Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap.I Introducere. Noi tehnici in finantarea comertului international.. pag 2
1.1. Finantari specifice tranzactiilor comerciale........ pag 3
1.2. Definirea surselor de finantare: factoring, forfetare,
franchising, leasing...........pag 4
1.3. Aparitia leasing-ului in relatiile comerciale internationale.pag 7
Cap.II Continutul operatiunii de leasing. pag 11
2.1. Notiuni generale... pag 11
2.2. Caracteristici ale operatiunii de leasing..............pag 14
2.3. Prezentarea formelor de leasing.........pag 16
2.4. Avantaje, dezavantaje si riscuri de operatiuni de leasing. pag 25
Cap.III. Mecanismul de functionare a operatiunii de leasing..............pag 30
3.1. Tehnica de initiere a operatiunilor de leasing....pag 30
3.2. Modul de derulare si finantare a operatiunilor de leasing.pag 31
3.3. Calculul ratei de leasing si contabilizarea operatiunilor
de leasing.........pag 43
Cap.IV. Contractul de leasingpag 50
4.1. Contractul de leasing international.....pag 55
4.2. Cadrul general al operatiunilor de leasing.........pag 58
Cap.V Cadrul de desfasurare al operatiunilor de leasing....pag 65
5.1. Conditii necesare pentru utilizarea leasing-ului. Cadrul juridic
si cel fiscal al operatiunilor de leasing............pag 65
5.2. Prezentarea unor societati de leasing infiintate in Rominia............pag 75
Cap.VI. Concluzii si propuneri.pag 85
Studiu de caz.pag 89
Anexe............pag 123
Bibliografie....pag 125

Alte date

?CAPITOLUL I

INTRODUCERE

NOI TEHNICI ÎN FINANTAREA COMERTULUI INTERNATIONAL

Finantarea reprezinta totalitatea instrumentelor, a mecanismelor si a tehnicilor prin care sunt procurate mijloacele banesti necesare pentru realizarea afacerilor. Cand in acest proces este implicat un element de extraneitate, vorbim de finantare internationala.

Finantarea tranzactiilor internationale cuprinde un ansamblu de modalitati pentru asigurarea mijloacelor de plata necesare desfasurarii operatiunilor comerciale (export, import, operatiuni combinate etc.), investitiilor internationale si a actiunilor de cooperare economica internationala. În general, finantarea afacerilor se poate realiza in doua mari categorii de surse: cele proprii, respectiv cele constituite sau rezultate chiar din activitatea economica respectiva si cele atrase, respectiv imprumuturile contractate pentru realizarea sau dezvoltarea afacerii; in acest ultim caz, finantarea este intemeiata pe o relatie de creditare.

Finantarea tranzactiilor internationale se poate realiza din surse interne (provenite din tara in cauza) sau din surse externe (provenite din strainatate, respectiv de pe piata financiar-bancara. internationala). Pe de alta parte, aceasta activitate este structurata, de regula, pe un raport de creditare in plan intern sau international, cu toate ca finantarea tranzactiilor internationale nu se poate reduce la simplul act al creditarii ci presupune o sfera mai larga de activitati.

Transformarile economice si politice aparute in ultimele decenii au determinat cresterea fara precedent a rolului creditului international in desfasurarea schimburilor economice internationale, precum si diversificarea permanenta a tehnicilor financiar-bancare destinate sa asigure utilizarea cat mai supla a creditului, corespunzator cerintelor participantilor la aceste schimbari.

Treptat, termenul de creditare, utilizat in operatiunile de comert exterior, este inlocuit cu notiunea de finantare, destinata sa surprinda multiple activitati adiacente creditarii dar fara de care utilizarea ca suport al derularii schimburilor economice nu mai este posibila.

Apar, intre operatiunile financiare internationale, operatiuni deosebite si anume finantari specifice tranzactiilor comerciale. Aceste operatiuni provoaca miscari de capital, fie in sensul de la institutiile financiare internationale catre diversi beneficiari, fie invers, de la tarile participante catre institutiile financiare internationale. Finantarile specifice tranzactiilor comerciale reprezinta disponibilizari de fonduri pentru sustinerea unor forme de contracte survenite in anumite imprejurari.

Leasing-ul este un contract ce se utilizeaza in cazul in care cumparatorul vrea sa importe utilaje, mijloace de transport, bunuri de valoare ridicata si de folosinta indelungata, pentru care nu dispune imediat de sumele necesare, dar ar dori sa le obtina cat mai urgent. Operatiunea se poate realiza prin intermediul unei societati care plateste furnizorul la livrarea utilajelor catre beneficiar, iar acesta le ia cu chirie pentru folosinta pe durata contractului. Intermediarul calculeaza ratele anuale de chirie in asa fel incat sa poata sa-si acopere costul utilajului si sa obtina, de asemenea, amortizarea utilajului, dobanda pentru capitalul investit, cheltuielile de administrare si un beneficiu.

Leasing-ul este o tehnica de finantare, care a fost conceputa pentru a dinamiza activitatea economica, la inceput in spatiul unui singur stat, ulterior, pe masura dezvoltarii sale, leasing-ul fiind practicat si la nivel international.

Aparitia surselor alternative de finantare, care, in general, urmeaza principiile de creditare, faciliteaza relatiile comerciale internationale si ofera clientilor numeroase cai rapide de negociere, precum si diverse solutii de evitare a riscului de variatie a valutelor si a dobanzilor in timp.

1.1. Finantari specifice tranzactiilor comerciale

Tinand seama de evolutia rapida a sistemului financiar, o importanta deosebita o au previziunile pe termen mediu si lung si implicatiile acestora, precum si adaptarea unor tehnici financiar-bancare specifice, destinate promovarii schimburilor cu strainatatea.

Analiza surselor alternative de finantare trebuie sa duca la identificarea altor disponibilitati ce pot fi puse la dispozitia clientului, decat cele conventionale: imprumuturile bancare traditionale sau descoperirile de cont, alte facilitati, linii de creditare, si la evidentierea avantajelor si dezavantajelor pe care acestea le reprezinta

În mod deosebit, firmele mai mici au dificultati in procurarea fondurilor pentru perioade indelungate, iar numarul persoanelor care doresc sa finanteze intr-un astfel de orizont de timp, este limitat in perioadele de restrangere a creditelor bancare, acestea sunt situatii in care unitatile bancare limiteaza asigurarea fondurilor necesare, altele decat cele pe termen scurt.

Insuficienta suplete a procedeelor traditionale de finantare in comertul international, conditiile complicate de acordare a creditelor, cat mai ales viteza schimbarilor tehnologice - progresul acestora datorat revolutiei tehnico-stiintifice - au contribuit la gasirea unor noi metode si procedee de legaturi economice externe.

Daca un produs oferit de banca nu poate satisface in intregime necesitatile clientului, isi fac aparitia forme si instrumente complementare care pot asigura acestuia un nou serviciu, indreptandu-l spre alte metode de finantare pe termen mediu si lung. Astfel, iau nastere surse alternative de finantare care faciliteaza. relatiile comerciale internationale. În cadrul acestor surse alternative de finantare, in fapt, modalitati neconventionale de finantare, precum factoring-ul, forfetarea, franchising-ul, achizitionarea pe baza de inchiriere (hire-purchase), se inscrie si leasing-ul, care face obiectul prezentului proiect.

1.2. Definirea surselor de finantare

1.2.1. Factoring

Operatiunea de factoring consta in transferul unor creante de la titular (vanzatorul - exportatorul), la o institutie specializata, denumita factor, cu obligatia ca aceasta din urma sa garanteze, sa finanteze - recupereze creantele de la importator - cumparator.

Ca tehnica de finantare, factoring-ul a luat amploare in ultimele decenii, devenind foarte activ ca sursa de finantare agreata de exportatori.

Factoring-ul are functii preponderent financiare, care constau in principal, in:

? preluarea de catre institutia de factoring a riscurilor legate de incasarea facturilor de la client si finantarea in avans a marfurilor livrate de exportator;

? garantarea incasarii ,,pachetului de facturi” prin determinarea unui plafon de credit pe fiecare client, dupa criteriul riscului maxim acceptat;

? asigurarea impotriva riscului politic si a fluctuatiei ratei de schimb intre valute;

? plata catre exportator a contravalorii facturilor acceptate spre incasare, factorul indeplinind functia de creditor-finantator.

Sistemul de finantare prin factoring se poate dovedi eficient, privit fiind ca sursa alternativa de finantare.

În primul rand, costurile pentru exportator (dobanzi, comisioane, prime de asigurare) sunt reduse de obicei, comisionul de administrare a creantelor si portofoliul de clienti este cuprins intre 0,5 - 2,5 % din valoarea globala a facturilor acceptate. Exportatorul plateste factorului, pentru finantarea in avans a facturilor, o dobanda ce variaza intre 1% si 4% pe luna peste dobanda de baza a unei banci comerciale.

În al doilea rand, sistemul de finantare prin factoring poate deveni eficient prin perfectionarea raporturilor banca-client.

Factorul poate oferi o facilitate alternativa cunoscuta ca reducerea valorii facturii, care practic consta in achizitionarea fara recurs a debitelor inregistrate ale companiei din care se scade o taxa de factoring. Deci, compania primeste o suma neta de bani imediat, dar indeplineste ea insasi sarcinile administrative uzuale ce tin de vanzare.

De obicei, pana la 80% din fonduri sunt inaintate companiei direct de

catre factor, in functie de rambursarile facute de catre debitor;partea ramasa de 20% este achitata odata ce a fost primita de catre compania de factoring.

Serviciul de factoring complet asigura:

? administrarea registrului vanzarilor companiei;

? controlul creditului unui procentaj admis de catre debitor;

? deplina acoperire pentru companie impotriva debitelor neperformante (riscul de insolvabilitate);

? plata pentru compania client a debitelor colectate (recuperate).

Pentru plata cu anticipatie a facturilor primite pentru fiecare tranzactie incheiata, clientul mai plateste o dobanda calculata „pro rata temporis”, asupra fondurilor avansate.

1.2.2. Forfetarea