Nov 10 2019
Mixul politicii fiscale. Politici monetare
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
C U P R I N S:CAPITOLUL I Politica fiscala
1.1. Politicile fiscale. Impozitele si functiile impozitelor
1.1.1. Impozitele ca instrument de reglare statala
1.2. Cadrul national si international de aplicare a politicii fiscale
1.3. Descentralizarea si armonizarea deciziilor de politica finaciara
1.4. Variabilele politicii fiscale
1.5. Reducerea presiunii fiscale
1.6. Deciziile publice si finalitatile sistemului fiscal
CAPITOLUL II Politica monetara
2.1. Obiectivele operationale si intermediare ale politicii monetare
2.1.1. Actiunea asupra ratei dobinzii
2.1.1.1. Principalele tipuri de rate ale dobinzii
2.1.1.2. Rata dobinzii ca variabila operationala
2.1.2. Controlul agregatelor monetare
2.1.2.1. Alegerea agregatelor supuse controlului
2.1.2.2. Modalitatile de control al agregatelor monetare
2.1.2.3. Stabilitatea vitezei de circulatie a monedei
2.2. Instrumente ale politicii monetare
2.2.1. Politica de manevrare a taxei oficiale a scontului
2.2.2. Politica normelor rezervelor obligatorii
2.2.3. Politica de open-market
2.3. Deprecierea si reprecierea monetara
2.4. Stabilizarea monetara
2.5. Politici antiinflationiste
2.5.1. Politici financiare antiinflationiste
2.5.2. Politica metodelor de finantare
2.5.3. Politicile legate de salarii
2.5.4. Politica de preturi
2.5.5. Politica cursurilor valutare
2.6. Criteriile de aegere a unuia sau altuia dintre obiectivele intermediare
in strategiile monetare
2.7. Rolul Bancii Centrale in politica monetara
CAPITOLUL III imbinarea politicii fiscale si a politicii monetare
3.1. Cresterea economica si mecanismele demararii
3.2. Optiuni si decizii politice
3.3. Politca fiscala si flexibilitatea bugetara
3.4. Recomandarile Organismelor internationale
CAPITOLIL IV
4.1. Punctul initial al tranzitiei in Rominia
4.1.1. Evolutia economiei in anii 1990
4.1.2. Caracterizarea sintetica a starii actuale a economiei
4.1.3. Problema fundamentala a strategiei
4.2. Dezvoltarea economiei Rominiei pe termen mediu
4.2.1. Principalele ipoteze ale scenariului restructurat
4.2.2. Estimarile scenariului restructurat pe perioada 2008-2011
4.3. Politicile macroeconomice
4.3.1. Politica financiara
4.3.2. Politica monetara si a cursului de schimb
4.3.3. Politica comerciala
4.4. Politica de ajustare structurala si dezvoltare a economiei
4.4.1. Ajustarea structurala
4.4.2. Politicile sectoriale
4.4.3. Politicile de consolidare si dezvoltare a sectorului intreprinderilor mici si mijlocii
4.4.4. Politici in domeniul stiintei si tehnologiei
4.5. Resursele umane si politicile sociale
4.6. Consideratii finale
Alte date
?CAPITOLUL IPOLITICA FISCAL?
1.1. Politicile fiscale. Impozitele si functiile impozitelor
Politica fiscala a statului cuprinde ?conceptia, masurile si actiunile statului privind impozitele si rolul lor in formarea veniturilor bugetare si in finantarea cheltuielilor publice, tipurile de impozite, perceperea si folosirea lor ca instrument de stimulare a cresterii economice?.
Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie deosebit de complex la baza caruia se afla criteriul de eficienta adica necesitatea de randament cat mai mare al acesteia. Ea trebuie sa asigure mobilizarea unor venituri publice cat mai mari, in conditiile incurajarii afacerilor economice, a investitiilor, concomitent cu promovarea echitatii in contributia fiecaruia la venituri, cu asigurarea protectiei sociale.
Veniturile fiscale constituie izvorul principal al resurselor statului. Prin fiscalitate se intelege sistemul de stabilire si de percepere a impozitelor. Sistemul fiscal determina cantitatile de bani prelevati, sursele si modalitatile acestor prelevari.
Impozitul reprezinta o prelevare obligatorie si fara contrapartida directa efectuata de administratiile publice in vederea sustinerii cheltuielilor publice (functia financiara) si in vederea regularizarii activitatii economice (functia politica). Spre deosebire de impozite, o alta sursa a veniturilor bugetului de stat, taxele reprezinta plati efectuate de catre persoanele fizice si juridice in cazul in care acestea se bucura de anumite servicii prestate de catre organele de stat.
Exista diferite clasificari ale impozitelor. Cea mai generala dintre ele imparte impozitele in directe si indirecte.
Impozitul direct este acel impozit care este varsat de contribuabili in functie de veniturile lor (impozite asupra veniturilor persoanelor fizice, asupra societatilor, asupra capitalului, asupra drepturilor de succesiune etc.).
Impozitul indirect este acela care greveaza un produs, o tranzactie, o prestatie de servicii, adica este inclus in pretul bunului material sau serviciul vandut (TVA, drepturi, taxe vamale, drepturi de inregistrare si de timbru etc.).
O alta clasificare imporanta a impozitelor consta in impozite asupra productiei si impozite asupra veniturilor.
În functie de alte criterii specifice, impozitele se mai grupeaza in: nationale si locale; reale si personale; proportionale, progresive si regresive; ad valorem si la volum; global si fragmentar etc.
Politica fiscala se bazeaza pe transpunerea in practica de stabilire si prelevare a impozitelor catre bugetul statului a o serie de principii. Cele mai semnificative dintre acestea sunt: posibilitatea reala de plata a impozitelor; progresivitatea; unicitatea; caracterul obligatoriu; simplitatea si mobilitatea.
Progresivitatea impozitului presupune ca rata impunerii creste pe masura ce venitul impozabil sporeste. Acest principiu constituie un instrument de redistribuire a veniturilor si de justitie fiscala. Potrivit unor pareri exprimate in lumea specialistilor din domeniu o astfel de percepere a impozitului dezvolta interesul pentru folosirea mai eficienta a capitalului. Alti specialisti considera ca e vatamatoare pentru economie depasirea unui anumit prag de impunere. Aceasta ar limita sau chiar anula interesul agentilor economici pentru sporirea productiei.
În cadrul politicii fiscale se inscrie si asa-zisul impozit negativ care reprezinta un proces de redistribuire a veniturilor prin metoda transferurilor sociale. Aceasta inseamna, in esenta, ca alocatiile pentru saraci sunt sustinute de impozitele platite de catre cei bogati.
Impozitele indeplinesc trei functii importante: fiscala, sociala si reglatoare.
a) in toate statele impozitele indeplinesc, in primul rand o functie fiscala. Pe seama lor sunt finantate cheltuielile sociale in special ale puterii publice.
b)Analizand impunerea progresiva pe venit putem ajunge la concluzia ca aceasta reprezinta un act de echitate sociala.
Cu toate acestea exista o serie de pareri, exprimate mai ales de catre cei cu o orientare de stanga, dupa care un asemenea sistem de impunere ar fi profund inechitabil.
Dupa acestia, cei bogati ar trebui sa plateasca mai mult.
La fel suscita intense discutii faptul ca impozitele asupra proprietatii si cotizatiile sociale avand caracter proportional sunt inechitabile din punct de vedere social. Astfel taxa pe valoarea adaugata, accizele si taxele vamale se transfera prin preturi asupra bunurilor de consum ceea ce impovareaza in acelasi grad pe consumatori afectand in masura foarte mare pe cei cu venituri mici accentuand inegalitatile.
Atenuarea acestora impune luarea de masuri cu caracter compensatoriu social si reglator in acelasi timp. Astfel de masuri se refera la avantaje si inlesniri fiscale pentru unele grupe sociale defavorizate - cum ar fi intreprinzatorii mici si mijlocii (scutiri de impozite sau
reducerea acestora), familiile cu multi copii, studenti, elevi etc. Aceste avantaje au totodata si un caracter reglator.
1.1.1. Impozitele ca instrument de reglare statala.
Obiectivele reglarii statale prin politica fiscala sunt: ciclul economic, structura sectoriala, de ramura si regionala a economiei, investitiie, preturile, progresul tehnico-stiintific, relatiile economice externe, protectia mediului inconjurator etc.
Functia reglatoare a impozitelor consta in urmatoarele:
a) stabilirea (adoptarea) si schimbarea sistemului de impunere fiscala;
b) determinarea tarifelor fiscale, diferentierea lor;
c) aprobarea si promovarea facilitatilor fiscale.
a) insusi sistemul de impunere fiscala ales de guvern joaca cel mai important rol reglator. De pilda, folosirea impozitelor pe circulasie (rulaj) poate deveni instrument al centralizarii capitalului, al crearii unor structuri unice verticale, sub divizarea carora sunt legate intre ele tehnologic.
Reducerea globala a impozitelor conduce la sporirea profiturilor nete, la intensificarea stimulentelor activitatilor economice, la ameliorarea ocuparii si, prin toate acestea, la ameliorarea conjuncturii economice. Ridicarea generala a impozitelor este mijlocul obisnuit de lupta cu conjunctura supraincalzita.
b)Prin schimbarea ratei de impunere a profitului, guvernul (statul) poate sa creeze sau sa reduca stimulii suplimentari pentru investitii; prin manevrarea nivelului impozitelor indirecte, el influenteaza asupra fondului de consum, in general, asupra nivelului preturilor.
Alegand intre o politica liberala sau protectionista in relatiile economice externe, statul schimba taxele vamale, primind de la partenerii externi fie deschideri si concesii, fie sporirea restrictiilor de a exporta.
Ridicarea taxelor vamale duce la scumpirea importurilor si, deci, la scumpirea marfurilor autonome. Invers, reducerea taxelor vamale, va avea ca efect ieftinirea importurilor.
c)Impozitele sunt folosite tot mai mult pentru reglarea structurii economiei nationale. Tarifele de impunere se diferentiaza pe ramuri si regiuni. Acestea au inceput sa exercite o influenta crescanda asupra structurii de ramura si de subramura, in sensul stimularii unora si restrictionarii altora (restructurarea).
Obiectul reglarii se concretizeaza din ce in ce mai mult. De pilda, s-a diferentiat impunerea fiscala pe cele doua parti ale sale: profitul nedistribuit (care ramane in societatea comerciala pentru dezvoltarea acesteia) si profitul ce se distribuie sub forma de dividende.
Se practica tarife mai mici pentru profitul nedistribuit, ceea ce faciliteaza acumularea interna de capital si cresterea gradului de autofinantare.
Functia reglatoare a impozitelor in conditiile contemporane nu consta atat in eliberarea maxima (cat mai mare) a profiturilor si veniturilor de impozite, cat in tendinta de a crea o dependenta calitativa severa intre marimile facilitatilor fiscale, oferite subiectului economic si actiunile sale economice concrete.
Majoritatea obiectivelor reglementarii statului se obtin pe calea stimularii investitiilor. Aceasta deoarece marimea si orientarea investitiilor determina innoirea si largirea capitalului fix, de care, la randul lui, depind ritmurile de crestere, starea conjuncturii, ocuparea, cererea, capacitatea concurentiala nationala.
Forma predominanta a surselor de investitii este constituita prin autofinantare (intre 60-85%). Asemenea amploare a autofinantarii s-a dovedit posibila numai datorita politicii fiscale a statului si, in principal, sanctionarii amortizarii accelerate a capitalului fix de catre organele de stat.
1.2.Cadrul national si international de aplicare a politicii fiscale
Politica fiscala reflecta, optiunea guvernului fiecarei tari privind alegerea criteriilor de stabilire a dreptului de a impune si a tehnicilor de impunere. Impunerea aceleasi materii impozabile prin doua sau mai multe impozite in favoarea aceleasi administratii publice sau a unor administratii publice diferite, in cadrul aceluiasi exercitiu financiar, determina aparitia dublei impuneri economice.
Politica fiscala promovata de guverne poate mentine, elimina sau diminua dubla impunere economica, prin utilizarea unor procedee specifice ( procedeul imputatiei, reducerii, deducerii) in cadrul tehnicilor de impunere.
Din punct de vedere politic se disting state de tip unitar si respectiv federal. În cazul statelor unitare guvernul central deleaga un anumit numar de decizii si competente fiscale administratiilor publice locale. În statele federale suveranitatea fiscala este repartizata intre guvernul federal si guvernele statelor componente si de aici in anumite limite administratiilor publice locale, conform prevederilor constitutionale.
Prin politica fiscala trebuie sa se promoveze doua principii: principiul permanentei si principiul sigurantei privind, stabilirea competentelor fiscale in scopul asigurarii resurselor financiare si a eliminarii situatiilor arbitrare.
Documente similare
· Mixul politicii fiscale. Politici monetare· Eficacitatea politicii monetare in timpul crizeicazul Romaniei
· Rata dobanzii in cadrul economiei de piata comerciala si a politicii monetare
· Influenta politicii fiscale asupra microintreprinderii (S.C. XYZ S.A.)
· Politici monetare in economii deschise
· Politici de combatere a evaziunii fiscale
· Paradisurile fiscale.Diferenta dintre paradisuri fiscale si centre financiare offshore
· Mixul de marketing (S.C. XYZ S.R.L.)
· Mixul de marketing ( S.C. XYZ S.A.)
· Rolul politici comerciale in cadrul politici comerciale ale ue