Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Importanta rolurilor parintilor in personalitatea copilului

Despre lucrare

lucrare-licenta-importanta-rolurilor-parintilor-in-personalitatea-copilului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-importanta-rolurilor-parintilor-in-personalitatea-copilului


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE ......... 1
CAPITOLUL I. FAMILIA LOCUL CRESTERII SI EDUCARII COPILULUI ... 5
1.1. Familia. Concept si definire ..............5
1.2. Mediul familial ......... ... 8
1.2.1. Mediul afectiv ...8
1.2.2. Mediul social ... 9
1.2.3. Mediul cultural ..............11
1.3. Influentele lumii interne si externe asupra familiei 13
1.3.1. Traditia .........13
1.3.2. Explozia cunostintelor .....14
1.3.3. Materialismul ..15
1.3.4. Grupul de prieteni ...........16
1.3.4. Mass-media ....17
1.4. Perspectiva teologica asupra familei ...18
CAPITOLUL II. PARINTII INTRE IDEAL SI REALITATE ..........21
2.1. Responsabilitatea parintilor in educare 21
2.2. Relativitatea rolurilor parentale ........26
2.1. Rolul matern .....26
2.2. Rolul patern ......28
2.3. Realitatea numita parinti - Tipologie ..............30
2.3.1. Parinti autoritari - tirani .30
2.3.2. Parinti supraprotectori ....31
2.3.3. Parinti infantili ..............33
2.3.4. Parinti prea uniti ............33
2.3.5. Parinti agresivi ..........34
CAPITOLUL III. COPILUL - FIINTA BIOPSIHOSOCIALA...........35
3.1. Copilul. Concept si definire ............35
3.2. Dezvoltarea copilului .....37
3.2.1. Niveluri ale dezvoltarii umane .........37
3.2.2. Factorii dezvoltarii umane ..............38
3.3. Elementele necesare in formarea si dezvoltarea personalitatii
copilului .....41
3.3.1. Sentimentul de siguranta in familie ...41
3.2.2. Jocul in dezvoltarea personalitatii copilului ......43
3.2.3. Fundamentul in formarea si dezvoltarea
personalitatii copilului .....45
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZSUPRA FAMILIEI 50
4.1. Introducere. Prezentarea cazurilor ....50
4.2. Chestionare si raspunsuri 51
4.3. Comentarii asupra investigatiilor facute .............56
4.4. Concluzii ....59
CONCLUZII ..............61
BIBLIOGRAFIE .........63
________________________________________________________

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Societatea este universul uman in care traim. Ea este scena pe care evoluam de la nastere pana la moarte. Este un univers al diversitatii prin excelenta, de vreme ce fiecare din noi este unicat in timp si spatiu, diversitate prin care Cel vesnic ne uimeste cu necuprinsul Lui. El ne-a “plantat” prin nastere intr-un anumit mediu social cu identitate etnica distincta, cu valori morale si intelectuale, cu obiceiuri si practici traditionale pastrate cu grija si transmise din generatie in generatie. Tot ce asimilam de la mediul in care traim se cristalizeaza in noi, ne imbiba fiinta si va deveni incetul cu incetul personalitatea nostra. Primim o multime de lucruri de la societate si-i dam, la randul nostru, ceva din noi ; fondul ei se manifesta, se exprima pe sine, se reflecta in persoana noastra, ii apartinem. Ea ne modeleaza in mare masura profilul moral, ne da avant sa indraznim in visurile noastre sau ne struneste, ne impune limite, ne inghesuie in tiparele noastre inguste.

Contextul nostru social ii modeleaza pe copii nostri si pe noi. Acest context difera de cel din jurul anilor ’50. Natura umana de baza, precum si natura cunoasterii si a cunostiintelor nu se schimba. Dar schimbarea mediului social ne determina sa regandim. Cand ma gandesc la curentele sociale din ultimii 50 de ani, nu ma gandesc in primul rand la revolutia informationala cu toata importanta ei. Aparentele aparate de copiat “xerox”, faxurile si computerele ne ingroapa zilnic sub o avalansa de informatii. Nu ma gandesc, in al doilea rand, nici la discrepanta tot mai mare dintre bogatii si saracii din America de Nord. Chiar multi absolventi de colegiu de astazi sunt angajati in industrie, in slujbe prost platite, indiferent cat de calificati ar fi. Mai aproape de esenta schimbarii este faptul ca valorile crestine, care inca mai uneau societatea nord-americana in anii ’50, au fost inlocuite pe de-o parte de relativismul etic individual si pe de-o parte de ceea ce se considera in mod curent a fi “corect din punct de vedere politic”. Mai pot deasemenea numi schimbarile din structura si integritatea familiei, rolul religiei, relatiile dintre sexe si violenta tot mai accentuata. Aceste schimbarii au contribuit la un aspect care, cred eu, caracterizeaza in mod dureros societatea de astazi. Ceea ce marcheaza fiecare aspect al culturii de astazi este lipsa de incredere. Noi nu mai avem incredere in politicieni. Prea des si-au incalcat promisiunile cu privire la locurile de munca sau la scaderea taxelor si a impozitelor. Noi nu mai avem incredere in mass-media. Aceasta apare adeseori a avea rolul de slujnica celor ce fac reclama. Noi nu mai avem incredere in marile trusturi si corporatii si nici in liderii de sindicate. Prea des propiile lor interese, care urmaresc profitul si puterea, umbresc efectele pozitive pe care actiunile lor le pot avea asupra societatii in general. Noi nu avem incredere in cei ce se ocupa cu mediul inconjurator. Ei se dovedesc mult mai interesati sa-si faca publicitate decat sa lupte pentru cauza pe care o proclama. Noi nu avem incredere in vecinii nostri. Instalam sisteme de alarma si nu mai iesim singuri la plimbare dupa ce se intuneca. Noi nu mai avem incredere in Dumnezeu. Mai mult de 80% din populatia care crede in existenta Lui nu-i da absolut nici o importanta in viata de zi cu zi.

Credinta iluminista in progres, care inca era puternica in anii ’50, a disparut cu totul. Societatea noastra este neincrezatoare, sceptica, nesigura de viitorul ei. Acest climat contribuie la individualismul egoist, centrat pe sine al epocii nostre. El duce la lipsa de compasiune pentru ce cu care traim. El distruge integritatea etica prin incurajarea hedonismului miop, personal si comun. Noi deplangem violenta si pornografia si totusi ne uitam la filme si casete video care le inspira pe amandoua. Noi spunem ca ne preocupa mediul nostru inconjurator si totusi traim in case mari, cu nenumarate ornamente de efect. Economia noastra poate functiona numai daca cei care au slujbe mai bine platite cumpara mai multe produse decat au nevoie. Sovaim sa facem promisiuni de durata, ne despartim usor dintr-o casnicie fara sa incercam in mod serios sa restabilim relatiile. Graba in stilul de viata de azi duce la o cultura numita “societate de consum”. Lucrurie care ar trebui sa fie durabile si pline de sens sunt sacrificate pe altarul lucrurilor de moment si superficiale. Copiii sunt impinsi inlaturi in loc sa fie hraniti ; folositi si abuzati in loc sa fie iubiti si cultivati. Nu este o intamplare faptul ca individualismul egoist a devenit stilul dominant de viata in aceste zile din urma. Oamenii se simt din ce in ce mai instrainati de cei din jur si au un simt al responsabilitatii foarte scazut pentru binele tarii lor, al societatii si chiar al propiei familii. Statisticile despre rata crescanda a divorturilor arata ca sotii si sotiile au un simt scazut al responsabilitatii fara de casniciile lor ; parintii nu-si asuma responsabilitatea corespunzatoare pentru copii lor si indivizii, lipsiti de orice urma de demnitate umana, nu-si asuma responsabilitatea pentru ei insisi.

America si multe alte tari din lume au vazut astfel de fenomene incepand cu miscarea de tineret a anilor ’60. Tineri idealisti au respins materialismul din jurul lor pentru a cauta iubirea si pacea, dar in acelas timp au abandonat moralitatea si responsabilitatea. Nefiind in stare sa dobandeasca iubirea adevarata pe care o cautau, multi tineri dezamagiti au recurs la sinucidere, abuzul de droguri si libertinaj sexual. Societatea a fost caracterizata intotdeauna de tendinta de anarhie si rebeliune. Ar fi naiv insa sa spunem ca atitudinea societatii noastre fata de autoritate este aceiasi ca si acum o suta de ani. Prin anii ’20 a facut valva aparitia minijupelor si a barurilor clandestine. Societatea a raspuns atunci impunand drastica lege a prohibitiei. Prin constrast cu ceea ce a urmat insa, anii ’20 par o simpla joaca de copil. Anii ’60 au napustit ca un puhoi si nici o forma de autoritate stabilita prin conventii sociale nu a scapat necontestata. Pretutindeni pe unde te uitai nu vedeai decat : arta decadenta, masacrarea muzicii, parul purtat valvoi si imbracaminte rusinoasa. Curentul de anticultura i-a scandalizat pana si pe cei care nu aderau neaparat la normele crestine. Incetul cu incetul valul a trecut si multe din formele socante atunci sunt conventii acceptate si incurajate astazi in societate. In cadrul acestui proces, societatea nu numai ca a ajuns sa accepte, dar a si apreciat ca pozitive mentalitati care sustin idei cum ar fi “lasa-ma sa fac

ce-mi place”. Egalitate, eliberare, drepturi si libertate au devenit expresiile zilei. Este ironic sa vezi ca cei care zambesc la “morala rigida” a bunicilor, au ajuns astazi sa culeaga roadele indulgentei lor vinovate : mai multe delicte, mai multe familii dezmembrate, mai multi copii plecati de acasa si mai multe suflete pierdute in mrejele vanzatorilor de droguri. Rezultatul este ca am cazut prada libertinajului si decadentei.

In trecut mamele varsau lacrimi cand placa primul copil la scoala. Astazi, mamele respira usurate cand isi pot abandona copiii in institutii de ingrijire numite “crese”si “camine”. Ele uita ca pruncii abandonati prea usor la crese vor ajunge maine sa le plateasca parintilor cu aceasi moneda : depunandu-i vinovat si prematur la “azilele de batrani”. Casele de Copii din Romania sunt supraaglomerate – copii abandonati, orfani sau neglijati – si cu toata stradania personalului, acestor copii nu li se poate asigura o educatie si ingrijire asemenea celei din familii.

In structura actuala a societatii, familia este “celula sociala de baza”. Aceasta “celula”, altadata mai intinsa si mai puternica, s-a restrans putin cate putin, reducandu-se la cuplu si copiii lui. Astfel, cuplul a devenit pentru copil primul model social. In contactele cotidiene cu parintii, copilul cauta in mod inconstient o conceptie asupra raporturilor de autoritate, solidatitate, dragoste, fort,, ajutor reciproc, de viclenie sau de ipocrizie. Aceste conceptii vor influenta de-a lungul intregii sale vieti, in mod pozitiv sau negative, modul sau de a se compara cu ceilalti, il vor ajuta sa-si faureasca un loc in societate si vor contribui chiar la formarea ideilor sale.

CAPITORUL I

FAMILIA LOCUL CRESTERII SI EDUCARII COPILULUI

1.1. Familia. Concept si definire

Familia este cea mai veche si cea mai importanta institutie din lume. Dupa cum este familia noastra tot asa va fi si societatea noastra.

Orientarea cateodata prozaic si chiar crud exprimata, a secolului nostru catre interpretarea stiintifica se simte astazi in toate secolele de gandire si activitate umana.

De febra activitatii exploratoare sistematice, familia nu putea ramane, fireste, straina. Antropologi si sociologi, economisti si juristi, biologi si medici phsihologi si pedagogi au investigat si investigheaza in continuare celula familiala, daramand vechiile mituri si prejudecati, ridiculizand si pulverizand interpretarile naïve, ordonand si organizand datele pentru a construi din ele imaginea adevarata a grupului social de baza, a functiilor pe care el le indeplineste in cuprinsul comunitatii umane, functii dintre care, fara indoiala ca este cea mai importanta, o constituie cresterea si educarea copiilor. [1 Osterrieth Paul, “Copilul si familia”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuersti, 1973, pg. 5]

Dupa cum mentiona si doamna M. Voinea : familia este o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale intre oameni legati prin casatorie, sange sau adoptiune.

Evolutia familiei a avut loc in conditiile unei complexe impletiri a factorilor biologici cu cei sociali.

Familia a indeplinit si indeplineste o serie de functi, si anume : de reproducere, economica, de socializare, de asteptare, familiala. [2 Voinea Maria, „Familia si evolutia sa istorica”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978,]

Dupa R.Hill sunt cinci functii ce sunt asteptate ca familia sa le indeplineasca pentru membrii ei si pentru societate, subzistenta fizica a membrilor familiei prin producerea de hrana, adapost si imbracaminte :

1. marirea numarului de membrii ai familiei prin reproducere

2. socializarea copiilor prin rolurile de adulti in familie si alte grupuri sociale

3. mentinerea ordinei intre membri familiei si straini

4. mentinerea moralului si motivatiei pentru a indeplini sarcini in familie si in alte grupuri sociale

5. producerea si distribuirea de bunuri si servicii necesare pentru mentinerea unitatii familiale

Familia este o comunitate umana intemeiata prin casatorie care uneste pe soti si pe sotii si pe descendentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic, spiritual si juridic.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, familia este : “forma sociala de baza intemeiata prin casatorie si care consta in sot, sotie si descendentii acestora.” [3 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Bucuresti, 1988, pg. 366]

Familia, in profida extremei varietati structurale de origine istorica sau culturala, nota propie a familiei ca institutie sociala avand la baza alegerea reciproca a partenerilor maritari, este de a asigura reproducerea speciei, in conditii socioculturale determinate. Astfel, conform definitiei lui C. Levi Strauss, familia este : “un grup care isi are originea in casatorie, fiind alcatuita din sot, sotie, copii nascuti prin unirea lor (grup caruia i se pot adauga rudele), pe care ii unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale. Ca grup social intemeiat alegerea reciproca a partenerilor maritari cu roluri si statute precise asociate membrilor lui, apoi avand aptitudini, teluri si aspiratii comune si asigurand cresterea copiilor. [4 Paul Popescu Neveanu, “Dictionar de psihoogie”, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, pg. 262]

Familia nu se intemeiaza pe comoditate. Nu are ca scop doar tovarasia. Nu este de ajuns sa locuiesti in aceiasi casa, sa mananci la aceiasi masa si sa dormi sub acelas acoperis. Telul familiei este implinirea reciproca, cresterea si devenirea. O familie inseamna unitate in idealuri, interese si in filozofia de viata. O familie se bucura de bucuriile celuilalt si este alaturi in necaz.

Constituind unitatea grupala fundamentala a societatii, familia a reprezentat si reprezinta o tema predilecta de reflexive si analiza a spiritualitatii umane, a politicii sociale, dar si a mai multor discipline stiintifice, fiecare propunandu-si sa surprinda, dintr-o perspective specifica si specializata, dimensiunile, dinamica si functiile grupului familial.

Complexitatea acestei forme de comunitate umana, determinata de multitudinea si varietatea de relatii care se stabilesc intre cei care o compun, precum si intre familie ca entitate distincta si societate, la care se adauga evolutia in timp a trasaturilor sale caracteristice, face dificila incercare de a defini familia intr-o forma atotcuprinzatoare. Familia, s-a spus, este o realitate bilogica, prin unitatea ce se realizeaza intre barbat si femeie si prin procreare ; este o realitate sociala, fiindca prin ea se realizeaza o comunitate de viata intre cei ce o compun ; este o realitate juridica, fiindca societarea reglementeaza prin norme juridice cele mai importante relatii din cadul ei. [5 Emese Florian, “Dreptul familei”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pg. 3]

1.2. Mediul familial

1.2.1. Mediul afectiv

Stransa dependenta care exista intre membrii aceleasi familii, intemeiata mai ales pe un joc de interrelatii afective foarte intense, face ca mediul familial sa fie apt pentru a reactiona la trebuintele initiale ale copilului si de a favoriza prima eleborare a personalitatii propii si a imaginii sale despre lume care opereaza la copil, “supa” modalitatii esential afective. [6 Osterrieh, op. citata, pg. 50]

Iubirea poate fi inteleasa ca o lumina conducatoare in educarea copilului ; iar aceasta iubire trebuie sa fie neconditionata. Adica a iubi copilul chiar si atunci cand nu suntem de acord cu comportamentul lui si trebuie sa-l disciplinam. Nu are importanta cum arata copilul, cat de bun este, cat de indatoritor este sau ce handicap dificil are. Nu are important ce asteptam noi de la el, cat de dificil este sau nu ceea ce face. Copii sunt extrem de sensibili emotional. Chiar daca resursele lor de cunostinte sunt desigur limitate, calea lor de comunicare cu lumea din jur este la nivelul simtamintelor. Prima legatura a copilului cu lumea se realizeaza pe cale afectiva. Latura emotionala a copilului determina modul in care vede lumea din jur : parintii, familia si chiar pe el insusi.

Aceasta creaza baza si temelia pentru orice altceva. De exemplu, daca un copil vede lumea din jur ca lepadandu-l, neiubitoare, ostila, neingrijindu-se de el, atunci unul si cei mai mari dusmani ai copilului – anxietatea – va influenta vorbirea, comportamentul si abilitatea de a invata.

Motivul este ca el este nu numai sensibil din punct de vedere emotional, dar

este si vulnerabil. [7 Chambell Ross, “Adevarata iubire pentru copii”, Ed. Vestea Buna, Craiova, 1991, pg. 27-28]

Lucrarile recente au aratat ca privatia afectiva este tot la fel de periculoasa pentru copil ca si privatia alimentara.

Familia ca mediu afectiv mai presus de orice este intr-o masura oarecare predestinata sa raspunda cel mai bine tinerei fiinte, deocamdata esential afective, este cea mai adecvata implinirii trebuintelor acestei fiinte ; numai o astfel de lume a sentimentelor il poate intelege si intuit cel mai adanc pe copil, ii poate accepta cel mai bine starea sa de copilarie. Locul unde copilul invata sa fie iubit si sa iubeasca, cu mult inainte ca el sa fie in stare sa faca o asemenea distinctie, este deci cadrul familial. Acesta este cadrul in care copilul isi va putea investi toate resursele emotionale si va invata sa le controleze, facand incetul cu incetul experienta intregii game a sentimentelor. Fiindca este un mediu mai ales afectiv, familia este o adevarata scoala a sentimentelor. In acest mod familia modeleaza personalitatea in dimensiunile ei fundamentale. [8 Osterrieh, op. citata, pg. 50-51]

1.2.2. Mediul Social

Aceasta formare si informare sentimetala se elaboreaza dupa caracterul relatiilor traite de copil si al interactiunilor la care asista ca spectator mai mult sau mai putin implicat. Ori, aceste relati si interactiuni sunt mai numeroase decat ar aparea la prima vedere. ; adulti si vastnici, puternici si slabi, tineri si batrani, parinti si copii, fiinte masculine si feminine, toate unite prin legaturile vietii duse in comun si prin afectiune. Copilul se gaseste astfel introdus de la inceput intr-un esantion reprezentativ al societatii cu diversitatea ei de persoane, incrusisarea sa de generatii, cu prezenta la un loc a trecutului, a viitorului si cu profunda solidaritate care leaga intre ei pe toti membrii familiei, prezentul.

Carttel a subliniat bogatia afectivo-sociala a mediului familial enumerand,

Oferta anului

Reducere 2020