Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE......6
Capitolul 1. IMPOZITELE DIRECTE
1.1.Caracterizarea generala a impozitelor directe............8
1.2. Impozitele reale.9
1.3. Impozitele personale........11
1.3.1. Impozitele pe venit...........12
1.3.2. Impozitele pe avere..........21
Capitolul 2. ELEMENTELE IMPOZITULUI PE PROFIT
2.1. Temei legal ........26
2.2. Platitorii impozitului pe profit.......26
2.2.1. Persoanele impozabile......26
2.2.2. Persoanele exceptate........28
2.3. Cotele de impozitare........30
2.4. Determinarea profitului impozabil..............31
2.4.1. Venituri neimpozabile.....33
2.4.2. Cheltuieli deductibile......34
2.4.3. Cheltuieli nedeductibile..37
2.5. Impozitarea persoanelor juridice straine si a veniturilor
din surse externe......41
2.6. Plata impozitului pe profit.............44
Capitolul 3.DECLARAREA SI CONTROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT
3.1. Declaratia privind impozitul pe profit.........46
3.1.1. Depunerea declaratiei.....46
3.1.2. Impozitul pe profit datorat la sfirsitul anului...........47
3.2. Elemente privind controlul impozitului pe profit......47
3.2.1. Obiective ale controlului privind impozitul pe profit..............48
3.2.2. Obiectivele controlului privind persoanele obligate la plata
si sfera de cuprindere a impozitului pe profit.......49
3.2.3. Controlul privind scutirea de la plata impozitului pe profit...51
3.2.4. Circumscrierea controlului in anul fiscal/perioada fiscala......54
3.2.5. Controlul aplicarii cotelor de impozit pe profit.........55
3.3. Contestarea actelor de control.......56
Capitolul 4. STUDIU DE CAZ LA S.C. DESTIN S.R.L.
4.1. Prezentarea generala a S.C. DESTIN S.R.L...58
4.2. Situatia economica a S.C. DESTIN S.R.L.......60
CONCLUZII SI PROPUNERI.............64
BIBLIOGRAFIE......67
ANEXE

Alte date

?INTRODUCERE

Impozitul este o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice, la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice. El are caracter obligatoriu, este nerambursabil, definitiv si fara ca statul sa acorde o contraprestatie egala cu impozitul platit.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care se datoreaza impozitul. Acesta este o prelevare efectuata in virtutea prerogativelor puterii publice, administratia putand elibera titlu executoriu in caz de dificultati la perceperea impozitului.

Platitorii nu dobandesc drepturi de creanta asupra statului. Impozitul este perceput in favoarea persoanelor de drept public: stat, colectivitati locale, institutii publice, institutii administrative.

Impozitele ca venituri principale ale statului joaca un rol deosebit, mai ales pe plan financiar, economic, social.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor necesare pentru a acoperii cheltuielile publice.

Pe plan economic impozitul este mijlocul prin care statul poate intervenii in scopul stimularii sau restrangerii activitatii economice sub acest aspect. Pe timp mediu un sistem modern de impozitare trebuie sa asigure stimularea muncii, a investitiilor, a economisirii si sa asigure o echitate generala.

În plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din PIB intre clase, grupuri sociale, persoane fizice si juridice.

Pentru ca impozitele sa joace un rol insemnat in realizarea obiectivelor financiare, economice si sociale, urmarite de stat, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de contribuabili.

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina persoanelor fizice sau juridice, in functie de venitul sau averea acestora. Avand in vedere criteriile de asezare a impozitelor directe, acestea se grupeaza in impozite reale (pe pamant, cladiri, fabrici, magazine) facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului si impozite personale care se percep asupra venitului sau averii fiind in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului.

Prin ponderea pe care o detine in totalul veniturilor fiscale, impozitul pe profit reprezinta cel mai important impozit direct stabilit in sarcina persoanlelor juridice.

Impozitul pe profit reprezinta pe de-o parte o importanta sursa a fondurilor bugetare, iar pe de alta parte o parghie economico-financiara la indemana statului. Un impozit mic stimuleaza activitatea agentilor economici in directia obtinerii de profit, in timp ce un impozit mare il dezintereseaza.

În Romania problemele legate de impozitul pe profit sunt reglementate prin Legea 571/2003 si Ordonanta de urgenta a Guvernului din decembrie 2004.

Capitolul 1

IMPOZITELE DIRECTE

1.1.Caracterizarea generala a impozitelor directe

Impozitele directe constituie cea mai veche si mai simpla forma de impunere. În evolutia lor impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, ele stabilindu-se fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitate, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe s-au intalnit si in oranduirile premergatoare epocii moderne dar au cunoscut o extindere si o diversificare mai mare abia in epoca moderna.

Impozitele directe sunt impozitele percepute direct de la persoanele fizice si juridice, obligate prin lege la plata acestora. Impozitele directe au caracteristic faptul ca sunt stabilite anticipat termenului de plata, clar, precis si la modul imperativ, pe fiecare persoana fizica si juridica, in functie de venitul cuvenit sau averea detinuta. La impozitele directe se cunoaste, de catre organul fiscal, atat suportatorul cat si platitorul impozitului.

Aceste impozite sunt obligatii normative ( care poarta in scris numele platitorului la organele fiscale ), avand un cuantum si termen de plata precis stabilite, fiind cunoscute din timp de contribuabilul platitor. Impozitele directe sunt individualizate, se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de venitul sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute prin lege.

În cazul unor impozite directe acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor persoane fizice, prin documente transmise de organele fiscale, in care sunt inscrise: materia impozabila, modul de calcul al impozitului, impozitul datorat, termenul de plata.

Deci notiunea de impozit direct provine de la faptul ca cel ce are de platit un asemenea impozit ia cunostinta direct si din timp, inainte de termenul de plata, de venitul sau averea supusa impozitarii, de cotele de impozit prevazute prin lege pentru calculul impozitului, de modul de calcul al impozitului, de impozitul datorat si termenele de plata.

Impozitele directe apar sub doua forme: impozite reale si impozite personale. Pana la inceputul secolului al XX-lea predominau impozitele reale asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, dupa care, incepand cu primele decenii ale acestui secol, si-au facut aparitia impozitele personale. Impozitele personale au fost stabilite pe diferite venituri ( salarii, profit, renta ) sau pe avere ( mobiliara sau imobiliara ) fapt care a facut ca in categoria platitorilor de impozite sa fie inclusi si muncitorii si functionarii. Deoarece treptat se inregistreaza o crestere simtitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel incat asistam si la extinderea impunerii indirecte.

În cazul impozitelor directe reale la impunere nu se ia in considerare produsul net (venitul) obtinut de subiectul impozabil, ci numai produsul brut sau cel mediu estimat, ceea ce dezavantajeaza pe mici producatori si avantajeaza pe cei care realizeaza un venit superior celui mediu. Aceste impozite prezinta si alte neajunsuri cum sunt: existenta unor largi posibilitati de evaziune fiscala, lipsa de uniformitate in stabilirea impozitelor si faptul ca prin modul cum se aseaza impozitul nu se poate cuprinde, in activitatea de impunere, decat o parte din materia impozabila.

Impozitele directe personale, inlatura neajunsurile mentionate in cazul impozitelor reale si tin seama de situatia personala a contribuabilului. În acelasi timp au permis scutirea de impozit a materiei impozabile realizate pana la un anumit nivel considerat ca suficient pentru asigurarea unor conditi decente de viata.

1.2.Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in epoca moderna. În categoria impozitelor de tip real, cele mai cunoscute de practica financiara internationala, sunt acelea care au ca obiect al impunerii pamantul, cladirile, activitatile economice neagricole si miscarea capitalului banesc.

Specific impozitelor reale este faptul ca se stabilesc pe baza unor criterii exterioare care dau o anumita imagine despre materia impozabila, dar nu si despre puterea economica a subiectului impozitului.

În primele stadii de dezvoltare ale epocii moderne, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). La determinarea sumei datorate statului se pornea de la suprafata terenurilor, numarul animalelor de munca si numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, marimea arenzii, pretul pamantului etc., fara sa se ia in considerare productia obtinuta, venitul realizat si cheltuielile de productie. Un important pas inainte in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului, care reprezinta atat actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cat si registrele in care figureaza inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul, cladirile (utilizate ca locuinte, birouri, magazine etc.) au devenit alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare,mai ales in mediul urban si a fost introdus impozitul pe cladiri. Baza impunerii o constituia frecvent numarul si destinatia data incaperilor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, marimea curtii, chiria, aspectul exterior al cladirii etc. Aceste criterii nu permiteau o impunere echitabila deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra obiectului impozabil.

Cand dezvoltarea manufacturilor, fabricilor, comertului si profesiilor libere a determinat cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si liber profesionistilor a fost introdus impozitul pe activitatile industiale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au stat tot criterii de ordin exterior: marimea capitalului, marimea localitatii in care isi desfasura activitatea intreprinderea, felul intreprinderii, numarul muncitorilor, forta motrice folosita de intreprindere etc. Nu se lua in considerare venitul realizat si nici cheltuielile de productie si de circulatie.

Dezvoltarea industiei si comertului a impus dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. În aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora,s-a introdus impozitul pe capitalurile banesti care se stabilea in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut sau in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu imprumut. Deoarece frecvent nici debitorul si nici creditorul nu erau interesati sa informeze organele fiscale despre relatiile de credit existente intre ei, pentru a se sustrage de la obligatiile de plata, impozitul pe capitalurile banesti a avut un randament fiscal scazut.

În cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net (venitul) real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pentru a realiza un venit mai mare decat cel mediu. Printre neajunsurile acestor impozite mai pot fi amintite si urmatoarele: existenta unor largi posibilitati de evaziune fiscala, lipsa de uniformitate in stabilirea impozitelor si faptul ca prin modul cum se face impunerea nu se poate cuprinde decat o parte din materia impozabila.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre1. Impozitele reale continua sa existe si astazi in unele tari, in care agricultura ocupa un loc important in economia nationala, si unde impozitul funciar conserva, in general, trasaturile impozitelor reale.

1.3. Impozitele personale