Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Mobilitatea teritoriala in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Cuprins

lucrare-licenta-mobilitatea-teritoriala-in-contextul-aderarii-romaniei-la-uniunea-europeana
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-mobilitatea-teritoriala-in-contextul-aderarii-romaniei-la-uniunea-europeana


Extras din document

Cuprins
Cuprins 2
Argumentarea studiului: 3
Documentarea: 5
Mobilitatea sociala: perspective teoretice 5
Tipologii ale mobilitatii sociale 7
Abordari teoretico-epistemologice privind mobilitatea sociala: 8
Mobilitatea sociala si realitatea sociala in contextul istoric: 9
Mobilitatea sociala in contextul paradigmei socio-antropologice 10
Perspective epistemologice asupra mobilitatii 11
Mobilitatea teritoriala: cercetare longitudinala: 12
Perspective de abordare a mobilitatii teritoriale si a migratia in lucrari si articole de specialitate 14
Designul Metodologic: 20
Metoda cercetarii: Ancheta sociologica: 20
Tehnica de culegere a datelor: Interviul sociologic 21
Instrumentul de culegere a datelor: Chestionarul sociologic 21
Baza de date folosita: 23
Esantionarea rspondentilor 23
Mobilitatea teritoriala in contextul aderarii Rominiei la Uniunea Europeana. Studiu de caz: perceptia opiniei publice fata de mobilitatea teritoriala-2006 25
Instrumentarul cercetarii: 25
Scopul studiului: 25
Obiectivele studiului: 25
Operationalizarea si definirea conceptelor: 26
Definirea conceptelor: 26
Operationalizarea conceptelor: 31
Ipotezele studiului: 32
Prelucrarea statistica a bazei de date: 33
Interpretarea rezultatelor 33
Verificarea ipotezelor emise 47
Raportul de cercetare: 55
Bibliogrfia: 65
Anexele lucrarii: 67
ANEXA 1: Cit de multumit(i) sunteti in general de felul in care triiti? * in urmitoarele 12 luni, aveti de gind si mergeti intr-o tari striini?

Alte date

?

Argumentarea studiului:

Supunandu-ne unei ipoteze general valabile in acest context, anume ca mobilitatea sociala cunoaste o dinamica ascendenta, acest fenomen social devenind din ce in ce mai prezent in morfologia sociala, in realitatea sociala, atat la nivel national (fie ca vorbim despre mobilitatea in interiorul tarii noastre, fie ca vorbim de mobilitatea sociala ce se manifesta sub forma emigrarii) cat si la nivel international, interesul nostru vizand, cu precadere arealul paneuropean, deschidem retorica lucrarii de fata sub semnul unei incertitudini din ce in ce mai prezente in studiul empiric al mobilitatii sociale. Incertitudinea la care facem referire nu este legata de acuratetea definirii conceptului de mobilitate sociala, nu face referire la incarcatura semantica a acestei notiuni si nici la aparatul metodologic la care recurgem pentru a dezbate acest subiect, incertitudinea pe care o supunem atentiei dumneavoastra se leaga de probele privind o concluzie sau alta, concluzii la care ajungem prin analiza bazelor de date pe care le avem la dispozitie cu privire la acest fenomen social.

Indiscutabil, demersul facut de noi in aceasta lucrare intra sub auspiciile domeniului sociologiei, anume a unei ramuri a acestui univers stiintific, ramura ce vizeaza sociologia populati si demografia. Prin lucrarea de fata incercam sa realizam o abordare nu foarte des folosita a campului fenomenelor si proceselor sociale, perspectiva pentru care am optat doreste sa imbine latura formal-tehnica a demografie, cu referire la fenomenul demografic analizat de noi cu o perspectiva globala a sociologiei, cu precadere laturi vizand domeniul politicului, economicului si domeniului educational-instructiv. Fara a intra in amanunte si, bineinteles, fara asi propune in mod explicit acest fapt, lucrarea de fata va gasi o serie de explicatii a fenomenelor inregistrate de statistici si analizate in acest context in digresiunile oferite de sociologia generala, ca o abordare holistica, generalista, dar si digresiuni in spatiul motivational conferit de ramuri ale sociologiei precum sentimentul de apartenenta la o comunitate, calitatea vietii din mediul social de origine, cultura...

Scopul asumat al demersului de fata vizeaza identificarea sensurilor si dinamicii mobilitatii sociale in contextul aderarii Romaniei in Uniunea Europeana. Prin acest obiectiv ne propunem a identifica, pe baza unei baze de date puse la dispozitie de Institutul National pentru Statistica din Romania, aflat sub auspiciile Academiei Romane [pe siteul www.insse.ro], dar si alte surse, alte siteuri de specialitate, printre care enumeram http://epp.eurostat.ec.europa.eu dinamica mobilitatii sociale din Romania in contextul integrarii in Uniunea EuropeanaVom avea in vedere, in acest cadre, aspecte legate de mobilitatea fortei de munca pe plan international, mobilitatea educationala a elevilor si a studentilor ca aspecte ale mobilitatii educationale si mobilitatea in ceea ce priveste activitatile turistice. În fixarea acestui scop plecam cu supozitiile emise de noi de la faptul ca mobilitatea sociala, asa cum se regaseste in registrele literaturii de specialitate, inregistreaza un trend ascendent. Nu ne propunem a observa daca aceasta ipoteza este valabila sau nu, datorita lipsei resurselor de operare, bazelor de date din ce in ce mai putin accesibile publicului larg si studentilor.

De ce acest demers? Raspunsul la o astfel de intrebare isi gaseste legitimitatea in sferele macrosocialului, pe de o parte, dar si, pe de alta parte, in sferele microsocialului. Facem aceasta afirmatie plecand de la premisa ca implicatiile fenomenului analizat de noi in acest registru discursiv sunt inregistrate atat la nivelul comunitatii [de vecini, spre exemplu] dar si la nivelul politicilor macrosociale pe care administratia propune a le analiza[le nivel de localitate, judet,regiune sau, de ce nu, la nivel national]. Analiza fenomenului de mobilitate sociala, in toata profunzimea sa, nu se rezuma numai la a identifica o serie de date statistice care sa il creioneze ci si la creionarea unor supozitii care sa explice dinamica actuala si care sa prognozeze, pe cat este posibil,conform resurselor avute la dispozitie, implicatiile acestui fenomen la nivelele precizate mai sus.

Mobilitatea sociala presupune schimbare sociala? Migratia [implicit emigratia si imigratia] au un rol benefic asupra morfologiei sociale, indiferent de consistenta pe care o atribuim acesteia [adica nivel macro sau microsocial]? „La un alt nivel, cel al modelelor teoretice si explicative, impactul sociologiei este, de cele mai multe ori, vizibil si legitim. Mai ales in societatile moderne, in conditiile in care dinamica populatiei nu mai are nici o legatura directa cu evolutia din domeniul economic, indeosebi alimentarea, asa cum se intampla in epocile anterioare, recurgerea la domeniile explicative preluate din domeniul economic- plasand populatia ca variabila dependenta sau independenta intr-un context de factori specifici acestei stiinte[economice]”[Rotariu,2003:8] expunem acest context pentru a sublinia, inca o data,daca mai era necesar, ca demograficul si fenomenologia demografica nu intra sub apanajul economicului ci al socialului in contextul in care o serie variabile si explicatii ale sincretismelor acestor variabile se gasesc in domeniul sociologie sau ale sociologie de ramura (sociologia economica, sociologia politicului, sociologia culturala, samd).

În concluzie, consideram oportun a analiza acest fenomen demografic, cel al mobilitatii sociale in contextul integrarii europene a Romaniei cu atat mai mult cu cat acesta, integrarea, va genera o serie de noi contexte cu ample implicatii asupra socialului, mobilitatea sociala fiind numai unul dintre cadrele ce se supun acestei reconfigurari.

Documentarea:

În acest capitol al lucrarii noastre vom face recurs la literatura de specialitate pentru a defini principalele concepte cu care se va opera in partea de cercetare, a dezbate principalele aspecte teoretice aferente acestor arii tematice si cateva cercetari privind mobilitatea sociala, cu predilectie cele din Romania. În finalul acestui capitol vom expune cateva refractii privind articolele publicate intr-o revista de specialitate, Sociologie Romaneasca, cu privire la tem abordata de noi, anume mobilitatea teritoriala, migratia externa si fenomenul migrational in general.

Mobilitatea sociala: perspective teoretice

În aceasta parte a lucrarii vom realiza un demers prin care incercam o legitimare teoretico-stiintifica a principalelor aspecte legate de problematica abordata. Astfel, prima parte a documentarii va face referire la mobilitatea sociala ca fenomen general, iar in a doua parte a acestui studiu vom recurge la o analiza empirica si epistemologica a mobilitatii teritoriale, ca specie, ca forma de mobilitate sociala.

Mobilitatea sociala reprezinta un «fenomen ce se constituie prin agregarea miscarilor indivizilor sau familiilor intre diversele pozitii ale unui spatiu social, conceput ca un sistem de categorii sociale, ierarhice sau non-ierarhice, delimitate pe baza unui criteriu, simplu sau complex.» Literatura de specialitate surprinde aspect teoretice in care definitia expusa mai sus capata noi valente semantice in contextul in care conceptul de mobilitate sociala se restrange, sub raportul realitatii sociale, prin perspectiva ierarhica a clasificarii actorului social sau grupului social din care acesta face parte in cadrul straturilor aceleiasi societati, deci, in acest context mobilitatea este dezbatut ca o variabila ierarhica ce se manifesta in cadrul unui singur sistem social. Într-un alt context, mobilitatea sociala este analizata din perspectiva spatiului geografic propriu-zis, iar in acest context vorbim de o mobilitatea teritoriala. Concret, mobilitate sociala poate presupune existenta, spre exemplu, a unei fluctuatii a fortei de munca, aceasta mobilitate putand capata doua valente, una ierarhica, schimbarea locului de munca prin promovarea profesionala sau un regres profesional al individului, valenta surprinsa in prima abordare a mobilitatii, iar o alta geografica, cum este cazul multor cadre didactice din invatamantul preuniversitar din, sa zicem, judetul Suceava, care, umilite printr-o remuneratie inadecvata capacitatii profesionale, au acceptat a fi simpli culegatori de capsuni. Cercetarea mobilitatii sociale ca fenomen social, a presupus abordari atat pe plan teoretic, epistemologic, cat si pe plan empiric, pin realizarea unor cercetari de catre sociologi, demografi si nu numai. O tipologizare a abordarilor privind mobilitatea sociale le incadreaza trei principale clase, dupa cum urmeaza

a. Unele cercetari vizeaza mobilitatea sociala exclusiv sub raportul ierarhiilor sociale, la nivel macrosocial sau, dimpotriva, la nivel microsocial [precizam ca o oarecare majoritate estimativa din cercetarile lecturate de noi se afla sub apanajul macrosocialului]. Aceste cercetari au fost efectuate, cu o predilectie mai mare, in Statele Unite ale Americii. Cercetarile americanilor au pornit de la contextele oferite de realitatea sociala din momentul studiului, astfel ca s-a accentuat studiul miscarilor sociale avand ca principal punct de reper statusul social sau, de ce nu, diferite diacritice de definirea ale statusului social, cum ar fi prestigiul social. Consideram oportun a preciza ca in acest context nu se impun numai variabilele ce tin de status social, ci si viata profesionala si cea de familia, in toata complexitatea ei, oferind o serie de elemente, de diacritice ale cotidianului care fac ca abordarile mobilitatile sociale pe plan empiric si epistemologic sa fie cu mult mai complexe.

b. Abordarea ocupationala, cea profesionala, este unul dintre principalele fundamente ceda consistenta demersurilor de cercetare si teoretizare a mobilitatii sociale. Aceasta linie, aceasta abordare este marcata de perspective marxiste asupra mobilitatii sociale, perspective in care socialul insesi este abordat predilect sub raportul ecoomicului, perspectivele morale, cele religioase fiind fie ocolite, fie puse sub incidenta abordarilor ateiste. Sociologia europeana confera o abordare si mai restrictiva a mobilitatii sociale, strict sub raportul ocupatiuonal, statusului socio-profesional. Astfel, asa cum a lasat ca trand Marx si Weber, mobilitaea sociala se limiteaza, aparent, la lumea economicului. „Chiar daca exista o asemenea corelatie, diferenta fata de pozitia precedenta este cat se poate de importanta, cel putin din doua puncte de vedere. Mai intai, pozitiile in spatiul social astfel construit pot fi delimitate pe baza unor criterii obiective iar clasificarile pot fi - si sunt - utilizate si in alte tipuri de investigatii inclusiv in cele care furnizeaza date pentru contabilitatea sociala. În al doilea rand, o astfel de clasificare nu realizeaza - decat prin eventuale artificii exterioare - o structura ierarhica. Într-adevar, criteriul ocupational nu presupune in sine ideea ierarhizarii, aceasta aparand numai din asocierea scalei de ocupatii cu cea de venit, putere, instructie etc. Din punct de vedere al analizei formale a mobilitatii sociale, sistemul de pozitii neierarhizate reprezinta un handicap serios in tratarea datelor, fapt pentru care sociologii europeni se straduiesc uneori sa ierarhizeze ocupatiile, prin asocierile mentionate.

c. Cele care utilizeaza drept criteriu clasele sociale si paturile sau categoriile care fiinteaza in orice societate alaturi de clase. Este, evident, cazul cercetatorilor marxisti sau apropiati de traditia marxista. În ciuda unei anumite superioritati, atit in privinta obiectivitatii si consistentei criteriilor de clasificare, cit si in cea a posibilitatilor de intelegere si interpretare a fenomenelor implicate in procesele mobilitare, aceasta pozitie are dezavantajul ca nu realizeaza decupaje fine si, prin urmare, chiar daca evidentiaza unele tendinte majore in m.s., nu poate da seama de o serie de aspecte particulare, la rindul lor de mare importanta in societatile actuale.(Zamfir, Vlasceanu, 1998: 335-336)

Tipologii ale mobilitatii sociale

Referitor la abordarile teoretice privind mobilitatea sociala, sociologii si antropologii, si nu numai, considera oportun a legitima, in campul discursiv al teoretizarilor acestui termen, cateva tipologii care sa incadreze abordarile mobilitatii sociale in diferite sfere. Astfel, se impune o clara delimitare intre mobilitatea sociala verticala si cea orizontala. Daca mobilitatea sociala verticala presupune ascensiunea sau, din potriva, decaderea, la nivel de status social/profesional sau de prestigiu, mobilitatea sociala orizontala nu face recurs la ierarhie, ci la schimbarea de sistem sau schimbarea pozitiei individului sau grupului de indivizi in raport cu sistemul sau componentele acestuia. O atare distinctie este posibila numai in unele situatii particulare. Altfel spus, „se vorbeste de mobilitate orizontala, atunci cand sistemul pozitiilor sociale nu este decat partial ierarhizat, deci exista pozitii de acelasi nivel intre care au loc miscari de persoane sau cand straturile cuprind mai multe pozitii fiecare si miscarea are loc de la una la alta fara iesirea din interiorul stratului sau cand are loc o miscare teritoriala ori o schimbare a locului de munca, fara modificarea statutului profesional etc. În opozitie, mobilitatea verticala este miscarea de la un strat la altul. La randul sau, aceasta poate fi ascendenta sau descendenta, primul caz corespunzand, evident, urcarii pe treptele ierarhiei sociale iar al doilea, coborarii. Mobilitatea sociala poate fi caracterizata printr-o serie de mai poate fii caracterizata si printr-o serie de termeni specifici, in legatura cu criteriul de clasificare utilizat. Am aminti de mobilitatea analizata din perspectiva ocupationala, analog vom mai recurge si le o enuntare a mobilitatii instructionale sau educationala, cum este cazul, de pilda, al studentilor care pleaca de la domiciliu pentru asi stabili o noua rezidenta in localitatea in care se afla un important centru universitar, sau, mai bine spus, un centru universitar ce corespunde exigentelor lor. „Mobilitatea instructionala sau cea educationala este analizata in contextul structurii (oportunitatilor la diferite nivele mentionate anterior), avand ca unitate de analiza indivizii in cadrul familiilor, deci analizand un tip de mobilitate intergenerationala (de la parinti la copii). Din punct de vedere spatial, mobilitatea educationala a succesorilor in raport cu predecesorii poate fi impartita in

mobilitate ascendenta (care exprima parcurgerea unor trepte mai avansate de educatie ale succesorilor in raport cu predecesorii) si descendenta (care exprima, intr-un fel, masura in care succesorii s-au situat pe trepte inferioare de instructie scolara in raport cu parintii lor). [TOB?, 2002, 45-46]” Se mai poate vorbi si de mobilitate pe scara puterii, a veniturilor etc. „” În alta ordine de idei, se face o distinctie clara, ce se face in toate studiile privind mobilitatea sociala, intre mobilitatea intragenerationala, in interiorul aceleiasi generatii de indivizi, actori sociali prin excelenta si cea intergenerationala. „Evenimentul mobilitar il constituie, in primul caz, schimbarea pozitiei unui individ, pe scala aleasa, intre doua momente ale vietii sale; in al doilea, este vorba de diferenta intre pozitia unui individ, la un moment dat, si cea a familiei sale de origine, aceasta din urma fiind caracterizata, cel mai adesea, de pozitia tatalui”[Zamfir si Vlasceanu, 1998:356].

Abordari teoretico-epistemologice privind mobilitatea sociala:

Problematica „mobilitatii sociale, in toata amploarea si importanta sa a fost relevata, mai intai de catre P. Sorokin, in clasica sa lucrare Social Mobility, aparuta in 1927, insa cercetari empirice ample si sistematice asupra acestui fenomen s-au efectuat abia in perioada postbelica. „Aici introducem in analiza de momentul de deplasare a indivizilor in spatiul social, adica mobilitatea sociala asa cum e definita de Pitirim Sorokin. În toate definitiile date acestui proces de la Sorokin incoace, se poate regasi un element invariant si anume ca mobilitatea sociala inseamna schimbarea, deplasarea persoanelor in spatiul social dat. [...][Conform lui] Bourdieu, spatiul social este definit cu ajutorul conceptului de structura sociala, inteleasa ca un set de relatii sociale. Ca intr-un camp magnetic, locatiile in spatiu se definesc in functie de “incarcatura” pe care o au, adica in functie de suma si compozitia capitalurilor" [TOB?, 2002:45]

"Mobilitatea sociala a luat o amploare deosebita in secolul al XIX-lea in societatile care se industrializeaza si care au desfiintat, de drept, caracterul ereditar al pozitiilor sociale. Pentru a interpreta mecanismele de functionare a acestor societati s-au opus doua abordari teoretice: una in termeni de clasa sociala (teoria marxista) si cealalta in termeni de stratificare (abordarea americana si vest europeana nemarxista) [Ferreol, coord., 1998; Rotariu, 1993]. Criteriile in raport de care sunt determinate principalele forme si tipuri de mobilitate sociala au evoluat in stransa legatura cu „nuantarea” abordarilor in analiza sistemelor de stratificare. Potrivit lui Weber stratificarea nu este determinata in maniera absoluta de criteriul proprietatii si in consecinta pozitia unui individ particular in interiorul unui sistem de clasificare nu depinde de o singura caracteristica ci de trei componente distincte implicate in/si responsabile de stratificarea unei societati: clasa, statutul si puterea.

Multiplicand criteriile stratificarii sociale, Max Weber deschide cel mai prolific mod pentru analiza proceselor de structurare a relatiilor de clasa si a mobilitatii sociale. Modelul de clasa avansat de Weber arata in fapt o multitudine a clivajelor re rezultate din intersectarea „situatiei de clasa”. „O clasa sociala in sens weberian este formata dintr-o grupare a situatiilor de clasa legate impreuna in virtutea faptului ca ele implica aceleasi sanse de mobilitate fie in evolutia carierei unui individ, fie de-a lungul generatiilor” (Giddens,1973). Astfel, in locul unui model simplist unidimensional in care stratificarea este determinata exclusiv de relatiile de proprietate apar treptat modele pluraliste ale stratificarii, bazate pe combinarea pozitiei fata de proprietate, cu posesia calificarilor validate pe piata, cu achizitiile educationale, cu prestigiul sau comportamentele (stilurile de viata) asociate acestora. Notiunea centrala in abordarea fenomenului de mobilitate sociala devine astfel notiunea de „status”

ca expresie a pozitiei unei persoane in spatiul social al unei societati date. Tipurile de status exprima varietatea pozitiilor sociale iar miscarea indivizilor de la un status la altul reflecta mobilitatea sociala. Elementele componente ale statusului au devenit, rand pe rand, criterii de evaluare a pozitiilor sociale ale persoanelor sau grupurilor sociale. Dintre acestea mentionam: proprietatea, averea, venitul, rolurile politice, militare, religioase, tipul muncii, profesia si prestigiul acesteia, ocupatia, nivelul de instructie, aptitudinile personale, grupurile de referinta, tipul locuintei, imaginea despre sine, modul si stilul de viata, mediul rezidential, etc. În ciuda acestor numeroase criterii de stratificare, majoritatea studiilor asupra mobilitatii sociale s-au axat pe dimensiunile – ocupatie, educatie si venit – considerandu-se ca schimbarile inregistrate la nivelul acestora se repercuteaza direct sau indirect, mai lent sau mai rapid si asupra altor elemente constitutive ale statusului social (prestigiul, modul si stilul de viata etc.). În acest sens, persoanele mobile social sunt considerate cele care isi schimba felul de activitate in sensul de modificare esentiala a ocupatiei, nivelului de instructie si venitului.” [Cartana, 2000:106]

Revitalizarea bibliografiei tematice privind mobilitatea sociala s-a facut, u precadere, dupa secolul al-XIX, aceasta fiind o tema ce capata valente prioritare in campul dezbaterilor sociale. Acest fapt a fost determinat, credem noi, de dinamica morfologiei sociale care, in prisma schimbarilor sociale ce au aparut, ca urmare a revolutiilor industriale si nu numai, a generat o redimensionare a realitatii sociale. Astfel, studiul mobilitatii sociale a devenit unul dintre centrele majore de preocupari din campul sociologiei. Deceniul al-VIII-lea a generat o revitalizare a studiilor, teoretice sau de teren, al acestui fenomen. În perioada amintita, importamte contributii la cercetarea mobilitatii sociale au fost aduse de sociologi americani (P. Baiu, O.D. Duncan, R. Bendix, S.M. Lipset, N. Rogoff, C. Jencks), englezul D. Glass, francezii D. Bertaux, R. Boudon, elvetianul R. Girod, germanii K.U. Mayer si W. Muler, suedezii G. Carlson si CA. Anderson, danezul K. Svalastoga, italianul V. Capecchi si si nu numai. În Romania, literatura de specialitate, teoretico-metodologica, referitoare la mobilitatea sociala este mai mult decat indestulatoareDupa deceniul al saptelea al secolului trecut, sociologi precum I. Aluas, H. Cazacu, V. Constanti nescu, O. Hoffman, I. Marginean, T. Rotariu, A. Roth au dinamizat stiudui mobilitatii sociale. La nivel empiric, terenul studiilor mobilitatii sociale este arid. Singurele studii mai consistente au fost efectuate de sociologii de la Bucuresti, prin „Centrului de cercetari sociologice din Bucuresti”.

Mobilitatea sociala si realitatea sociala in contextul istoric:

Fara a intra in amanunte, precizam ca contextul istoric in care s-au configurat abordarile teoretic-epistemologice, privind mobilitatea sociala, au reprezentat un important factor generator de abordari cu referire la acest fenomen social. Astfel, dupa cum se cunoaste, in societatile precapitaliste, pozitia sociala a unui individ era, in imensa majoritate a cazurilor, prescrisa prin nasterea sa intr-o familie de nobil, sclav sau iobag etc... Acest fapt confera statusurilor prescrise o mare relevanta si un important capital de prestigiu social, in detrimentul statusurilor dobandite sau atribuite. Miscarile sociale de la o generatie la alta sau in cursul aceleiasi generatii au avut o amploare mult mai scazuta in comparatie cu dinamica mobilitatii sociale din cotidianul contemporan noua. Aceasta situatie s-a mentinut secole si milenii, incepand cu Antichitatea, Evul Mediu pana in preajma Revolutiei industriale, revolutie ce a generat, prin efectele ei, o adevarata revolutie sociala. Aceasta mobilitate sociala scazuta, aferenta contextelor social-istorice la care facem referire, fiind reflectata si sanctionata prin legile si cutumele care consfinteau separarea societatii in clase, stari sau caste, a dus la o „etichetare statusara” a individului inca din primele momente de viata biologica. Victoria revolutiilor burgheze, asa cum este ea reperata istoric, are valente sociologice si antropologice mai mult decat importante, efectele sale la nivel macrostructural reconfigurand, practic, modul in care socialul a fost gandit de insusi social, pe de o parte (autoprocreerea societala) si, pe de alta parte, modul in care teoreticienii socialului l-au configurat si reconfigurat, ducand la inlaturarea acestor bariere juridice, in mod treptat, iar dezvoltarea fortelor de productie, nu numai cele de factura resursei umane ci si tehnologice si tehnice, si schimbarile in structura sociala generate de aceasta au deschis posibilitatea realizarii unor ample modificari de pozitie sociala, fie in cursul vietii active a indivizilor, fie in raport cu familia de origine.

Mobilitatea sociala in contextul paradigmei socio-antropologice

Reprezentantii unor curente ideologice, cu precadere cei din Stele Unite ale Americii, au propus o abordare paralele contextelor teoretice sustinute anterior de literatura de specialitate, in sensul ca pe de alta parte este vizibila pentru oricine ca sansele de a ajunge in varful unei ierarhii sociale se mentineau extrem de inegale pentru indivizii proveniti din straturi sociale diferite, dar, in antiteza, o lucrare semnata de Parsons arata cum accesul, pe parcursul unei singure generati, numite, de demografi, in mod sintetic cohorta, unui individ, actor social prin excelenta, poate sa ajunga in varful piramidei. Lucrarea la care facem referire arata ca, la inceputul formarii claselor sociale, ale conturarii unei ordini sociale in S.U.A. era posibila teoria accesului nelimitat juridic, dar, cu timpul, experienta a tins sa contrazica din ce in ce mai mult aceasta ipoteza. Este probabil prea simplista afirmatia ca atentia acordata de catre sociologie mobilitatii sociale a fost rezultatul direct al acestor confruntari ideologice si contexte istorice, insa de releva faptul ca nu se poate face abstractie de contextul cultural general, paradigma socio-umana in cadrul careia s-au dezvoltat studiile ce abordeaza mobilitatea sociala ca fenomen social concret.

Perspective epistemologice asupra mobilitatii

Studiu mobilitatii sociale este o provocare pentru sociologi din perspectiva in care acestia inteleg a surprinde mai multe dimensiuni privind fenomenologia mobilitatii sociale. Una dintre primele sarcini ale acestora a constat in evaluarea nivelului, intensitatii cu care se manifesta mobilitatea sociala, in sensul determinarii gradului de manifestare a acestui fenomen in structurile diverselor societati. În alta ordine de idei, dar in acelasi context discursiv, demersul demografilor mai merge si in sensul testarii ipotezei, larg raspandire conform careia acest fenomen cunoaste o dinamica ascendenta. Acest miraj este fundamentat pe seama faptului ca dinamica statusurilor socioprofesionale cunoaste o redimensionare din ce in ce mai larga in sensul dezvoltarii sectoarelor de activitate, pe de o parte, dar si, pe de alta parte, a numarului de sectoare, aparand, pe langa sectoarele de activitate ce privesc activitatile principale si secundare si sectoare de activitate ce fac referire la domeniul tertial si cuaternal. Astfel, sub auspiciul registrelor comparative, considerandu-se ca in tarile mai avansate economic si in cele in care barierele feudale au cazut mai devreme, sau n-au existat deloc, nivelul de manifestare al miscarilor sociale ar trebui sa fie mai ridicat; apoi, a devenit posibil sa se faca studii comparative, in timp, referitor la o aceeasi tara si deci sa se verifice direct ipoteza cresterii continutului fenomenologic al miscarii sociale Nici unele, nici altele n-au putut oferi argumente decisive pentru confirmarea respectivei ipoteze, ceea ce, de fapt, demonstreaza persistenta unor inegalitati de sanse sociale insemnate in tarile capitaliste dezvoltate. În alta ordine de idei, pe un alt palier discursiv, regasim un interes din ce in ce mai crescut studiului ce se preocupa de structura fenomenului de mobilitatii sociale. „S-a incercat evidentierea intensitatii schimburilor intre diversele categorii sociale, directiile de mobilitate pentru indivizii plecati dintr-o categorie sau, invers, aria de recrutare a celor intrati intr-o categorie. Acest din urma gen de cercetari a vizat, in special, straturile din varful piramidei sociale - recrutarea „elitelor" - el avand, de fapt, o traditie mai veche decat cea mobilitatii sociale. O a treia clasa de studii o reprezinta cea in care mobilitatea sociala apare ca factor dependent de alte fenomene, incercandu-se astfel evaluarea influentei unor factori asupra mobilitatii sociale in acest sens, o atentie privilegiata a fost acordata aprecierii rolului scolii, rolului instructional-edicativ in cadrul dinamicii miscarii sociale[Zamfir&Vlasceanu, 1998:357]

Nu in ultimul rand, un alt patrulea set de probleme pe care doresc a le aborda sociologii, antropologii si demografii face referire la efectele mobilitatii sociale asupra vizeaza efectele mobilitati sociale asupra intregii morfologi sociale, altor factori cum ar fi fenomene si procese sociale. „Indiferent de chestiunile concrete abordate, cei care s-au ocupat de mobilitatea sociala au plecat - cu mici exceptii de la postulat valorizant ca starea de „mai multa" mobilitate este preferabila celei de „mai multa" imobilitate, dat fiind ca imobilitatea sociala inseamna inegalitate de sanse sociale adica o autoreproducere a structurilor, deci a inegalitatilor sociale. Or, daca existenta unor inegalitati este mai usor de „teoretizat" - prin invocarea unor factori naturali sau a unor necesitati de functionare a sistemului - existenta inegalitatilor de sanse, adica autoreproducerea inegalitatilor sociale, are mult mai putini adepti intru justificare. [Zamfir&Vlasceanu, 1998:357]

Mobilitatea teritoriala: cercetare longitudinala:

În acest capitol al lucrarii noastre a am cautat a identifica cateva lucrari prin care sa avem acces fenomenologia acestui fenomen, cel al mobilitatii teritoriale, in toata profunzimea sa. În cazul unor cercetari avem acces la anumite aspecte sau anumite studii de caz privind mobilitatea teritoriala.

Cel mai recent studiu identificat de noi, cu privire la mobilitatea teritoriala internationala, este a ancheta sociologica longitudinala, prin care s-au realizat o identificare a dinamicii mobilitatii teritoriale din timpul tranzitiei romanesti si perioada post-tranzitie, anume un studiu realizat de Institutul National de Statistica din Romania si finantat de Fundatia SOROS.

Studiul surprinde dinamica mobilitatii teritoriale din perioada 1989 pana in 2006. Studiul la care facem referire releva ca directia de migratie dominanta s-a modificat in timp, astfel la inceputul anilor 1990, Israelul si Turcia au fost principalele centre de atractie pentru lucru, urmate de tari central europene precum Italia, Germania si Ungaria, adica, asa cum se regasesc in literatura de specialitate, deci tari de destinatie de rang secund. Aproape o cincime din totalul plecarilor pentru lucru in perioada 90-95 au fost spre Israel si destinatii. În perioada 1996-2001, Italia devine lider de atractie a romanilor care vor sa lucreze in strainatate. Israelul trece pe locul al doilea in ordinea preferintelor in perioada respectiva. În perioada a treia, care incepe cu 2002, ierarhia se schimba iarasi. Atractia maxima este spre Italia si Spania. Plecarile (nu plecatii) spre Italia, in perioada respectiva, detin o pondere de 50%. Spre Spania, ponderea

plecarilor este de 25%. Drumurile romanilor pentru cautarea de lucru in lume (in Europa in special) merg spre concentrarea catre un numar redus de tari, dar nu liniar, ci dupa o etapa de extindere a cautarilor:

? in prima etapa, 90-95,existau cinci destinatii cu pondere de peste 7% din totalul plecarilor -Israel,Turcia, Italia, Ungaria si Germania;

? in etapa a doua, 1996-2002, la cele cinci tari din prima etapa se adauga Canada si Spania. Explorarea se extinde spre extrema continentului european si spre America.

? in cea de-a treia etapa care incepe in 2002, se produce o concentrare masiva a emigrarilor temporare pentru lucru. Dupa ce au testat viata si conditiile de lucru la multiple destinatii, romanii se decid in special pentru doua tari de limba latina, Italia si Spania. Cat a contat in aceasta decizie tipul de cerere de forta de munca, facilitatea de trecere de la romana la limba tarii de destinatie si cat legislatia si toleranta locului de sosire, ramane de stabilit.

Schimbarile intre etape nu sunt numai de camp de migratie. Se modifica ?i volumul plecarilor. În perioada pre-Schengen se dubleaza intensitatea fenomenului comparativ cu etapa 1990-1995, iar in perioada de dupa 2001, comparativ cu cea anterioara are loc o triplare a intensitatii fenomenului de

migratie pentru lucru in strainatate. Plecarile pentru lucru in strainatate sunt puternic regionalizate. În perioada pre-Schengen, 1996-2001, emigrarile temporare in strainatate au fost de intensitati relativ egale, din cele trei mari

provincii ale Romaniei, din Moldova, Muntenia si din Transilvania. Ulterior, odata cu liberalizarea accesului in spatiul Schengen, dupa 2001, se produce o puternica diferentiere regionala a emigrarii temporare. Moldova devine de departe cel mai important exportator de lucratori in strainatate, urmata de Muntenia si Transilvania, cu parametrii apropiati de intensitate a emigrarii temporare. Vestul si sud-vestul tarii, prin Crisana-Maramures, Banat si Oltenia, se afla pe locul trei sub aspectul intensitatii emigrarii temporare in strainatate. Dobrogea si Bucurestiul inregistreaza, indiferent de etapa, cea mai redusa emigrare temporara in afara tarii.