Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul 1 Factori de productie si utilizarea lor in S.C. Ramira S.R.L.
1.1 Factori de productie-concept,clasificare,utilizare rationala
1.2 Principalele metode de optimizare a deciziilor privind alocarea
factorilor de productie
Capitolul 2 Situatia economico-financiara si manageriala a S.C. Ramira S.R.L.
2.1.1 Caracteristicile tipologice
2.2 Analiza potentialului intern
2.2.1 Resursele tehnico-materiale
2.2.2 Resursele umane
2.2.3 Resursele financiare
2.3 Analiza cheltuielilor
2.4 Analiza rentabilitatii
2.5 Configuratia de ansamblu a sistemului de management
practicat
2.6 Structura de productie si optimizarea ei
2.7 Analiza pietei

Alte date

?

Capitolul 1

Factori de productie si uilizarea lor in S.C.

1.1 Factori de productie – concept, clasificare,utilizare rationala

Pentru a se obtine bunuri agricole, in utilitatile existente sau in urma demararii unei afaceri agricole, este necesar sa se utilizeze, in procesul de productie, potrivit cerintelor acestuia in ceea ce priveste momentul si cantitatile alocate, anumite elemente de natura diversa: materiale, umane, financiare, etc., alaturi de cele ecologice specifice.Ele sunt supuse unor procese de transformare, schimbandu-se starea lor originala si se creaza bunuri avand proprietati noi. Privite in ansamblu, aceste elemente sunt cunoscute sub denumirea de resurse. Resursa este definita ca o rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. Pe masura ce resursele sunt integrate in productie ele devin factori de productie.

Prin factor, in general, se intelege un element care concura la un rezultat. Factorul de productie desemneaza o componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale, in cazul de fata agricole, si de care depinde dezvoltarea productiei.

Exista o mare varietate de factori de productie incepand cu cei naturali, continuind cu cei creati de om, ajungand pana la interventia directa sau indirecta a acestuia in procesele de productie din agricultura.

In mod sintetic, factoriii se regasesc in cei naturali, sub forma de munca si de capital. Acestor trei factori de baza li se pot adauga managementul practicat si rezultatele cercetarii stiintifice aplicabile in productie.

Este cunoscut faptul ca productia agricola depinde in mare parte de factorii naturali (mediul ecologic). Acest mediu este constituit in principal, din climat si din sol. Climatul nu face, desigur, obiectul insusirii si nu poate fi apreciat ca bunurile create de om. In ceea ce priveste solul, acesta, ca si alte bunuri materiale necesare productiei ( masini, tractoare,animale si altele), constituie capital. Rolul sau in productia agricola este esential si de neinlocuit si de aceea trebuie astfel pus in valoare, incat sa i se mentina si chiar sa i se ridice potentialul productiv.

Munca reprezinta activitatea desfasurata de resursele umane ocupate in procesele de productie din agricultura. Ea pune in miscare ceilalti factori de productie si regleaza procesele transformatoare. Fara interventia sa ar fi inposibila asigurarea aportului altor factori la obtinerea productiei agricole. Din acest punct de vedere, in abordarile manageriale, atentia este tot mai mult indreptata spre resursele umane, formulundu-se optiuni noi, cu referire la asigurarea, formarea profesionala si motivatia acestora. Sunt probleme care tin de managementul resurselor umane, specifice intreprinderilor. Dar, preponderenta fortei de munca ocupate in exploatatia familiala impune ca si aceasta sa fie cuprinsa in procese de informare, de formare profesionala, de consultanta de creare a unor organisme specifice, care sa apere interesele productiei, de indrumare in ceea ce priveste tehnologiile ce trebuie aplicate sau de orientare a structurilor de productie catre cerintele pietei.Toate acestea sunt elemente care potenteaza efectele muncii depuse, cei ce lucreaza in exploatatiile familiale devenind mai productivi.

In ceea ce priveste capitalul, care este al treilea mare factor de productie, el se regaseste in unitatile agricole, sub forma de capital funciar si capital de exploatare – fix si circulant.

Capitalul funciar este reprezentat de pamant. Fata de aceasta situatie exista puncte de vedere oarecum diferite.Astfel, potrivit unuia dintre acestea, capitalul pamant, ca atare, este introdus alaturi de capitalul imbunatatiri funciare, capitalul constructii si capitalul plantatii in capitalul de exploatatie ca parte a celui agricol. Un alt punct de vedere considera pamantul drept capital funciar, incorporandu-i constructiile, ameliorarile funciare (drumuri, drenaje, irigatii etc.). Se mentioneaza insa ca exista tendinte de a se separa din ce in ce mai mult pamantul propriu-zis care este un bun neproductibil, limitat in spatiu care nu se uzeaza, deci nu se amortizeaza, de alte elemente constitutive ale capitalului funciar, acesta fiind supuse uzurii, se amortizeaza si se pot reproduce. Capitalul funciar apartine proprietarului, el confundandu-se sau nu cu cel care il utilizeaza, fiind vorba, dupa caz, de punerea in valoare directa a pamantului sau de recurgere la arendare sau la inchiriere pentru a realiza acest proces.

Capitalul de exploatare este cel care permite sa se foloseasca potentialul productiv al pamantului. Componentele capitalului fix (tractor, masini etc.) se constituie in factori ficsi a caror utilizare genereaza cheltuieli fixe.Elementele capitalului circulant (ingrasaminte, carburanti, furasje si altele) formeaza factorii variabili, utilizarea acestora in productie dand nastere la cheltuieli variabile.

In randul factorilor de productie este intodus si managementul practicat. El are un rol deosebit, procesele manageriale amplifica rezultatele obtinute in urma derularii celor operationale, cu rol de transformare. Unitati asemanatoare sub toate aspectele (suprafata, specializare, inzestrare tehnica, conditii naturale) obtin rezultate diferite ca urmare a managementului la care se recurge. Autonomia unitatilor permite utilizarea de metode moderne de management sporind autoritaea dar si responsabilitatile managerilor.

Este evident ca, si din acest punct de vedere, exista deosebiri in functie de tipul de exploatatie. Nu pot fi privite lucrurile dintr-o societate comerciala in aceeasi maniera cu cele dintr-o exploatatie familiala. In ultimul caz prevaleaza elemente ale unui management empiric bazat pe intuitie, bun simt, influentele colectivitatii locale, elemente traditionale, etc. Oricum este nevoie ca si cine care gestioneaza aceste exploatatii, al caror rol in agricultura noastra este foarte important sa dispuna de informatiile si cunostintele necesare care sa le permita utilizarea in interesul cresterii economice a propriilor unitati, a elementelor provenite din politicile agrare promovate in diferite perioade. Introducerea in agricultura a componentelor stiintei managementului este un demers necesar. Procesul poate fi favorizat, mai ales de existenta unor producatori agricoli tineri, cu deschidere si sprijin catre ceea ce este nou, catre metode moderne de practicare a agriculturii, ceea ce presupune si absolvirea unei scoli de un anumit nivel. Ultimul aspect constituie o conditie o conditie solicitata tinerilor agricultori din tari ale U.E. care preiau exploatatiile de la parintii care se retrag din activitate.

In ceea ce prioveste cercetarea stiintifica, ca factor de productie, aplicarea rezultatelor sale in agricultura se constituie intr-o modalitate de baza de modernizare a acesteia si de crestere a perfomantelor economice ale exploatatiilor agricole.

Nu poate fi vorba de utilizarea valentelor pozitive ale proprietatilor private, cu referire la trecerea la actiune generata de interesul producatorului sau la manifestarea spiritului sau de intreprinzator care sa se materializeze in rezultate bune, fara cresterea inzestrarii tehnice si fara luarea in considerare a recomandarilor stiintei agricole, in ceea ce priveste, intre altele: alegerea soiurilor, utilizarea de samanta cu certificate de calitate, tehnologiile aplicate, rasele de animale crescute, etc.

Sunt necesare actiuni de sustinere a patrunderii progresului tehnic si stiintific in toate exploatatiile agricole si in special in cele familiale unde, cel putin regresul tehnologic este evident. Efectele care se vor obtine nu mai au nevoie de argumentari speciale, ele fiind usor de dedus. Potentialul de cercetare de care dispune trebuie pastrat si utilizat in beneficiul practicarii unei agriculturi performante, mai cu seama daca avem in vedere problemele la care urmeaza sa raspunda din perspectiva aderarii tarii noastre la U.E.

Mediul ecologic, capitalul si munca contin asa dupa cum s-a observat, o serie de elemente prin intermediul carora actioneaza asupra proceselor de productie din agricultura, acestea devenind, la randul lor, factori de sine statatori. Multitudinea de factori de productie, utilizabili in unitatile agricole pot fi grupati in functie de o serie de criterii, asigurandu-se o mai buna amortizare a lor:

a) Dupa natura care le este speacifica, deosebim factori materiali (ingrasaminte, furaje etc.), factori naturali (clima,sol si altii) acestia putand fi asimilati celor materiali, factori sociali (experiente, traditii etc)

Factorii naturali nu sunt purtatori de costuri.Ei trebuie utilizati, prin masuri adecvate (ex. Alegerea structurii culturilor), in interesul sporirii productiei, prin influenta lor pozitiva amplificand rezultatele muncii omului.

Factorii naturali imprima deciziei privind domeniul de activitate al unei exploatatii un continut particular. Astfel, producatorul agricol nu poate actiona decat in limitele pe care conditiile naturale le impun sau, atunci cand este posibil, ameriolandu-le ceea ce este costisitor, in vederea adaptarii lor la cerintele plantelor, pentru a obtine nivelul dorit al productiei.

Factorii materiali, ca rod al unor procese de munca anterioare, sunt purtatori de costuri pe care le transmit integral sau partial asupra produselor obtinute intr-un ciclu de productie. Ei contribuie in mod decisiv la formarea nivelului costurilor unitare ale produselor, fiind necesara alocarea lor rationala in coreletie cu productia ce se urmareste a se obtine.

Daca in ceea ce priveste factorii naturali, producatorul Agricol este pus in situatia de a cauta solutii privind folosirea cat mai completa a posibilitatilor pe care acestia le ofera, fata de factorii naturali acesta trebuie sa decida asupra combinarii lor, sa foloseasca cele mai avantajoase variante structurale. Procesul este posibil, deoarece resursele de acest fel sunt diversificate, ceea ce obliga la adaptarea lor in procesul de productie agricol.

b)Dupa raportul in care se afla volumul productiei, factorii se impart in:ficsi (de structura) si variabili, nivelul de utilizare al ultimilor depinzand direct de marimea productiei.

Factorii ficsi constituie, asa dupa cum se apreciaza, suportul fix al productiei (aparatul de productie). Ei reflecta o anumita capacitate de productie, avand legutura cu dimensiunea unitatilor agricole si imprima stabilitate sistemelor de productie, deoarece se modifica la perioade mai lungi de timp. Din acest punct de vedere fixitatea lor este relativa. Privite lucrurle intr-un spatiu si pentru un anumit timp, anumiti factiori raman neschimbati.Modificarea, de exemlu a exprimarii productiei in amplitudine si durata face ca unii factori ficsi sa devina variabili.

Astfel, tractoarele si masinile dintr-o intreprindere sunt considerate ca factori ficsi in decursul unui an, si variabili in termen de mai multi ani cand se modifica numarul si structura lor. Chiar si pamantul (suprafata) unei unitati se poate extinde, desi cu anumite dificultati, prin recuperari de teren, lucru ce se intampla in fiecare companie agricola, ca si in cazul componentelor capitalului fix(constructii,tractoare,mijloace de transport s.a.)

Factorii variabili cunosc modificari usor de realizat in decursul unui an sau chiar pe perioade de timp mai mici. Sporind cantitatile de factori variabili utilizati, fata de cele prestabilite, are loc o ridicare a gradului de intensivitate a sistemului de productie din unitate. Ei se combina cu factori ficsi, determinand un anumit nivel al productiei. Acesta poate fi mai mult sau mai putin ridicat, in functie de proportia in care se aloca factorii variabili.

c)Dupa numarul de produse la a caror obtinere participa, se pot intalni: factori monovalenti (utilizati la obtinerea unui singur produs- ex:samanta de porumb), si polivalenti, utilizabili la mai multe culturi de la care rezulta diverse produse, fiind vorba de regula de unele componente ale capitalului fix (tractoare, masini agricole, instalatii), dar si de unele ale capitalului circulant ex:efectul remanent al ingrasamintelor, ceea ce impune repartizarea lor optima pe produse.

d)Dupa caracterul reproducerii lor se deosebesc: factori reproductibili, rezultati din procese de productie anterioare ex: ingrasaminte, furaje, si neproductibili cum sunt bunurile libere din natura.

e)Dupa sursa din care provin, exista factori din agricultura (endogeni):samanta, materialul de plantat, ingrasamintul natural, si din afara acesteia (exogeni): tractoare, masini agricole, ingrasaminte chimice, energie electrica.

f)Factori ficsi, in functie de masura in care se poate intervenii asupra deciziilor care le determina existenta, pot fi: ireversibili (constituirea unei cladiri, ameliorarea unui teren sau drenarea acestuia), si reversibili (un mijloc tehnic poate fi vandut). Caracterul de reversibilitae care este in relatie cu natura preocuparilor intreprinzaatorului joaca un rol important in luarea deciziilor.

g)In functie de modul de realizare a substituirilor, exista factori: avand o buna substituire, aflati in quasi comlementaritate, in complementaritate perfecta, perfect substituibili. Un asemenea criteriu este operant atunci cand se cunoaste cantitatea factorilor in diferite substante.

Clasificarea dupa ultimul criteriu este de mare importanta pentru intreprinzatorul agricol. Ea decurge din faptul ca intreprinzatorul, cunoscand raportul in care se afla diferiti factori, nivelul fiecarui factor si posibilitatea de procurare a lor poate sa recurga mai cu seama in cazul celor perfect substituibili, la inlocuirea unui factor scump cu unul mai ieftin, ceea ce are influenta directa asupra costurilor unitare la care se obtine produsul la care se administreaza factorul respectiv. Avand notatiile urmatoare:

Factorul

Cantitatea

utilizata

Pretul unitar al

factorului

A

x

T

B

y

Z