Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
-Introducere privind metodele de conducere...pag 1
-CAPITOLUL I
Necesitatea promavarii managementului participativ.......pag. 2
Sectiunea 1. Definire.........pag. 2
Sectiunea 2. Elemente care pun in evidenta necesitatea promovarii
managementului participativ..........pag. 5
-CAPITOLUL II
Caracteristicile si obiectivele managementului participativ..............pag. 8
Sectiunea 1. Caracteristici.pag. 8
Sectiunea 2. Obiective.....pag. 10
-CAPITOLUL III
Continutul managementului participativ............pag. 12
Sectiunea 1. Fundamentele managementului participativ...........pag. 17
Sectiunea 2. Tipuri de conducere participativa............pag. 15
Sectiunea 3. Metodologia de rationalizare si eficientizare a acti-
vitatii organelor managementului participativ............pag. 22
Studiu de caz....pag. 24
-CAPITOLUL IV
Promovarea managementului participativ.........pag. 30
Sectiunea 1. Forme de promovare......... pag. 30
Sectiunea 2. Tehnici de sporire a creativitatii grupului.pag. 33
Sectiunea 3. Avantaje si dezavantaje......... .... pag. 35
Bibliografie.pag. 37

Alte date

?

INTRODUCERE

PRIVIND METODELE DE CONDUCERE

Asa cum a aparut si s-a manifestat, conducerea este o actiune practica, tot atat de veche, putem spune, ca si civilizatia umana. Ea se regaseste peste tot in societate, acolo unde munca este de natura sociala, in economie, in politica, in armata, in justitie, respectiv in toate domeniile si pe toate palierele societatii. Aceasta actiune practica este cunoscuta astazi sub denumirea de management.

Mamagementul, in zilele noastre, nu poate fi privit ca activitate practica, ca proces concret de rationalizare si eficientizare a muncii. El este si stiinta, in aceasta calitate reprezentand un ansamblu de concepte, metode si mijloace de solutionare a problemelor de conducere in toate domeniile de activitate din societate cuprinzand si toate nivelurile organizatorice ale acesteia.

În activitatea de conducere a unei organizatii este necesar sa se folosesca o multime de metode si tehnici de conducere, intrucat managerii trebuie sa solutioneze o gama larga de probleme, fiecare problema rezolvandu-se printr-o metoda sau tehnica specifica. În situatia in care conducerea foloseste o gama restransa de metode si tehnici, eficienta activitatii se va diminua considerabil.

Metoda de conducere (de management) reprezinta modul sau maniera in care sistemul conducator desfasoara procesul de conducere pentru a pune in actiune factorii umani, materiali si financiari coordonati in vederea obtinerii unor rezultate prestabilite.

Scopul tuturor metodelor este de a crea un limbaj comun, de a descongestiona munca de conducere, de a imbunatati luarea deciziilor si de a mari raspunderea individuala.

În aplicarea uneia sau alteia dintre metodele de conducere utilizate trebuie sa se tina seama de urmatoarele postulate ale metodelor de conducere [1 Ionel Dumbrava, Management general, Ed. Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti, 2001, pag. 97]:

1) nici un proces de conducere eficient nu se realizeaza fara o metoda de conducere corespunzatoare;

2) o metoda de conducere nu poate fi aplicata in toate procesele de conducere;

3) orice metoda solicita ca toti sau cel putin majoritatea conducatorilor dintr-o unitate sa foloseasca procedeele si sa cunoasca tehnicile ei;

4) orice metoda trebuie sa permita masurarea rezultatelor activitatii managerilor si a executantilor in scopul cointreresarii lor materiale.

Gandirea de grup apare atunci cand membrii grupului au o puternica dorinta de consens si coeziune si sunt mai putin interesati sa ajunga la cea mai buna solutie cu putinta [2 Constantin Stoica, Fundamente ale deciziei in managementul activitatii de realizare a securitatii nationale, Ed. A.N.I., Bucuresti, 2005, pag. 191

]. Unele cauze ale gandirii de grup sunt izolarea grupului fata de informatiile externe, existenta unui lider puternic si dominant si lipsa de proceduri de cautare potrivita de alternative si asigurare a luarii in considerare a tuturor parerilor. Managerii pot lua masuri prin care sa evite aparitia gandirii de grup:

- liderul trebuie sa incurajeze membrii grupului sa-si exprime indoielile si

obiectiunile;

- liderul trebuie sa adopte o atitudine impartiala, si sa nu-si afirme de la

inceput preferintele;

- membrii trebuie incurajati sa discute deliberarile grupului cu asociatii de incredere si sa relateze, apoi grupului, reactiile acestora;

- cand exista un competitor, grupul trebuie sa examineze propunerile alternative ale acestuia;

- cand se examineaza alternativele, grupul se va divide in subgrupuri care se vor reuni din cand in cand, iar dupa obtinerea unui consens preliminar, grupul va planifica o a doua dezbatere, in care alternative aleasa va fi pusa in chestiune.

Printre metodele de conducere dezvoltate in ultimele doua, trei decenii si folosite astazi cu frecventa mare in tarile dezvoltate cat si in tara noastra dupa revolutie este si metoda managementului participativ.

CAPITOLUL I

NECESITATEA PROMOV?RII MANAGEMENTULUI PARTICIPATIV

Sectiune 1. Definire

Cele mai importante decizii sunt luate de grupurile de oameni. De aceea, a cunoaste modul cum oamenii lucreaza in grupuri, poate fi benefic. Grupurile de oameni trec printr-un ciclu de viata ca si oamenii. Etapele prin care trece un grup sunt: [3 Constantin Stoica, Fundamente ale deciziei in managementul activitatii de realizare a securitatii nationale, Ed. A.N.I., Bucuresti, 2005, pag.180]

Formarea. Membrii grupului se intalnesc prima data si incearca sa realizeze motivul pentru care sunt impreuna. Exista discomfort in legatura cu sarcinile si interesele personale din grup. Membrii grupului sunt politicosi si oarecum distansi, asteptand de la lider-ul lor calea de urmat.

Conflictul. În aceasta etapa apar conflicte intre membri in legatura cu rolurile si responsabilitatile in grup. Exista competitie pentru pozitii si status si cand se stabilesc scopul si obiectivele grupului. Atmosfera este ostila, nu se accepta diferentele individuale. Lider-ul grupului este deseori atacat. Grupul este totusi dependent de lider asteptand de la el medierea conflictului prin dialog.

Normarea. În aceasta faza sunt intelese contrastele si diferentele dintre membrii grupului. Se accepta diferentele de opinie si punctele diferite de vedere. Informatiile circula intre membrii grupului. Creste asumarea responsabilitatii. Exista o preocupare generala pentru cooperare. Cele mai multe decizii se iau pe baza de consens, ceeea ce creste gradul de coeziune al grupului. Poate aparea un sentiment de nemultumire ca o reactie la confort si ca o reactie fata de sef. Grupul simte ca trebuie sa lupte cu seful pentru a deveni independent si a-si fixa propriile norme. Lider-ul nu trebuie sa contraatace ci sa stimuleze grupul sa-ti stabileasca noi standarde, facilitand trecerea catre urmatoriul stadium.

Performanta. La acest nivel se atinge performanta maxima. Performanta grupului este tot timpul adusa in discutie si grupul cauta in permanenta noi cai de imbunatatire a activitatii pentru cresterea performantei. Membrii grupului sunt recunoscuti si valorizati pentru punctele lor tari sau slabe. Sunt onesti unii cu altii in evaluarea comportamentlor. Sunt constienti si accepta rolurile fiecaruia, inclusive al lede-ului.

Trecerea prin aceste 4 etape poate dura de la cateva ore pana la cateva luni. Un factor determinant este natura scopului pentru care grupul s-a format si claritatea obiectivelor sale. Scopurile vagi presupun o mai indelungata ramanere in etapele 2 si 3. Un grup cu scop limitat poate trece foarte repede prin cele 4 etape.

Un alt factor care influenteaza maturizarea rapida a grupului sunt interesele, cadrul si aptitudinile sociale ale membrilor sai. Decat sa incerci sa modifici caracreristicile individuale ale unei persoane care apartine grupului, este mai benefic sa angajezi tehnici prin care sa accentuezi punctele forte si sa le minimizezi pe cat posibil pe cele slabe. Toate aceste 4 etape sunt necesare pentru maturizarea oricarui grup. Deseori, speram sa putem evita etapa conflictuala selectand doar oameni care gandesc la fel. Dar grupul nu poate fi format doar din aceasta categorie. De fapt, diversitatea stilurilor membrilor grupului poate ajuta la imbunatatirea rezultatelor.

Principalele decizii intr-o organizatie sunt, cel mai des, elaborate si luate de mai multe persoane si nu de catre un singur decident individual. Chiar si la nivelurile inferioare, grupurile sunt tot mai mult implicate in elaborarea deciziilor operationale. [4 Constantin Stoica, Fundamente ale deciziei in managementul activitatii de realizare a securitatii nationale, Ed. A.N.I., Bucuresti, 2005, pag. 182]

În contextul tendintelor de modernizare a managementului firmei, un loc aparte revine, prin importanta, dimensiunile si implicatiile sale, mutatia spre managementul participativ.

Ca definitie, in opinia lui Ovidiu Nicolescu managementul participativ consta in exercitarea proceselor de management prin implicarea unui numar sporit de manageri si executanti, utilizand o gama variata de modalitati, intre care organismele participative institutionalizate ocupa o pozitie centrala [5 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Ed. Economica, 1995, pag. 280].

Managementul participativ este mai mult decat un sistem de management, el este o stare de spirit ce caracterizeaza firmele, pe plan mondial si in Romania. Accentuarea acestei dimensiuni a managementului se reflecta in: