politici financiar-monetare sub impactul globaliz?rii 14
1.3.3. Evolutiile semnificative ale fluxurilor valutar - financiare interna?ionale 15
CAPITOLUL II: PIE?ELE FINANCIARE ?N ECONOMIILE EMERGENTE ?I ?N TRANZI?IE 21
2.1. Sisteme financiare ale economiilor emergente ?i ?n tranzi?ie 21
2.1.1. Apari?ia pie?elor de capital 21
2.1.2. Tr?s?turi specifice acestor pie?e 22
2.1.3. Determinante ale dezvolt?rii pie?elor de capital 25
2.2. Perspectivele pie?elor de capital din economiile emergente ?i ?n tranzi?ie 26
2.2.1 Finan?area prin intermediul pie?elor de capital 26
2.2.2 Scenarii ale dezvolt?rii pie?elor de capital 28
2.2.3. Migrarea capitalului dinspre economiile emergente ?i ?n tranzi?ie c?tre pie?ele interna?ionale 32
CAPITOLUL III: ANALIZA PROCESELOR DE INCURAJARE A DEZVOLTARII FINANCIARE. PROPUNERI DE REFORM? A SISTEMULUI FINANCIAR INTERNA?IONAL 34
3.1. Stabilirea de standarde ?i coduri interna?ionale 34
3.2. Implicarea sectorului privat ?n prevenirea ?i gestionarea crizelor financiare 36
4.3. Mecanisme de protec?ie social? pentru stabilitatea financiar? 37
3.4. Reforma institu?iilor financiare interna?ionale 38
3.5. Acorduri de cooperarea monetar? ?i financiar? regionale 39
CONCLUZII 42
BIBLIOGRAFIE 43

Alte date

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Motto al ultimelor doua decenii, termenul de globalizare are o diversitate de acceptiuni, ceea ce constituie o sursa de confuzie. Atunci cand se refera la globalizare, economistii si oamenii de afaceri se gandesc mai ales la internationalizarea crescanda a pietelor, adica acea tendinta catre o mai pronuntata integrare economica si financiara. Conform definitiei folosite in medii economice, globalizarea se refera mai ales la nivelul integrarii internationale. Din acest punct de vedere, interdependenta trebuie inteleasa ca o consecinta a acestui proces de internationalizare, si nu ca o definitie.

Dintr-o perspectiva istorica, globalizarea financiara nu este un fenomen nou, insa amploarea sa actuala este fara precedent. Fluxurile de capital exista de multa vreme. În timp, numeroase studii au demonstrat ca fluxurile de capital de acum o suta de ani sunt comparabile cu cele din ziua de azi. La acea epoca insa, un numar limitat de tari si sectoare participau la asa numita globalizare financiara. Fluxurile de capital erau destinate in principal sprijinului fluxurilor comercial, aceste fluxuri luau cel mai adesea forma obligatiunilor si erau pe termen lung.

În ultimii ani, in ciuda impresiei generale privind globalizarea financiara, sistemul financiar international are inca un nivel insuficient de integrare, iar segmentarea pietelor de capital persista. În acelasi timp insa, acest fenomen este greu reversibil si aceasta datorita recentei dereglementari a sistemelor financiare, progresului tehnologic din domeniul serviciilor financiare si de comuncatii, precum si diversitatii canalelor de difuzare a globalizarii financiare.

Rezultat al dezvoltarii economice din ultimele secole, relatiile financiar-monetare internationale au cunoscut o explozie puternica mai ales in cea de-a doua parte a secolului XX. Gradul tot mai ridicat de integrare al pietelor financiare internationale isi pune amprenta din plin asupra modului de derulare si de orientare a fluxurilor financiare internationale. Globalizarea financiara este un proces ireversibil care produce modificari structurale si functionale in ansamblul economiei mondiale. În aceste conditii, intelegerea modului de functionare a pietei financiare internationale, a mecanismelor si instrumentelor specifice acesteia, constituie o conditie de baza a dezvoltarii economice si al progresului general. În contextul actual, in care orice operatiune comerciala internationala (indiferent de gradul sau de complexitate) nu se mai poate derula fara accesul direct la piata financiara internationala, cunoasterea acesteia de catre operatorii economici interesati de o dezvoltare a afacerilor lor in plan international devine obligatorie.

Aceasta lucrare incepe in a analiza unele perspective asupra procesului de globalizare si apoi prezinta o imagine de ansamblu a sistemului monetar financiar international. Avand o structura bine conturata si o arie distincta de manifestare, relatiile financiare internationale sunt de fapt o prelungire a relatiilor economice aparute intre diferitele tari. Cele mai importate aspecte avute in vedere in studiul modului de manifestare si derulare al fluxurilor financiar-monetare internationale, si pe care lucrarea de fata isi propune sa le analizeze in detaliu sunt: institutiile financiare internationale cu vocatie universala, evolutia sistemului monetar international, aranjamentele monetare internationale existente in prezent, principalele instrumente utilizate pe pietele financiare internationale, intermedierea financiara si rolul acesteia in derularea fluxurilor financiare internationale.

CAPITOLUL I: GLOBALIZAREA ECONOMIC?

1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare

Economia internationala este marcata de o multitudine de mutatii de fond care remodeleaza tesatura de interdependenta pe baza carora ea functioneaza. Dezvoltarea societatii internationale si adaptarea continua a structurile economice la modificarile rapide ce au loc pe plan mondial plaseaza practic toate natiunile intr-un proces continuu de restructurare si tranzitie.

Doua forte principale, dinamice si in interdependenta, conduc acest proces si anume:

- adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale;

- aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale.

Globalizarea poate fi definita ca fiind cea mai inalta forma de internationalizare a activitatii economice.

Tendintele de globalizare se manifesta in economia mondiala pe mai multe planuri: al integrarii sistemului international de productie, al integrarii unor piete de marfuri sau servicii, al convergentei politicilor economice ale economiilor nationale. Fenomenul globalizarii potenteaza si mai mult rolul informatiei ca resursa decisiva a dezvoltarii economice in etapa actuala.

Globalizarea reprezinta procesul de intrepatrundere tot mai accentuata intre economiile nationale. Ne indreptam spre un nou sistem economic mondial global, unde interdependenta economica dintre tari reprezinta elementul esential.

Internationalizarea productiei este considerata inima procesului de globalizare. În cadrul procesului de internationalizare a productiei, de fapt de globalizare a procesului de productie, corporatiile transnationale reprezinta elementul esential.

În stransa legatura cu internationalizarea productiei, un alt factor al globalizarii il reprezinta comertul international, fiind cel mai vechi flux al circuitului mondial devansat de productia globala si puternic dominat de companiile transnationale [1 Dumitru, Patriche, Comert si globalizare. Editura ASE, Bucuresti, 2003

].

Institutionalizare comertului international dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a avut drept consecinta principala reducerea tarifelor, in special la produsele manufacturate, ceea ce a permis tarilor in dezvoltare sa castige noi si noi piete. Valorificarea oportunitatilor oferite prin prisma globalizarii s-a constituit intr-un factor dinamizator al comertului international.

Cu toate acestea, evolutia comertului international in ultimii ani a fost marcata de crizele care au avut loc in diferite regiuni ale lumii. Procesul globalizarii a demonstrat o data in plus ca interdependentele dintre state sunt mai stranse ca oricand si ca nimeni nu este invulnerabil in fata fenomenelor negative care afecteaza o regiune sau alta. Volumul exporturilor mondiale, cat si al importurilor au cunoscut o crestere lenta in toate regiunile lumii, dar mai ales in tarile in dezvoltare [2 Prof. univ. dr. Bran Florina; Prof. univ. dr. Moga Toader. Comert si globalizare. Efecte ecologice ale globalizarii fluxurilor comerciale; Nr. 17, Aprilie 2005].

O alta componenta a globalizarii o constituie internationalizarea fluxurilor financiare internationale. Momentul esential al inceputului globalizarii pietelor financiare l-a constituit trecerea la cursurile flotante si deschiderea pietelor financiare. Astazi, fluxurile financiare internationale sunt cele mai dinamice.

Dar poate ca mai mult decat orice, revolutia informationala a fost cea care a dat aripi noi procesului de globalizare. Asa cum remarca un reporter al televiziunii franceze, acum zece ani nu se vorbea de Internet si foarte putini aveau telefon mobil. Astazi ni se pare imposibila viata fara aceste doua instrumente care ne pot conecta in cateva secunde cu oricine de pe glob. Scaderea costurilor tehnologiilor informationale si continua perfectionare a instrumentelor comunicationale sunt elemente care contribuie din plin la accelerarea globalizarii [3 Ioan, Rotariu (coordonator); Octavian, Brandeu; Gabriel, Bazoi. Tendintele mondializarii si mondializarea tendintelor: Integrarea economica regionala si globalizarea afacerilor. Editura MIRTON, Timisoara, 2004].

Dincolo de aceste aspecte succint prezentate, legate de procesul globalizarii privit mai ales prin prisma implicatiilor societatilor transnationale, interesante sunt si opiniile care vad in acest fenomen ireversibil o serie de pericole, care, daca sunt ignorate pot avea un efect total contrar procesului de dezvoltare. Marginalizarea tarilor sarace nu mai reprezinta o amenintare, ci o realitate, care daca va persista nu va face altceva decat sa adanceasca tot mai mult decalajul dintre bogati si saraci.

1.2. Efectele fenomenului de globalizare

1.2.1. Tendinte de ansamblu in evolutia fenomenului de globalizare

În actuala diviziune internationala a muncii exista tari cu grade diferite de specializare internationala. Astfel, tarile dezvoltate, care se bazeaza pe tehnica moderna si pe circulatia rapida a informatiei au o specializare eficienta care le asigura o pondere mare in totalul schimburilor internationale. Se constata un numar tot mai mare de produse realizate prin specializare internationala ridicata, astfel incat nici nu se mai poate identifica, la o privire sumara, cine este producatorul. Agentul economic superspecializat, care poate fabrica totul dar fara a produce nimic este tot mai frecvent, costurile scazute si profiturile ridicate fiind rezultatul acestei specializari. La polul opus avem tari slab dezvoltate, cu specializare unilaterala si cu pondere infima din PIB insumat in exporturile mondiale.

Principalele caracteristici si tendinte pe piata mondiala pot fi considerate [4 Ilie, Rotariu. Globalizare si turism. Editura Continent, Sibiu, 2004, p. 77]:

? tendinta de restructurare a diviziunii internationale a muncii, respectiv de afirmare a tarilor in curs de dezvoltare pe piata produselor manufacturate;

? specializarea tarilor dezvoltate in domeniul cercetarii cu rezultate in tehnici moderne si ultramoderne, in timp ce tarile in curs de dezvoltare se specializeaza in furnizori de materii prime si produse industriale de baza sau clasice;

? reorientarea spre produse de baza a tarilor dezvoltate prin cresterea corelatiei intre industria extractiva si cea prelucratoare pentru a limita dependenta lor de sursele externe. Fenomenul este mai marcant in Europa si Japonia;

? regruparea in cadrul tarilor in curs de dezvoltare care poate genera o restructurare in diviziunea internationala a muncii. Sunt edificatoare rezultatele obtinute de „tigrii” asiatici: Hong Kong, Singapore etc.;

? scaderea numarului tarilor implicate in fluxurile financiare internationale si in paralel cresterea lor rapida atat cantitativ cat si ca rol in finantarea celorlalte tari;

? cresterea ponderii si rolului structurilor, zonelor economice in diviziunea internationala economica, aparitia de sisteme economice mixte sau total noi (cazul Hong Kong, UE sau China);

? tendinta de a „repatria” industrii prelucratoare clasice, care prin echipare ultrasofisticata – dar costisitoare ca si capital – ajung la cote de profit si performanta superioare fata de perioada cantonarii lor in tarile lumii a treia. De exemplu, fabrici de confectii capabile sa produca in cateva ore un model de consum exact pe marimea si dimensiunile preluate de la client in magazin.

Drept consecinta se estimeaza ca piata mondiala va insemna o competitie tot mai accentuata intre producatori, ceea ce va adanci diviziunea internationala a muncii. Revolutia tehnico-stiintifica, cea culturala, revolutia informatica si cea din telecomunicatii ca si cresterea rolului factorului politic sunt de natura sa aduca schimbari majore in diviziunea internationala a muncii. Înca nebanuite, biotehnologia si genetica pot provoca schimbari in insasi natura umana. Din pacate nu se estimeaza a se depasi faza schimbului inegal, discriminatoriu, cu toate ca mai multe reuniuni si acorduri internationale si-au propus sa depaseasca aceasta stare.

Principala forma de relatii economice intre state a fost la inceput, si inca este, cantitativ, schimbul international de marfuri sau comertul exterior. În preajma primului razboi mondial au devenit semnificative investitiile directe de capital, care au ajuns preponderente, unele gasindu-se chiar in tari beligerante. Dupa cel de-al doilea razboi mondial nevoia de investitii mari, in principal, a dus la dezvoltarea cooperarii economice si tehnico-stiintifice intre state. Urmeaza imediat – in ultimul deceniu mai vizibil si pentru neinitiati – transferurile, imensele fluxuri de capital care se misca instantaneu gratie sistemelor de computere si a telecomunicatiilor in timp real intre ele. Toate aceste legaturi formeaza fluxurile economice internationale, definite ca miscarea unor valori materiale, banesti sau spirituale de la o tara la alta, care sunt si caile principale prin care globalizarea se extinde. La acestea se adauga doua cai care, amandoua, au o contributie mai mare decat toate celelalte: monopolul informatiei si puterea de persuasiune si/sau de presiune a statului de origine.

Tendinta generala a fluxurilor internationale este de diversificare. Ele sunt influentate de o multitudine de factori tehnici, economici, extraeconomici etc., care pot actiona pe moment sau in perspectiva. Aparitia unui flux nou inseamna de regula inlocuirea unuia vechi. Între fluxurile economice existente intr-o anumita perioada exista legaturi mai mult sau mai putin puternice. Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial [5 Carmen, Paunescu; Marfa si globalizarea pietei. Editura ASE, Bucuresti, 2004]. El exprima schimbul reciproc de activitati dintre diversele economii nationale in sfera circulatiei, productiei, cercetarii stiintifice, in esenta profitul final obtinut de economiile mai performante, de actorii majori care au ca baza acea tara. Relatiile economice externe ale unei tari formeaza un tot unitar. Fiecare flux este autonom, cu forme specifice de exprimare si masurare dar el se integreaza, ducand la notiunea de eficienta generala a relatiilor economice externe, cu metodologii specifice de masurare a efectelor integrate. Pentru moment, multinationalele, care par a fi caracteristica globalizarii, nu desfiinteaza statul, numai si-l subordoneaza. În plus, fiecare flux are timpul sau istoric de manifestare, aparand o neconcordanta intre efortul facut cu generarea lui si efectul sau. De exemplu, formarea pietei de munca cere 15-25 de ani. De multe ori efectele sunt culese de alte tari, din aceasta cauza.

Evolutia si formele de manifestare ale circuitului international depind in principal de: gradul de dezvoltare a economiilor nationale, gradul de adancire al diviziunii muncii, stadiul relatiilor politice internationale. Trebuie subliniat si faptul ca circuitul economic mondial poate influenta relatiile politice internationale si prin acesta si economia nationala.

Globalizarea inseamna o crestere a numarului de parteneri pe piata, inseamna accentuarea concurentei, iar rezultatul este cresterea calitatii, eficientizarea activitatilor economice, stimularea inovatiei.

Desi este rezultatul liberalizarii comertului, globalizarea contribuie in acelasi timp la accelerarea acestui proces. Firmele cunosc faptul ca rentabilitatea si competitivitatea lor depind de gradul de internationalizare a activitatilor lor si fac presiuni asupra guvernelor pentru a obtine deschidere mai mare la pietele externe.

Tendintele de internationalizare si de integrare economica internationala si-au croit drum de-a lungul unui secol in conditii complexe, impletindu-se cu politici si actiuni atat de dominatie cat si de cooperare. Ele n-au putut inlatura inegalitatile dintre regiunile lumii si dintre tari, decalajele si dezechilibrele majore. Totusi, globalizarea si integrarea economica imprima o mai mare coeziune economica mondiala, creeaza posibilitati mai bune pentru actiuni comune, in vederea rezolvarii unor probleme globale care preocupa comunitatea internationala in ansamblul ei pe baza interdependentelor si conlucrarii intre natiuni.

1.2.2. Efectele pozitive ale globalizarii

În procesul de globalizare sunt parti care castiga si parti care pierd, astfel incat acest fenomen creeaza la nivelul pietelor nationale si pietei mondiale „invinsi” si „invingatori”. Odata cu eliminarea barierelor din calea concurentei libere, sectoare intregi de activitate isi vad periclitata soarta, fiind amenintate cu disparitia sau, cel putin, cu „rationalizari” drastice pentru cresterea eficientei.