Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAP. I IMPOZITELE
1.Continutul si rolul impozitelor
2.Elementele impozitului
3.Principiile de impozitare
4.Determinarea cuantumului impozitului
5.Clasificarea impozitelor
CAP.II IMPOZITELE DIRECTE
1.Caracterizarea generala a impozitelor directe
2.Clasificarea impozitelor
3.Paralele intre impozitele directe si impozitele indirecte
4.IMPOZITUL PE VENIT
5.IMPOZITUL PE VENITUL AGRICOL
6. IMPOZITUL PE PROFIT
CAP.III IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE
1.IMPOZITUL PE CLADIRI
2.Impozitul pe teren
3.Taxa asupra mijloacelor de transport
4.Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
5.Taxa pentru folosirea mijloacelor din reclame si publicitate
6.Impozitul pe spectacole
CAP.IV EFECTELE IMPOZITELOR DIRECTE
1.Avantajele si dezavantajele impozitelor directe
2.Evitarea dublei impuneri juridice internationale
3.Presiunea fiscala
4.Paradisuri fiscale
CAP.V POSIBILITATI DE PERFECTIONARE A
GRADULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR
SI TAXELOR

Alte date

?CAP. I IMPOZITELE

“Impozitele inseamna ceea ce platim pentru o

societate civilizata.”

(Justice Oliver Wendell Holmes)

1.Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea personalor fizice si juridice la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.

Potrivit articolului 138 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar, ecomonic si social.Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acelea de a procura resursele financiare, necesare efectuarii cheltuielilor publice.

I n domeniu economic, impozitele reprezinta un instrument de interventie a statului pentru a incuraja (de exemplu sub forma de exonari) sau de a descuraja (pe calea suprataxarii) anumite sectoare sau activitati economice.

Dreptul de a introduce impozite il are statul si il exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar uneori si prin organele administrative de stat locale.Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitului de stat de importanta nationala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrative teritoriale, astfel platesc impozit toate persoanele fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a economiei.Rolul cel mai important al impozitului se manifesta pa plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.Caracteristica pentru evulotia impozitelor in perioada postbelica este tendinta de crestere absoluta si relativa a acestora.Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin crestera numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere dar si prin majorarea cotelor de impunere.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre diferite categorii sociale, precum si intre persoane fizice si juridice.Prin intermediul impozitelor si taxelor statul preia la buget in jur de 90% din PIB in tarile dezvoltate, iar in tarile in curs de dezvoltare, chiar daca nu ating 20% din PIB, are tendinte de crestere.

Limita impozitelor este influentata de:

1.factori externi ai sistemul fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern brut pe locuitor, prioritati stabilite de catre stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare la dispozitia sa.

2.factori interni, precum progresivitatea cotelor de impuner si modul de determinare a materiei.

Cu ajutorul impozitelor, statul influenteaza o faza sau alta a procesului reproductiei sociale, in functie de interesul pe care il are la un moment dat.Astfel, statul foloseste parghia impozitelor pentru a stimula cresterea productiei in anumite ramuri ale economiei, de a implanta unitati economice, in anumite zone geografice ramase in urma din punct de vedere economic, eventual prin mutarea unor fabrici si uzine din centrele industriale supraaglomerate.In acest scop, statul foloseste impozitele directe care permit o implementare diferentiata a veniturilor, precum si posibilitati de degrevare fiscala a anumitor categorii de contribuabili in functie de obiectivele urmarite.Referitor la aceasta problema ne raliem economistului francez Maurice Duverger care spunea:

“In neocapitalismul modern impozitul capata o semnificatie mai larga: el inceateaza de a mai constitui grauntele de nisip care jeneaza angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele si motoarele masinii.Prelevarile fiscale asupra preturilor si veniturilor nu au numai scopul de a acoperi cheltuieliele aparatului de stat, ci de a asigura o anumita corectare si o anumita orientare a mecanismelor pietei.Scopul “interventionist” se adauga astfel la cel “financiar”; impozitul devine un instrument esential al politicii economice a statului; precum si a politicii sociale...”

2.Elementele impozitului

Elementele care caracterizeaza un impozit sunt:

1.Subiectul impozitului este o persoana obligata la plata impozitului.De exemplu, la impozitul pe profit, subiectul este societate comerciale, la impozitul pe cladiri sau la impozitul pentru mijloace de transport, subiectul este proprietarul bunului.

2.Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii.La impozitele directe, obiectul impunerii este venitul sau averea, in timp ce la impozitele indirecte, materia supusa impozitarii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat.

3.Unitatea de impunere serveste la exprimarea dimensiunii materiei impozabile.De exemplu, unitatea monetara pentru impozitul pe venit, metrul patrat pentru impozitul pe cladiri.

4.Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).

a.Impunerea in cote proportionale nu preia la buget o parte din veniturile persoanelor fizice sau juridice, intr-o masura cat mai aproapiate de cresterea veniturilor sau averii (de putere contributiva).In urmatorul tabel se prezinta impozitul datorat cu cota de 25% pentru venituri de 1000, 2000, 3000, si 4000 de euro:

IMPOZITE PROPORTIONALE

Cota de impozitare % Venitul -in euro- Impozitul -in euro- 25 1ooo 250 25 2000 500 25 3000 750 25 4000 1000Indiferent de marimea venitului, permanent se pastreaza aceeasi proportie intre volumul venitului (sau valoarea averii) si cuantumul impozitului datorat.

In cazul impozitarii in cote proportionale, impozitele aferenta veniturilor respective sunt divergente: cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat mai mult dreptele se indeparteaza una de alta; altfel spus, cu cat venitul este mai mare, cu atat mai mult acesta ramane, in cifre absolute, la dispozitia contribuabilului.

Dintre toate formele de impunere intalnite in practica fiscala (exceptand impunerea regresiva care nu se mai practica), impunerea in cote proportionale este cea mai inechitabila.

b.Impunerea in cote progresive, sau impozitul progresiv, consta in faptul ca ia o parte mai mare din venitul unei persoane, fizice sau juridice, pe masura ce acesta creste.

In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de venit platit sub forma de impozit creste pe masura ce creste si venitul; ca urmare ponderea impozitului in venit nu este constanta.Astfel spus, pornind de la un anumit venit, la un venit dublu, impozitul va fi mai mare decat dublu, iar la un venit triplu impozitul poate sa fie chiar de patru-cinci ori mai mare.

In cazul impozitului progresiv cota de impunere ( rezultata din raportarea volumului impozitului total la volumul venitului total) este superioara la cei cu venituri mai mari.Sistemul de impozitare progresiv se bazeaza mai mult pe cei bogati, un sistem regresiv face invers.

Termenul de “progresiv” nu trebuie interpretat prin prisma aspectelor emotionale sau politice; el trebuie interpretat numai si numai prin prisma principiilor de echitatie fiscala.Mai precis, termenul e “progresiv” nu trebuie inteles ca o forma de impozitare care corespunde progresului, care tinde spre o stare sau o forma economica, sociala sau politica, superioara, schimbarii in bine.

Caracteristic impunerii in cote progresive este faptul ca nivelul cotei impozitului nu ramane constant, ci creste pe masura sporirii materiei impozabile.

Cotele progresive pot avea urmatoarea evolutie:

* uniform crescatoare cu veniturile;

* o crestere mai mare decat veniturile;

* o crestere mai mica decat veniturile.

Cresterea nivelului impozitului fata de cresterea materiei in fata cotei impozabile poate sa se afle in una din urmatoarele situatii:

1.Sa fie inferioara, dar superioara impunerii in cote proportionale, dreapta venitului ramane una divergenta cu dreapta impozitului.

2.Sa urmeze acelasi curs, cele doua drepte a venitului si a impozitului formeaza doua drepte paralele.

3.Sa fie superioara, indiferent daca sporirea impozitului se prezinta sub forma unei drepte sau a unei curbe, in final ar urma sa se intalneasca intr-un anumit punct, real sau imaginar, punct de la care intregul venit este impozitat cu 100%.

5.Asieta sau modul de asezare a impozitului reprezinta totalitatea masurilor luate de catre organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea si stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat.

6.Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie platit, dupa care se aplica majorari de intarziere si alte masuri de recuperare prevazute de lege.

3.Principiile de impozitare

Procesul de impunere este reprezentat de un complex de masuri si operatii care au ca scop stabilirea impozitului datorat bugetului.

Impunerea prezinte o latura de natura politica si una de ordin tehnic.