Pagina documente » Recente » Impactul mediului Penitenciar asupra conduitei agresive.doc

Despre lucrare

lucrare-licenta-impactul-mediului-penitenciar-asupra-conduitei-agresive.doc
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-impactul-mediului-penitenciar-asupra-conduitei-agresive.doc


Cuprins

?Impactul mediului petenciar asupra conduitei agresive{p}

?

INTRODUCERE

În incercarea de a intelege sistemul penitenciar am constatat ca fenomenologia penitenciara se prezinta ca un intreg ce solicita rezolvari globale si intr-o perspectiva de lunga durata: tot ce se intimpla aici este un spectacol permanent pentru toti personal si detinuti, marcati profund de faptul ca sunt intr-un univers al asteptarii inchise in care marele supliciu este timpul.

Penitenciarul invita la meditatii asupra conditiei umane, iar psihologia aplicata in domeniul penitenciar este exploziva prin constatarile ei: criminalitatea este o prezenta sociala in toate epocile istorice, care a sfidat masurile luate contra ei; gravitatea problemei delincventei nu rezida intotdeauna in importanta numerica a fenomenelor, ci a nivelului la care a invadat structurile sociale; teama de delincventa in rindul populatiei a devenit o problema in toate tarile deoarece valorile protejate de dreptul penal traverseaza o perioada de eroziune.

Patrunzand in universul fascinant si revoltator al penitenciarului, se poate aprecia ca acest mediu este o lume in permanenta implozie psihologica, coordonatele existentiale fiind crima, esecul, patologicul, stressul, disperarea... De aceea fenomenologia umana a inchisorii pare mai potrivit sa fie povestita, prezentata panoramic, cu toate umbrele si luminile care totusi exista. Penitenciarul ofera totusi motive de optimism pentru ca deseori prilejuieste experiente autentic umane, in care, cel putin pentru unii detinuti, lumea valorilor este repusa in ordinea sa fireasca. În cadrul psihologiei aplicate in domeniul penitenciar apar desigur dificultati de orientare in universul uman al inchisorii. Dificultatile in intelegerea institutiei penitenciare sunt determinate de noutatea si aparenta lipsa de consens in legatura cu o serie de probleme. Pe primul loc ar fi modificarile in interpretarea functiei finale a institutiei penitenciare: de la inchisoarea- eliminare la inchisoarea- protectie si in final la inchisoarea resocializare. În al doilea rind, umanizarea penalitatii a devenit o constanta in viata sociala contemporana, dar in universul de discurs s-a produs o rocada semnifacativa: cum sa pedepsesti pe cei care incalca legea e trecut inaintea lui "de ce" si drept urmare apare un numar infinit de puncte de vedere si practici in materie de tratament penitenciar. În al treilea rind, problema arhidezbatuta a readaptarii detinutilor tinde sa fie inlocuita cu mult mai difuzata tema a readaptarii inchisorilor la ritmurile si orizontirile teoretice actuale.

Ca urmare a particularitatilor mediului penitenciar si mai ales a psihologiei persoanelor care executa o pedeapsa privativa de libertate, metodologia de recoltare a datelor, va trebui inteleasa ca un demers oarecum diferit de ce se intege de obicei printr-o investigatie de teren: transparenta fenomenologiei carcerale se afla la capatul unui drum lung si anevoios, in care din secvente disparate, observate in diverse imprejurari si cu diversi protagonisti, se ajunge la intelegerea mecanismelor de compozitie si organizare a relatiilor umane in inchisoare. Orice contact intre un "personaj exterior" si detinut are o derulare rituala in care neincrederea reciproca altereaza la inceput mesajele intre parteneri; abia dupa lungi tatonari- care pot dura saptamini si chiar luni de zile- vine o zi in care deschiderea la dialog este totala, in multe cazuri dramatica si de o bogatie in detalii care frizeaza cu autoflagelarea. În final fiecare partener ramine totusi cu impresia ca ar fi inca multe de spus pentru a-l face pe celalalt sa-l inteleaga si mai ales sa-l creada.

Cind sunt investigate grupuri de detinuti, derularea secventelor se desfasoara si mai greu: orice item al unui chestionar este analizat pe toate fetele, iar atunci cind trebuie sa aleaga din toate variantele de raspuns propuse de operator, se acuza faptul ca nu sunt surprinse nuantele care lor li se par mai adecvate.

Lucrarea de fata sper sa evidentieze suficient ideea ca problematica domeniului penitenciar apartine psihologiei intr-o mare masura. Dincolo de neimpliniri si dezamagiri a fi psiholog intr-o inchisoare permite o experienta profesionala unica:

pentru a intelege omul va trebui sa-l privim nu ca pe un robot, egal cu sine si identic cu semenii sai, ci sa recunoastem inegalitatea inzestrarii sale native, faptul ca oamenii nu sunt la fel inca din faza conceptional genetica. În acest sens, individul uman trebuie acceptat ca o fiinta care in mod obisnuit actioneaza rational, dar uneori automat si chiar irational, iar societatea in orientarea sa sanogenetica , protectiva se preocupa tot mai eficient, cu ajutorul masurilor de securitate sociala si a normelor morale si juridice, sa reduca din ce in ce mai mult eclipsele de irationalitate ce se pot manifesta la nivelul individului uman.

"Întelegerea omului trebuie sa insemne si recunoasterea inegalitatilor si neomogenitatii mediilor sociale de provenienta, medii care au proprietatea de a exercita presiuni diferite, cantitative si calitative asupra indivizilor, de a produce tipuri deosebite, cu necesitati si motivatii diferite" [1 Bogdan, T., "Probleme de psihologie judiciara", Ed. Stintifica, Bucuresti 197, p. 103].

Dat fiind specificul acestei institutii, penitenciarul este un construct psihologic cu o semnificatie si un sens dependente de formatia cercetatorului; si nici un membru al personalului nu poate fi la modul strict un functionar, acestea atat din cauza dimensiunii umane a activitatii cotidiene, cit si a faptului ca sarcina este nestructurata pentru cea mai mare parte a personalului.

CAP. 1 MEDIUL PENITENCIAR - CARACTERIZARE PSIHOSOCIOLOGIC?

1.1 Aspecte etice in universul penitenciar

Sistemul suport al mediului social, penitenciarul, este o frontiera a civilizatiei, dar in contextul social mai larg, aceasta institutie ramine cronic in urma ambiantei generale din societate. De aceea unul din principiile teoretice de subordonare a acestui subsistem social va fi incapacitatea sa de a fi contemporan cu societatea in care functioneza.

O lume lipsita de dragoste, dar care nazuieste cu disperare spre dragoste (Nietzsche), penitenciarul, invita psihologul care se apropie de el, sa inteleaga profund dimensiunea filosofica a vietii din inchisoare.

"Abandonarea filosofiei - ca si abandonarea stiintei- e tot una cu izolarea omului de una din dimensiunile realului" [1 Banu, I., 1993, p 29]. Chiar daca nu corespunde exigentelor considerarii existentei umane din penitenciar ca fiind tragica, "dimensiunile suferintei, disperariisi abandonului le gasim din plin" [2 Liiceanu, G., 1993, p. 42].

Pentru orice om, privarea de libertate in mediul penitenciar constituie o situatie deosebita, cu ampla rezonanta in mediul sau de viata, atit pe durata detentiei, cit si dupa aceea, in libertate. Atit timp cit individul se afla in locul de detentie, intre oameni care asemenea lui au comis fapte antisociale, dificultatile cele mai mari sunt localizate in relatiile cu cei din jur. in contactul cu ceilalti detinuti remuscarile, autoacuzarile declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede inlocuite cu justificari ale faptelor comise "fabricate" in penitenciar, la care individul adera deoarece ii ofera ratiuni deculpabilizante. Diminuarea subiectiva a gradului de vinovatie usureaza constiinta detinutului si nu rereori asistam la modificarea pozitiei fata de pedeapsa: daca initial considera ca pedeapsa este pe masura faptei, destul de repede o apreciaza ca fiind prea aspra. Ca urmare, de la un comportament pasiv, supus, de penitenta, detinutul trece la un comportament activ in care interesul personal, egoismul, si autoconservarea primeaza. În planul conduitei de la morala conformista fondata pe vinovatie, se trece la morala frustrarii intemeiata pe convingeri de grup privind cauzele infractiunilor, "soarta" omului in lume, atitudinea fata de munca, familie, viitor si implicit modul de viata in penitenciar. Totusi valorile morale nu se anuleaza in penitenciar, ci exista si se realizeaza ca valori intr-o ambianta sociala deosebita. Nu este vorba de regimul legal de executare a pedepsei, care prin el insusi nu impiedica manifestarile morale, ci de faptul ca in detentie individul si comportamentele, colective care nu in putine cazuri sanctioneaza pe cel care adopta o conduita morala.

Concluzionand cele de mai sus se poate afirma ca apropierea de mediul carceral se realizeaza in doua ipostaze: cea de moralist care mediteaza la conditia umana si cea a expertului care doreste sa inteleaga si sa ordoneze. Prezenta dificultatilor nu se rezuma doar la contextul social in care traiesc detinutii, ci se extinde si la universul lor cultural. Fiind reduse ca amploare si profunzime, relatiile interindividuale coboara la niveluri inferioare, iar comunicarea intre detinuti ramine tributara nevoilor nesatisfacute si dispozitiei de moment.

Astfel, vointa de a fi moral nu primeste sprijin decit din partea cadrelor st rareori din aceea a detinutilor. Vointa de a obtine un beneficiu material este mai mare decit cea de a fi moral atunci cind actul in sine nu este motivat de obtinerea unei situatii favorabile.

În mediul penitenciar, ceea ce duce la transformarea mentalitatii detinutilor este nevoia de reconstituire a unui sistem de valori functional, in paralel cu activarea increderii in sine si in viitor cu corectarea atitudinii fata de munca, de lege si pedeapsa. Cu cit detinutii inteleg mai repede ca faptele morale le asigura acceptarea din partea celorlalti, linistea interioara si sentimentul participarii, cu atit deschiderea lor la procesul de recinstructie atitudinala este mai larga si eficace.

1.2 Valori si norme morale in mediul de detentie

EXTRAS DIN DOCUMENT

Oferta anului

Reducere 2020