Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1. Structura organizatorica si componentele sale 2
1.1. Definirea organizarii firmei 2
1.2. Continutul organizarii procesuale 4
1.3. Organizarea structurala 7
1.3.1. Conceptul de structura organizatorica 7
1.3.2. Componentele structurii organizatorice 9
1.3.3 Clasificarea structurilor organizatorice 12
1.3.4. Modalitati de prezentare a structurii organizatorice a firmei 13
CAPITOLUL 2. PIATA si intreprinderea 17
2.1. FURNIZORI 17
2.2. CLIENTII 21
CAPITOLUL 3. ANALIZA ACTUALEI ORGANIZARI 24
3.1. Dispozitii generale de organizare a S.C. Termofrig S.A. 24
3.2. Structura organizatorica 25
3.2.1. C. A. - Consiliul de administratie 26
3.3. Atributiile Compartimentelor de Lucru 29
3.3.1. Atributiile Biroului Organizarea Muncii, Personal Salarizare 29
3.3.2. Atributiile Compartimentului Juridic 31
3.3.3. Atributiile Serviciului Comercial Preturi, Marketing, Ambalaje,
Calitate 32
3.3.4. Atributiile Compartimentului Calitate, Transport, Ambalaje 34
3.3.5. Atributiile Compartimentului Control Financiar, Gestiune 36
3.3.6. Sarcinile Serviciului Financiar Contabilitate 37
3.3.7. Compartimentul Calculatie 40
3.3.8. Compartimentul Rapoarte de Gestiune 41
3.3.9. Compartimentul Casierie Centrala 41
3.3.10. Compartimentul Oficiul de Calcul 42
3.3.11. Compartimentul Decoratori - Vitrinieri 43
3.3.12. Punctele de intretinere si Reparatii 44
3.3.13. Depozitele de Materiale 44
CAPITOLUL 4. Strategia de dezvoltare a unei intreprinderi 46
4.1. Functia de Cercetare - Dezvoltare 48
4.2. Functia de Productie (Prestatie) 48
4.3. Functia de Marketing 49
CAPITOLUL 5. CONCLUZII 54
ANEXA 1 56
ANEXA 2 57
BIBLIOGRAFIE 58

Alte date

?

CAPITOLUL 1. Structura organizatorica si componentele sale

1.1. Definirea organizarii firmei

În literatura de specialitate exista numeroase definitii ale organizarii, care, in mod firesc, difera in anumite privinte. Dupa cum a rezultat din cercetarile pe care le-am intreprins, acestea pot fi partajate in principal in doua categorii, ce exprima conceptii sensibil diferite asupra organizarii.

O prima conceptie, care isi are originea in lucrarile specialistilor, trateaza organizarea ca fiind un mijloc de rationalizare al activitatilor unitatilor economice, formata in principal din trei domenii :

? Organizarea conducerii;

? Organizarea productiei;

? Organizarea muncii

Aceasta abordare este inca predominanta in fostele tari comuniste.

O a doua conceptie, ce predomina in tarile dezvoltate occidentale si ale carei filiatiuni cu teoria lui Faycol sunt evidente, reduce de fapt organizarea la stabilirea organizarii de ansamblu a intreprinderilor. Reprezentativa pentru aceasta abordare este definitia pe care o dau organizarii cunoscutii americani Harold Koontz si Cyril O' Donnell.

Pentru celelalte elemente ale organizarii, in special cele pe care in Romania sunt desemnate, de regula, prin organizarea productiei si organizarea muncii, metodele psihologice, sociologice etc.

Asa se explica de ce in numeroase firme din aceste tari unele compartimente cu caracter predominant organizatoric poarta denumiri ca : "methodes", "engineering".

De remarcat ca in ultimii ani, in conditiile trecerii la economia de piata, aceasta maniera de a defini organizarea este folosita cu o frecventa sporita si in Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania. Desi, fiecare din aceste abordari contine elemente valoroase pentru definirea organizarii, in ansamblul lor nu pot satisface pe deplin, datorita, in special, caracterului incomplet si a insuficientei rigurozitatii in delimitarea si tratarea problematicii implicate.

Cercetarile efectuate ne-au dus la concluzia ca, in esenta, organizarea firmei consta in stabilirea si determinarea proceselor de munca fizica si intelectuala, a componentelor acestora (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini) etc., precum si gruparea lor pe posturi, formatii de munca, compartimente etc., corespunzator anumitor criterii: economice, tehnice, si sociale, in vederea realizarii in cele mai bune conditii o obiectivelor pevizionate.

În cadrul organizarii firmelor, atat pe planul teoriei cat si al practicii, se pot determina in functie de sfera de cuprindere, doua subdiviziuni principale:

? Organizarea ansamblului activitatilor unei unitati;

? Organizarea diferitelor activitati componente, spre exemplificare: fabricatie, aprovizionare, desfacere, marketing, s.a.

Aceasta abordare a organizarii firmelor, pe langa faptul ca elimina inconsecventele si limitele celor doua abordari principale mentionate, prezinta si alte doua avantaje:

În primul rand, este puternic orientata spre realizarea obiectivelor, ratiunea infiintarii si functionarii firmei.

Al doilea avantaj principal consta in acea ca, abordand diferentiat activitatile unitatii, asigura luarea in considerare a specificului fiecareia si folosirea unor metode si tehnici corespunzatoare.

Spre exemplu, intr-un fel se pune problema organizarii activitatii de conceptie tehnica, componenta principala a cercetarii-dezvoltarii, care au ca obiectiv sa asigure conditii optime pentru producere si valorificarea creativitatii si altfel organizarea unui atelier de cu productie in serie mare, in care accentul cade pe realizarea ritmica, cu minimum de efort si timp, a produselor, la nivelul calitativ prestabilit.

Pentru ca eficacitatea sa fie maxima metodele de organizare folosite si solutiile trebuie in mod necesar sa ia in considerare specificul fiecarei activitati, in prezent organizarea se exercita sub doua forme principale:

? De catre manageri, atributul sau functia organizarii fiind

o parte intrinseca a procesului managerial;

? De catre persoane sau echipe specializate in acest domeniu.

În fapt, intre aceste forme exista o stransa interdependenta si conlucrare, determinate de comunitatea naturii si obiectivele urmarite.

1.2. Continutul organizarii procesuale

Organizarea este nemijlocit subordonata atingerii obiectivelor previzionate, circumscrise firmei, constituind un mijloc esential pentru realizare lor. in consecinta, continutul organizarii si modul sau de manifestare este conditionat de caracteristicile obiectivelor pe termen lung, mediu si scurt.

Datorita acestui fapt, insasi denumirea continutului organizarii implica referiri la sistemul de obiective din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome. Ca urmare a procesului de previziune se stabileste un sistem de obiective, care se refera atat la ansamblul activitatilor firmei cat si la componentele sale.

Obiectivele reprezinta caracterizari cantitative ale scopurilor urmarite de firma. Ele se pot imparti, in functie de sfera de cuprindere si de importanta in mai multe categorii:

Obiective fundamentale care exprima principalele scopuri urmarite de un agent economic in ansamblul sau. Acesta se refera la perioade mai indelungate, au un caracter sintetic si integrator.

Obiective derivate de gradul I care se deduc nemijlocit din obiectivele fundamentale, a caror realizare implica o parte apreciabila din procesele de munca desfasurate in unitate.

Obiective derivate de gradul II, ce se deduc din obiectivele derivate de gradul I, caracterizata printr-o definire mai concreta si prin implicarea in realizarea lor a unor procese de munca restranse, de regula cu acelea si caracteristici esentiale.

Obiective specifice, ce sintetizeaza mobilurile sau unitatea unor lucrari sau actiuni care contribuie la realizarea obiectivelor derivate.

Obiective individuale, care concretizeaza obiectivele specifice la nivelul persoanelor.

Ansamblul acestor obiective, ce se regasesc sau ar trebui sa se regaseasca in orice intreprindere, de dimensiuni mari mijlocii constituie un sistem ce poate fi reprezentat sub forma unei piramide.

Pentru realizarea acestora se initiaza si se inregistreaza un ansamblu de procese si actiuni, intervine deci organizarea de ansamblu a firmei.

Organizarea procesuala consta, in esenta, in stabilirea principalelor categorii de munca, a proceselor necesare realizarii ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul organizarii il reprezinta in principal functiile, activitatile, atributiile si sarcinile.

Functiile reprezinta ansamblul proceselor de munca omogene, asemanatoare sau complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective derivate de gradul I. Rezulta deci, ca specific unei functii este utilizarea de concepte, cunostinte, tehnici, metode, etc., din acelasi domeniu, din domenii inrudite sau complementare. În consecinta, personalul de specialitate care participa la derularea respectivelor procese de munca poseda, in cea mai mare parte, calificarea din acelasi domeniu sau dintr-un numar restrans de domenii (tehnic, comercial, financiar, etc.), subdomenii (constructii de masini, chimie) sau chiar specialitati (inginer chimist, tehnician chimist).

În cadrul firmelor moderne de dimensiuni mari si mijloci exista 6 functii principale:

? Functia de cercetare – dezvoltare;

? Functia comerciala;

? Functia de productie;

? Functia financiar – contabila;

? Functia de personal;

? Functia de marketing.

La randul ei, fiecare functie se divide in mai multe activitati, in esenta, prin activitate desemnam ansamblul proceselor omogene sau inrudite ce concura nemijlocit la realizarea acelorasi obiective derivate de gradul II.

Activitatea are o sfera de cuprindere mai redusa decat functia, caracterizandu-se prin procese de munca cu un grad de omogenitate si similaritate mai ridicat, ceea ce se reflecta in utilizarea unui corp de cunostinte mai restrans, din domenii limitate si, implicit, in omogenitatea mai pronuntata a pregatirii personalului implicat.