Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Imaginea de sine in copilaria mica

Despre lucrare

lucrare-licenta-imaginea-de-sine-in-copilaria-mica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-imaginea-de-sine-in-copilaria-mica


Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA PSIHICA LA VARSTA PRESCOLARA
1. Substadiile dezvoltarii psihice a prescolarului
2. Coordonate ale dezvoltarii psihice a prescolarului
3. Particularitatile dezvoltarii intereselor si trasaturilor de caracter la prescolari
4 . Relatia dintre personalitate , imaginea de sine si comportament
CAPITOLUL II
FORMAREA IMAGINII DE SINE LA PRESCOLARI
1. Delimitari conceptuale
2. Imaginea de sine - rolul ei reglator in sistemul personalitatii
3. Imaginea de sine in copilarie
3. 1. Imaginea de sine -aparitie si evolutie
3.2. Caracteristici ale imaginii de sine
3.3 . Factorii care influenteaza imaginea sinelui la prescolari
4. Imaginea de sine sanatoasa si imaginea de sine deficitara la prescolari
5. Obiective realizabile in conturarea imaginii de sine la prescolari
CAPITOLUL III
FORMELE DE ACTIVITATE ALE PRESCOLARULUI
1. Jocul - element central al formarii si dezvoltarii personalitatii si imaginii de sine
2. invatarea . Asigurarea continuitatii intre activitatea de joc si activitatea de invatare
CAPITOLUL IV
CERCETAREA FORMARII IMAGINII DE SINE LA PRESCOLARI
1. Motivatia alegerii temei de cercetare
2. Obiectivele cercetarii
3. Ipoteza cercetarii
4 Etapa constatativa a cercetarii
5. Metode si tehnici utilizate in cercetarea copiilor
6. Prezentarea probelor psihologice administrate copiilor
7. Analiza si interpretarea rezultatelor probelor psihologice si chestionarelor administrate
8. Studii de caz
8.1. Copilul A.F. ( 3,6 ani )
8.2. Copilul A.M. ( 4,2 ani )
8.3. Copilul I.C. ( 5 , 5 ani )
Concluzii
ANEXA

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{P}?

INTRODUCERE

Modernizarea invatamantului romanesc este o necesitate derivata din cerintele dezvoltarii societatii contemporane , din experienta practica acumulata si din posibilitatile pe care le ofera azi stiintele educatiei . Învatamantul este o institutie sociala dinamica si cu variate interconditionari nationale si internationale . Ultimii ani se caracterizeaza prin transformari profunde in toate activitatole . Problema adaptarii scolii la cerintele noi ale dezvoltarii sociale , organizarea ei in pas cu marile cuceriri ale revolutiei tehnico – stiintifice preocupa forurile guvernamentale si de specialitate din toate tarile lumii , corpul profesoral si masele tineretului de pretutindeni .

În perioada actuala , cand toate structurile vietii economice si sociale au trecut prin transformari importante , nici invatamantul nu a fost scutit de framantari , scoala romaneasca incercand sa-si gaseasca adevaratul drum . Schimbarile pe care le traim impun invatarea stilului de viata cerut de o societate democratica . Tinand cont ca invatamantul reprezinta o prioritate nationala de care depinde viitorul tarii , scoala a preluat din mers noile schimbari de concepte , structuri si continut impuse de evolutia societatii . Învatamantul de azi trebuie sa contribuie nu numai la pregatirea tanarului pentru viata , ci sa-l si implineasca in acelasi timp , ca individualitate , care sa creeze un camp mult mai larg pentru creativitate , initiativa , autonomie , si , in acest context sa contribuie la progresul uman general .

Dezbaterile actuale privind proiectarea unui nou sistem de invatamant urmaresc cateva coordonate esentiale :

a) sincronizarea cu evolutia sistemelor de invatamant din lume , orientat in directia stimularii altui tip de proiectare didactica , apt sa rezolve corect din punct de vedere pedagogic , raportul dintre cultura generala , cultura de specialitate si tranzitia de la invatamantul prescolar la invatamantul primar , de la invatamantul primar la cel secundar , in special de la invatamantul secundar inferior la invatamantul secundar superior , cu deschidere spre educatia permanenta – premiza a integrarii sociale ;

b) proiectarea noilor continuturi ale instruirii : planurile , programele si manualele scolare ;

c) curatirea ideologica a continuturilor ( operatie indispensabila ) si prioritatea

laturii formative ;

d) promovarea unei noi conceptii si modalitati practice de evaluare a

cunostintelor elevilor la sfarsitul fiecarui nivel de invatamant ..

Legea invatamantului prevede , ca ideal educational al scolii , dezvoltarea libera si armonioasa a individualitatii umane , formarea personalitatii autonome si creative.

Prima veriga a invatamantului ( invatamantul prescolar ) merita o atentie deosebita .

Studiile intreprinse in pedagogie si psihologie confirma ipoteza ca la varsta prescolara copilul dobandeste cele mai profunde , durabile si productive insusiri psihice ale individualitatii proprii , o intensa receptivitate , sensibilitate si flexibilitate psihica . Gradinita este pentru copil o oaza de lumina , prima lui scoala , prima treapta a invatamantului .

Imaginea inceputului de drum in educatia prescolarilor se contureaza din perspectiva acestei generatii care acum se formeaza pentru o societate ce se caracterizeaza printr-o dinamica rapida la toate nivelurile , incepand de la coordonatele fundamentale ale personalitatii umane , pana la mecanismele economico – sociale . Începutul de drum pentru prescolarii de azi inseamna si inceputul de drum al viitoarei societati care se dezvolta odata cu ei . De aceea , educatia prescolarilor necesita o preocupare deosebita din partea tuturor factorilor implicati in aceasta fundamentala misiune pentru concentrarea si corelarea resurselor materiale si umane in directia elaborarii cadrului pedagogic optim , astfel incat formarea prescolarilor de azi sa prefigureze cerintele viitoarelor decenii .

Învatamantul prescolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho – intelectual , fizic si socio – afectiv , pentru o cat mai usoara adaptare la activitatea de tip scolar , pentru o integrare scolara si sociala . Preocuparea pentru introducerea cat mai timpurie a copiilor intr-un sistem de educatie institutionalizat este justificata de faptul ca varsta prescolara reprezinta o perioada fundamentala pentru dezvoltarea ulterioara a copilului . Cercetarile pedagogice si psihologice arata ca pana la varsta de 4 – 5 ani copilul isi dezvolta 40 % din capacitatea intelectuala pe care urmeaza sa o atinga la maturitate . Nevalorizate la timp sau slab valorizate , potentele si disponibilitatile acestor perioade de varsta nu se pot recupera in anii urmatori decat in mica masura . Obiectivele principale ale invatamantului prescolar vizeaza cu precadere aspectele formative , punandu-se accent pe dezvoltarea proceselor intelectuale , pe formarea capacitatilor de cunoastere si exprimare , pe formarea unor deprinderi elementare de munca si comportare civilizata .

Daca dragostea innobileaza sufletul , iar competenta inalta mintea , educatia adevarata trebuie sa mentina intr-un echilibru optim aceste realitati , competenta si dragostea educatorilor fiind doua conditii complementare , doua dimensiuni esentiale ale educatiei adevarate . Copiii nu trebuie educati pentru prezent ci pentru viitor .

Învatamantul prescolar este privit tot mai mult ca o instruire realizata prin educatie si nu ca o educatie dobandita prin instruire . Dezvoltarea copilului este privita ca un sprijin ce i se acorda acestuia pentru a-si implini trebuintele sale , si nu ca un rezultat al modelarii dupa un tipar prestabilit . Aceasta schimbare de atitudine trebuie in mod firesc sa conduca la o schimbare si in obiectivele si continuturile educatiei prescolare .

Factorii care contribuie la modernizarea invatamantului prescolar ar putea fi divizati in doua categorii : obiectuali si personali

Primii se refera la mijloacele pe care tehnica actuala le pune la dispozitia invatamantului in vederea desfasurarii lui in conditii care sa faciliteze obtinerea unui randament cat mai mare . Cea de-a doua categorie de factori , cei personali , se refera la pregatirea si atitudinea generala a educatoarelor , ce sunt antrenate in organizarea si desfasurarea procesului instructiv – educativ .

Ceea ce caracterizeaza starea actuala a invatamantului romanesc prescolar este o libertate mai mare oferita copilului , capacitatilor sale de expresie , o eliberare a copilului si a educatoarei de formalismul impus

Scopurile educatiei prescolare sunt orientate pe intregirea si accelerarea formarii unor capacitati ce contureaza personalitatea , in raport cu specificul varstei cronologice si individuale , urmarind deschiderea orizontului cultural si pregatirea copilului pentru scoala . Din perspectiva punerii unei temelii solide a viitoarei personalitati dinamice , creatoare , active asa cum este prefigurata in finalitatile educatiei , gradinita de copii impreuna cu familia si cu societatea civila isi concentreaza eforturile pentru asigurarea unui invatamant prescolar de calitate , cu valente preponderent formative , eficiente si centrate pe trebuintele copiilor .

Dupa familie , gradinita constituie pima experienta de viata a copilului in societate . Gradinita este o institutie de educatie si o viata sociala proprie , structural diferita de cea de familie , chiar daca pastreaza amprenta atmosferei familiale . Aceasta institutie il asaza pe copil intr-un cadru nou prin dimensiunile si continutul sau . Aici copilul ia cunostinta cu activitati si obiecte care-i stimuleaza gustul pentru investigatie si actiune , il provoaca sa se exprime si ii propune , incipient , angajarea in relatii sociale de grup .

Cu cat copilul este mai solicitat de factorii excitanti cognitivi , psihomotori si afectivi cu o intensitate optima , cu alternanta tonica , cu atat acumularile asimilatorii sporesc , se formeaza structurile intelectuale si , prin consum energetic , sporesc functiile segmentelor psihice receptoare de informatii si ale capacitatilor intelectuale de esentializare , conexiune , sinteze si restructurare dinamica a competentei creative si adaptative .

Pentru ca un copil sa poata invata , trebuie ca modul de solicitare intelectuala sa fie pe masura dezvoltarii sale biopsihice si sa se potriveasca cu lumea sa .

“ Copilul trebuie aparat nu de propria-i dezvoltare , de propriile-i capacitati de achizitie , el trebuie protejat de felul in care se concepe invatarea in scoala , inabila a se modela varstelor „.

Educatia prescolara organizata este conceputa astfel incat sa se realizeze in functie de doua aspecte dominante : o prima treapta a socializarii si cea de-a doua , a pregatirii pentru scoala . Prescolarul reprezinta o personalitate in devenire , un viitor adult si nicidecum un adult in miniatura . El trebuie cunoscut si educat in consecinta , stimulat in devenirea sa umana , sprijinit in educatie , sa-si dezvolte potentialul biopsihic , sa-si materializeze posibilitatile , sa dobandeasca acele competente care-l indruma , sa-si formeze capacitatile proprii si aptitudinile care sa-i serveasca intregrarii scolare si apoi profesionale si sociale .

Educatia prescolara contribuie alaturi de familie , la sedimentarea primei trepte a edificiului personalitatii , ea fiind urmata de educatia scolara .

“ Educatia prescolara nu se reduce la pregatire intelectuala ,ci reprezinta mai cu seama educatia simturilor , a comportarii civilizate , a stapanirii de sine , a vointei , a creativitatii si autonomiei personale , a atitidinii pozitive faza de semeni si mediul ambiant .

Eforturile de reinnoire a educatiei prescolare pun accentul pe aspectul formativ – educativ al procesului de influentare a dezvoltarii personalitatii copilului si pe utilizarea unor strategii didactice adecvate varstei si caracteristicilor personale ale fiecaruia .

Printr-o insrtuctie adecvata , copilul capata informatii suficiente pentru varsta sa , despre mediul inconjurator , isi formeaza priceperea de a observa , de a se exprima corect , de a opera cu multimi de obiecte . Procesul intelegerii este conditionat de participarea activa a copilului in procesul cunoasterii , prin angajarea lui la descoperirea noului , prin problematizare . O conditie de baza este ca jocul sa ramana activitatea dominanta in gradinita .

O conditie a reusitei este si valorificarea si extinderea experientei personale a copilului printr-o gama larga de activitati dirijate si la libera alegere. O preocupare majora o reprezinta accentuarea individualizarii procesului instructiv – educativ pentru recuperarea unor intarzieri , corectarea unor eventuale greseli ale educatiei in familie si, mai ales , pentru dezvoltarea la nivel maximal al potentialului copiilor .

Fara posibilitatea ca fiinta umana sa fiie educabila dand posibilitatea fiintei umane de a se forma pe sine ca personalitate prin educatie , ca o capacitate a individului uman de a fi supus actului educational , nu s-ar putea vorbi de educatie . Aceasta posibilitate ofera sansa educatiei de Aacompensa minusurile ereditare , de a compensa si corija efectele mediului fizic si social asupra dezvoltarii personalitatii . In consecinta , puterea educatiei se sprijina pe educabilitate

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA PSIHICA LA VARSTA PRESCOLARA

1. Substadiile dezvoltarii psihice a prescolarului

Perioada prescolara poate fi impartita in trei perioade ( substadii ) . Acestea sunt:

- cea a prescolarului mic ( 3 – 4 ani ) ;

- cea a prescolarului mijlociu ( 4 – 5 ani ) ;

- cea a prescolarului mare ( 5 – 6 / 7 ani ) .

a). Prescolarul mic ( 3 – 4 ani ) .