Pagina documente » Medicina » Leucemia cu celule paroase. Diagnostic, evolutie, metode terapeutice clasice si moderne

Cuprins

lucrare-licenta-leucemia-cu-celule-paroase.-diagnostic-evolutie-metode-terapeutice-clasice-si-moderne
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-leucemia-cu-celule-paroase.-diagnostic-evolutie-metode-terapeutice-clasice-si-moderne


Extras din document

Alte date

?I Lucrare de diploma

Leucemia cu celule paroase – diagnostic, evolutie, metode terapeutice clasice si moderne –

?

I. INTRODUCERE

Descoperita relativ recent si recunoscuta ca o entitate de sine statatoare abia in 1971, leucemia cu celule paroase suscita si astazi un interes deosebit.

Aflata la rascruce intre leucemiile acute si leucemiile cronice, asupra leucemiei cu celule paroase planeaza inca intrebari care isi cauta raspunsul in ceea ce priveste incadrarea bolii etiologia, celula care prolifereaza, tratamentul cel mai potrivit pentru a creste supravietuirea.

Tabloul clinic, dar mai ales cel paraclinic, (celule paroase cu aspect atat de particular vizibile cel mai bine la microscopul electronic cu contrast de faza; fosfataza acida tartrat rezistenta, imunofenotiparea) permit astazi un diagnostic cert al leucemiei cu celule paroase.

În evolutia cronica a bolii exista riscul aparitiei unui al doilea neoplasm, al sangerarilor dar mai ales riscul unor infectii severe potential letale.

Mijloacele terapeutice extrem de diverse de-a lungul timpului au cuprins splenectomia, chimioterapia, iradierea, glucocorticoizii, transplantul de maduva osoasa iar mai nou INTERFERONUL.

Exista numeroase studii privind eficienta acestui preparat in tratamentul leucemiei cu celule paroase iar rezultatele de pana acum sunt incurajatoare.

Partea teoretica

Definitie.

Leucemia cu celule paroase este o forma rara de limfoproliferare cronica maligna caracterizata prin splenomegalie, pancitopenie, infiltrarea maduvei osoase, cresterea susceptibilitatii la infectii si limfocite cu citoplasma palida, abundenta si cu prelungiri.

Istoric.

În 1923, EWALD descrie o boala pe care o numeste “leukemia reticuloendotheliosis”.

Doua caracteristici sunt considerate distinctive: o splina foarte mare si o crestere a celulelor mononucleare cu numeroase proiectii citoplasmatice.

Numeroase rapoarte ale unor boli care pareau inrudite au aparut publicate sub titluri ca:

? Leucemie cu celule paroase;

? Reticuloza histocitara medulara;

? Reticuloza hemoragica familiala;

? Reticuloza;

? Reticuloendotelioza aleucemica;

? Reticuloendotelioza;

? Boala neoplazica limforeticulara;

? Leucemie reticulolimfocitara cronica.

Leucemia cu celule paroase a fost considerata o boala rara de catre BOURONCLE si colaboratorii sai care au publicat in 1958, 26 de cazuri.

Abia in 1971 YAN si colaboratorii sai o prezentau ca pe o boala distinsa de celelalte boli prin coloratia celulei cu fosfataza acida tartrat rezistenta (TRAP).

Termenul de “hairy cell” a fost sugerat de SCHRECK si DONELLY in 1966 datorita aspectului celulelor mononucleare proliferate care prezinta niste prelungiri citoplasmatice dand aspectul firelor de par.

De atunci a inceput sa fie mai des recunoscuta. Se estimeaza ca reprezinta 2% din totalul leucemiilor.

ETIOLOGIE

Etiologia este necunoscuta. Desi se asociaza uneori cu expunerea la radiatii totusi studiile pe aceasta tema nu au adus rezultate convingatoare.