Pagina documente » Drept » Impartirea mostenirii. Formele si efectele impartirii

Despre lucrare

lucrare-licenta-impartirea-mostenirii.-formele-si-efectele-impartirii
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-impartirea-mostenirii.-formele-si-efectele-impartirii


Cuprins

CUPRINS
iMPARTEALA MOSTENIRII
Cuvint inainte ...........pag. 4
Capitolul I. Indiviziunea si imparteala mostenirii
.
Sectiunea I. Indiviziunea mostenirii. . pag. 7
A. Notiune. ....pag. 7
B. Reguli generale aplicabile indiviziunii ............pag. 8
C. Iesirea din indiviziune pag. 12
Sectiunea a II-a. imparteala mostenirii. Conditii generale.. Pag. 13
A. Notiune. Definitie Pag.13
B. Conditiile generale de fond ale impartelii ............. . pag. 15
C. Obiectul impartelii pag. 19
Cap. II. imparteala mostenirii.
Sectiunea I. Lichidarea pasivului succesoral....pag. 24
A. Notiune. ......... .. pag. 24
B. Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral - pag. 25
C. Exceptii de la principiul diviziunii ...........pag. 27
D. Dreptul mostenitorului de a cere ceea ce a platit
peste limita partii sale ereditare. ..........pag. 29
Sectiunea a II-a. Raportul donatiilorpag. 30
A. Notiune. Definitie. .............. pag. 30
B. Subiectul obligatiei de raport pag. 33
C. Conditiile obligatiei de raport pag. 33
D. Persoanele care pot cere raportul .........pag. 35
E. Obiectul raportului (donatiile supuse raportului)...... pag. 36
F. Modurile de efectuare a raportului .........pag. 39
G. Actiunea privind raportarea donatiilor ... .pag. 42
Sectiunea a III-a. Raportul datoriilor. ..............pag. 43
A. Notiunepag.43
B. Natura juridica. ...pag. 43
Cap. III. Formele si efectele impartelii.
Sectiunea I. Formele impartelii............ .........pag. 44
A. Notiune .........pag. 44
B. imparteala prin buna invoiala... ...... pag. 44
C. imparteala pe cale judecatoreasca... .pag. 50
Sectiunea a II-a. Efectele impartelii.pag. 59
A. Efectul declarativ............pag. 59
B. Domeniul de aplicare al efectului declarativ al
impartelii ...........pag. 61
Sectiunea a III-a. Obligatia de garantie intre copartasi......pag. 63
A. Notiune.........pag. 63
B. Conditiile obligatiei de garantie.........pag. 64
C. Efectele garantiei............pag. 65
Sectiunea a IV-a Drepturile creditorilor cu privire la
imparteala ......... pag. 66
A. Notiune..........pag. 66
B. Dreptul de opozitie la imparteala.......pag. 67
Cap. IV. Desfiintarea impartelii.
Sectiunea I. Nulitatea impartelii .....pag. 69
Sectiunea a II-a. Efectele desfiintarii impartelii pag. 71
Concluzii. ...pag. 72
Bibliografie pag. 74

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CUVÂNT ÎNAINTE

Înca de la aparitia sa omul a fost nevoit, pentru a supravietui, sa desfasoare anumite activitati. Ordonarea si disciplinarea acestora, inaintarea omului pe scara evolutiei au transformat aceste activitati in munca, mai intai intamplatoare, apoi din ce in ce mai organizata. Omul a muncit pentru a-si asigura existenta, mijloacele de trai pentru sine si pentru familia sa.

Evolutia tehnica a facut posibila dezvoltarea mijloacelor de munca si, implicit o imbunatatire a productiei, ceea ce a dus la o acumulare treptata de bunuri. Odata cu aceasta acumulare apare si sentimentul proprietatii, al apartenentei bunurilor respective.

În acele momente nu exista inca proprietatea privata, ci doar o stapanire personala asupra uneltelor: uneltele de vanatoare si de pescuit apartineau barbatului, iar cele de uz casnic apartineau femeii. Desi la moartea acestora, bunurile treceau, de drept, in stapanirea gintei, avand valoare neinsemnata, ele erau, in fapt, insusite de rudele femeii, in ginta matriarhala, sau de rudele barbatului, in ginta patriarhala. Aceasta transmisiune de fapt nu este un drept de mostenire. Moartea determina transmisiunea doar a puterilor de la un sef la altul, iar nu transmisiunea unei universalitati de drepturi si obligatii de la un titular de patrimoniu la altul. Noul sef continua exercitiul cultului privat, conducerea grupului si administrarea averii acestuia, fara a avea drept asupra acestei averi.

Dorinta de a prelungi aceasta protectie si dupa moartea capului de familie duce la conturarea unei institutii juridice, cu ample si profunde radacini in viata de zi cu zi a tuturor oamenilor: institutia mostenirii.

Cu trecerea timpului, seful familiei, care la inceput aparea, ca reprezentant al grupului in procesul de schimb economic, incepe sa devina unic, deplin si de necontrolat, sef al familiei, muncii si persoanei sale, al sotiei sau sotiilor sale, cat si a copiilor sai. Astfel, dispare progresiv proprietatea grupului familial, pentru a fi inlocuita cu proprietatea privata individuala.

În preajma mortii, oamenii vor dori sa lase mostenire tot ce au agonisit ei : bunurile imobile (casa de locuit si, eventual, o suprafata de teren), bunurile mobile adunate in timpul vietii. Dar in timpul vietii ei au putut face datorii sau, dimpotriva, au putut credita pe altii. Toate bunurile mobile si imobile ale unei persoane, alaturi de drepturile si obligatiile al caror subiect este, constituie patrimoniul acestei persoane. Acest patrimoniu se transmite, in momentul mortii persoanei, catre mostenitorii ei.

Titularul patrimoniului, uzand de dreptul sau de dispozitie, poate intocmi un act unilateral prin care sa lase acest patrimoniu, in tot sau in parte, uneia sau mai multor persoane sau sa imparta bunurile sale, dupa vointa sa, intre mostenitori. Beneficiarii testamentului pot fi urmasii titularului patrimoniului sau pot fi persoane straine de familie.

În acest moment intervine legiuitorul, care limiteaza dreptul titularului de patrimoniu de a testa intreaga sa avere unor persoane straine. Se urmareste prin aceasta protejarea membrilor familiei, asigurarea pentru ei a unui minim necesar dezvoltarii lor ulterioare. Astfel, prin dispozitia legiuitorului, o cota fixa, diferita in functie de numarul de succesori si de clasa din care fac parte, revine mostenitorilor legali.

La mostenirea patrimoniului pot veni in concurs mai multi erezi, ceea ce determina o situatie speciala: formarea unei proprietati indivize si, ca urmare, in viitor, impartirea mostenirii intre acesti succesori. Gradul de rudenie al succesorului fata de cel despre a carui mostenire este vorba determina clasa de mostenitori din care face parte eredele, clasa care, la randul ei, determina cota parte la care eredele are dreptul din patrimoniul succesoral.

Aflat la inceput in stare de indiviziune, patrimoniul de cujus-ului va fi impartit pe cote - parti intre mostenitorii lui, prin procedura partajului succesoral.

Dreptul civil analizeaza in normele sale intreaga viata a omului, de la nastere si chiar de la conceptie si pana la moarte, si chiar dupa moarte, reglementand urmarea ei patrimoniala, mostenirea (succesiune, ereditate).

Art. 644 C.Civ. prevede: "proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune." Din aceasta enumerare s-ar parea ca legiuitorul distinge intre succesiune si legate, ceea ce nu este exact. În realitate, prevederile art.644 au in vedere cele doua forme ale mostenirii: mostenirea legala si mostenirea testamentara.

? Mostenirea este legala in cazul in care transmisiunea din cauza de moarte are loc in temeiul legii. Ea intervine numai atunci cand cel care lasa mostenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale in favoarea uneia sau a mai multor persoane. De aceea, mostenirea legala se mai numeste si mostenire ab intestat (mostenire fara testament).

? Mostenirea este testamentara in cazul in care transmisiunea mostenirii are loc in temeiul vointei, manifestata intr-un testament, a celui care lasa mostenirea. În acest caz, mostenitorii sunt desemnati chiar de catre cel care lasa mostenirea, care se numeste de cujus sau testator.

Institutia mostenirii nu poate fi explicata decat pornind de la transformarile care au avut loc in baza economica a societatii. Dezvoltarea fortelor de productie, diviziunea muncii, cresterea productivitatii si schimburilor economice au impus ca, in contradictie vadita cu dezvoltarea gentilica, sa I se recunoasca proprietarului dreptul de a dispune de averea sa si dupa moarte. Aceasta, deoarece:

? Pe de o parte, stimularea productiei cerea ca acumularea de bunuri sa nu fie stanjenita si oprita prin moartea proprietarului, ci, dimpotriva, sa fie intarita prin incredintarea acestuia ca, la moartea sa, bunurile ce-I apartin vor trece asupra urmasilor;

? Pe de alta parte, garantarea creditului productiei cerea ca dreptul de proprietate sa nu dispara la moartea titularului, ci sa se perpetueze, trecand asupra mostenitorilor proprietarului, ramanand astfel in gajul comun al creditorilor si dupa aceasta data.

Cap. I. INDIVIZIUNEA SI ÎMP?RTEALA MOSTENIRII

Sectiunea I. Indiviziunea mostenirii.

A. Notiune.