Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

C U P R I N S
CAPITOLUL I - Sistemul informational si decizional privind
situatiile financiare
1. Structuri informationale delimitate si ierarhizate in situatiile financiare. Recunoastere si evaluare
2. Caracteristicile calitative ale informatiilor prezentate in situatiile financiare
3. Lucrarile contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare
3.1. Inventarierea patrimoniului
3.2. Regularizarea inventarului
3.3. Determinarea rezultatului contabil.
Impozitarea si distribuirea profitului
4. intocmirea si redactarea situatiilor financiare.
Studiu de caz pe exemplu intreprinderii
5. Auditarea situatiilor financiare.
Studiu de caz pe exemplu intreprinderii
CAPITOLUL II - Degajarea prin analiza a informatiilor prezentate in situatiile financiare.
1. Indicatorii si analiza privind lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii
2. Degajarea prin analiza a informatiilor privind profitabilitatea intreprinderii
3. Analiza financiara pe baza indicatorilor de gestiune
4. Indicatorii privind riscul si analiza financiara
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

CAPITOLUL I

Sistemul informational si decizional privind situatiile financiare

1. Structuri informationale delimitate si ierarhizate in situatiile financiare. Recunoastere si evaluare.

Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in clase cuprinzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite "structurile situatiilor financiare". Structurile bilantului legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt: activele, datoriile si capitalul propriu. Structurile contului de profit si pierdere, legate in mod direct de evaluarea performantei, sunt veniturile si cheltuielile. Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta de obicei structurile din contul de profit si pierdere si modificarile structurilor din bilant; in consecinta "cadrul general" nu identifica structurile specifice acesteia.

Prezentarea acestor structuri in bilant si in contul de profit si pierdere implica un proces de subclasificare. De exemplu, activele si datoriile pot fi clasificate dupa natura sau functia lor in activitatea intreprinderii, pentru a prezenta informatii in cea mai folositoare maniera pentru utilizatori, in scopul adoptarii deciziilor economice.

Pozitia financiara

Elementele legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalul propriu. Acestea sunt definite dupa cum urmeaza:

a) un activ reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere;

b) o datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice;

c) capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Definitiile activelor si datoriilor identifica elementele esentiale ale acestora, dar nu incearca sa specifice criteriile ce trebuie indeplinite inainte de a fi recunoscute in bilant. Astfel definitiile includ si elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii in bilant, deoarece nu satisfac criteriile de recunoastere prezentate. Fluxurile de beneficii economice viitoare dinspre sau catre intreprindere trebuie sa fie suficient de sigure pentru a indeplini criteriile de probabilitate prevazute inainte de a recunoaste un activ sau o datorie.

La stabilirea momentului in care un element satisface definitia activelor, datoriilor sau capitalurilor proprii trebuie acordata atentie substantei si realitatii economice a acestuia si nu numai formei sale juridice. Astfel, de exemplu, in cazul contractelor de leasing financiar substanta si realitatea economica reprezinta faptul ca Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in clase cuprinzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite "structurile situatiilor financiare". Structurile bilantului legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt: activele, datoriile si capitalul propriu. Structurile contului de profit si pierdere, legate in mod direct de evaluarea performantei, sunt veniturile si cheltuielile. Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta de obicei structurile din contul de profit si pierdere si modificarile structurilor din bilant; in consecinta "cadrul general" nu identifica structurile specifice acesteia.

Prezentarea acestor structuri in bilant si in contul de profit si pierdere implica un proces de subclasificare. De exemplu, activele si datoriile pot fi clasificate dupa natura sau functia lor in activitatea intreprinderii, pentru a prezenta informatii in cea mai folositoare maniera pentru utilizatori, in scopul adoptarii deciziilor economice.

La stabilirea momentului in care un element satisface definitia activelor, datoriilor sau capitalurilor proprii trebuie acordata atentie substantei si realitatii economice a acestuia si nu nulocatarul obtine beneficiile economice ale utilizarii activului contractat pe cea mai mare parte a duratei de utilizare a acestuia in schimbul obligatiei de a plati pentru acest drept o suma aproximativ egala cu valoarea justa a activului si dobanda aferenta. Din acest motiv leasingul financiar da nastere unor elemente ce satisfac definitiile activelor si datoriilor si care sunt recunoscute in consecinta in bilantul locatarului.

Bilanturile elaborate conform Standardelor Internationale de Contabilitate actuale pot include si elemente ce nu satisfac definitiile activelor sau ale datoriilor si nici nu sunt prezentate ca parte a capitalurilor proprii. Definitiile vor sta la baza revizuirilor viitoare ale Standardelor Internationale de Contabilitate, precum si la baza elaborarii unor noi standarde.

Active

Beneficiile economice viitoare incorporate in active reprezinta potentialul de a contribui, in mod direct sau indirect, la fluxul de numerar si echivalente ale numerarului catre intreprindere. Acest potential poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale intreprinderii. De asemenea, se poate transforma in numerar sau echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce iesirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie care micsoreaza costurile.

De obicei o intreprindere isi utilizeaza activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile sa satisfaca dorintele sau necesitatile clientilor; datorita faptului ca aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte sau necesitati, clientii sunt dispusi sa plateasca pentru a le obtine, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al intreprinderii. Numerarul in sine confera un avantaj intreprinderii, datorita faptului ca se impune fata de celelalte resurse.

Beneficiile economice viitoare incorporate in active pot intra in intreprindere in mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:

a) utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau productia de bunuri destinate vanzarii de catre intreprindere;

b) schimbat cu alte active;

c) utilizat pentru stingerea unei datorii; sau

d) repartizat actionarilor intreprinderii.

Multe active, de exemplu terenurile si mijloacele fixe, au o forma fizica. Cu toate acestea forma fizica nu este esentiala pentru existenta unui activ, de aceea brevetele si drepturile de autor (copyright) sunt active daca se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare intreprinderii si daca sunt controlate de aceasta.

Multe active, de exemplu creantele, terenurile si cladirile, sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv cu dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate nu este esential pentru determinarea existentei unui activ, desi, de exemplu, o proprietate detinuta intr-un contract de leasing este un activ in cazul in care intreprinderea controleaza beneficiile oferite de proprietatea respectiva. Desi capacitatea unei intreprinderi de a controla beneficiile este de obicei rezultatul drepturilor legale, un element poate satisface definitia unui activ, chiar si fara a exista un control legal. De exemplu, know-how obtinut dintr-o activitate de dezvoltare poate satisface definitia unui activ atunci cand intreprinderea controleaza beneficiile acestui know-how , tinandu-l secret.

Activele unei intreprinderi rezulta din tranzactii sau evenimente anterioare. In mod normal intreprinderile obtin activele prin cumpararea sau producerea acestora, dar si alte tranzactii sau evenimente pot genera active, de exemplu proprietatile primite de intreprindere de la Guvern ca parte a unui program de incurajare a cresterii economice intr-o regiune si de descoperire a rezervelor minerale. Tranzactiile sau evenimentele care sunt asteptate in viitor nu genereaza prin ele insele active, de aceea, de exemplu, intentia de a cumpara un bun nu satisface prin ea insasi definitia unui activ.

Exista o legatura stransa intre iesirile de numerar si generarea de active, dar nu este neaparat necesar ca cele doua sa coincida. De aceea , in momentul in care se produce o iesire de numerar, aceasta poate insemna ca se urmareste obtinerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovada concludenta ca elementul obtinut corespunde definitiei unui activ. In mod similar absenta unei iesiri de numerar nu exclude posibilitatea ca un element sa satisfaca definitia unui activ, care poate fi recunoscut in bilant, de exemplu, elemente care au fost donate unei intreprinderi pot satisface definitia unui activ.

Datorii

O caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca intreprinderea are o obligatie actuala . O obligatie reprezinta un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. Legea poate impune intreprinderii sa isi respecte obligatiile ce decurg dintr-un contract sau dintr-o cerinta legala. In mod normal acestea reprezinta sume ce trebuie platite pentru bunuri si servicii primite. De asemenea, obligatiile apar si din activitatea normala, din dorinta de a mentine relatii bune de afaceri sau de a se comporta intr-o maniera echitabila. Daca, de exemplu, o intreprindere decide sa remedieze defectiunile produselor sale chiar si dupa ce perioada de garantie a expirat, sumele ce se asteapta sa fie cheltuite in legatura cu bunurile deja vandute reprezinta datorii.

Trebuie facuta distinctia intre o obligatie actuala si un angajament viitor. Decizia conducerii unei intreprinderi de a achizitiona active in viitor nu reprezinta prin ea insasi o obligatie prezenta. In mod normal obligatia apare numai in momentul livrarii activului sau in momentul in care intreprinderea are un acord irevocabil de cumparare a activului. In cazul din urma natura irevocabila a acordului poate conduce la consecinte economice ca urmare a neonorarii obligatiei; de exemplu, din cauza existentei unei penalizari substantiale, intreprinderea poate fi in imposibilitatea de a impiedica fluxul resurselor catre o alta parte.

Stingerea unei obligatii prezente implica de obicei renuntarea intreprinderii la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice, in scopul satisfacerii cererilor celeilalte parti. Stingerea unei obligatii prezente se poate face in mai multe moduri, de exemplu prin:

a) plata in numerar;

b) transferul altor active;

c) prestarea de servicii;