Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
1. AUDITUL SI AUDITORII 1
1.1 CONCEPTUL DE AUDIT 1
1.1.1. DEFINIREA SI ROLUL AUDITULUI FINANCIAR 1
1.1.2. OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL 4
1.1.3. AUDIT FINANCIAR-CONTABIL - CONTROL FINANCIAR-CONTABIL 5
1.2. NORME DE REFERINTA ALE AUDITULUI FINANCIAR 8
1.2.1. NORME PROFESIONALE DE LUCRU 9
1.2.2. NORME DE RAPORTARE A OPINIILOR 17
1.2.3 NORME GENERALE DE COMPORTAMENT PROFESIONAL 21
1.3. FORME DE AUDIT FINANCIAR-CONTABIL 22
1.4 COMPARATIE iNTRE AUDITUL INTERN SI AUDITUL EXTERN 25
1.4.1 RAPORTUL DINTRE AUDITUL INTERN SI AUDITUL EXTERN LA SOCIETATILE COMERCIALE 26
1.4.2. RAPORTUL DINTRE AUDITUL PUBLIC INTERN SI AUDITUL EXTERN LA INSTITUTIILE PUBLICE 27
1.4.3. RAPORTUL DINTRE AUDITUL INSTITUTIILOR PUBLICE SI AUDITUL AGENTILOR ECONOMICI 27
2. AUDITUL PUBLIC INTERN LA INSTITUTIILE PUBLICE DIN ROMiNIA 29
2.1. AUDITUL PUBLIC INTERN - OBIECTIVE GENERALE SI CARACTERISTICI 29
2.2. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN 31
2.2.1. ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN LA NIVELUL ORDONATORILOR PRINCIPALI DE CREDITE 36
2.2.2. ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN LA NIVELUL INSTITUTIILOR PUBLICE CU MAI PUTIN DE 25 DE POSTURI iN SCHEMA DE PERSONAL 37
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND AUDITUL PUBLIC INTERN LA NIVELUL DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE HUNEDOARA-DEVA 40
4. CONCLUZII 61

Alte date

?1. AUDITUL SI AUDITORII

1.1 CONCEPTUL DE AUDIT

1.1.1. DEFINIREA SI ROLUL AUDITULUI FINANCIAR

Prin audit, in general, se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu (standard) de calitate – definitie preluata din Normele Nationale de Audit, emise de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania(CECCAR).

Etimologic cuvantul “audit” isi are originea in limba latina, unde “audire” inseamna a asculta si a transmite mai departe. Acest termen a fost popularizat pe continentul european in urma cu patru decenii de catre cabinetele anglo-saxone de expertiza contabila.

Dupa 1990 cuvantul “audit” a inceput sa fie introdus si in tara noastra din dorinta de a alinia reglementarile romanesti ale economiei de piata la reglementarile similare pe plan international si european. Au aparut astfel: auditul calitatii exercitat de expertii in domeniul asigurarii calitatii, formati de Centrul National de Finante, Consultanta si Management pentru Asigurarea Calitatii; auditul financiar-contabil; auditul situatiilor financiare, etc.

Auditul financiar consta in examinarea efectuata de un profesionist competent si independent(cenzor, expert contabil, contabil autorizat cu studii superioare sau auditor financiar) in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra:

• validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii(audit intern);

• imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de intreprindere (auditul statutar cerut de lege si exercitat de cenzori sau auditul contractual efectuat la cererea intreprinderii de catre experti contabili, contabili autorizati sau societati comerciale de expertiza contabila).

Auditul financiar-contabil consta in verificarea si certificarea conturilor anuale de catre un profesionist competent si independent, in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra realitatii datelor cuprinse in documentele anuale de sinteza(bilant contabil).

În conformitate cu prevederile directivei a 8-a Europene cu privire la profesia contabililor, am putea extinde campul de aplicare a auditului la:

a) controlul legal al conturilor anuale ale societatilor, cat si verificarea concordantei rapoartelor de gestiune cu conturile anuale in masura in care acest control si aceasta verificare sunt impuse de legislatie;

b) controlul legal al conturilor consolidate ale ansamblurilor de intreprinderi cat si verificarea concordantei rapoartelor de gestiune consolidate cu aceste conturi consolidate.

Practica a dovedit ca exista un conflict potential de interese intre cei ce culeg, prelucreaza si sintetizeaza informatiile contabile si utilizatorii acestor informatii. Utilizatorii de informatii contabile manifesta o lipsa de incredere in informatiile furnizate de contabilitate, deoarece producatorii de informatii contabile nu sunt, de regula independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile anuale de sinteza prezentate, fapt ce pune la indoiala impartialitatea si obiectivitatea aparatului financiar contabil din intreprinderi. Realitatea informatiilor cuprinse in conturile anuale este pusa la indoiala si datorita calitatilor moral-profesionale ale unor producatori de informatii contabile.

Ca urmare, intre activitatea producatorilor de informatii si utilizatorii de informatii este necesar sa se interpuna activitatea auditorilor(experti contabili, contabili autorizati cu studii superioare, societati de expertiza, cenzori, etc.) care au menirea de a restabili o incredere rezonabila intre producatorii si utilizatorii informatiilor contabile. Prin aceasta, auditul contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari de informatii contabile.

Utilizatorii de informatii financiar-contabile sunt:

a) utilizatori interni(conducerea intreprinderii);

b) utilizatori externi, cei cu care intreprinderea intra in contact(clienti, banci, furnizori, organe fiscale, investitori potentiali).

Odata cu cresterea volumului si complexitatii activitatilor contabile, sporeste si riscul de erori in prelucrarea datelor, erori care au implicatii negative asupra utilizatorilor de informatii.

Astfel, auditul are rolul de a asigura utilizatorii de informatii asupra:

a) respectarii principiilor contabile general acceptate si a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii;

b) reflectarii de catre contabilitate si a conturilor anuale a imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului , a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de catre intreprindere.

Auditul financiar-contabil este chemat sa exprime o opinie independenta asupra conturilor anuale sau asupra altor situatii si informatii menita sa apere in mod egal pe toti utilizatorii de informatii contabile.

Notiunea de imagine fidela este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilitatii.

Regularitatea presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la principiile contabile general admise; punctul 23 din Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii mentioneaza, de altfel, ca pentru a da o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile, care sunt:

a) principiul prudentei – prudenta presupune o apreciere rezonabila a faptelor in scopul evitarii riscului de a transfera in viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale intreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor respectiv, subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior;

b) principiul permanentei metodelor – care duce la continuarea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile;

c) principiul continuitatii activitatii – potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau reducere sensibila a activitatii;

d) principiul independentei exercitiului – care presupune delimitarea in timp a veniturilor si a cheltuielilor aferente activitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se referea;

e) principiul intangibilitatii bilantului de deschidere – a unui exercitiu care sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent;

f) principiul necompensarii – potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor contabile, in functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o aiba despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din intreprindere. Aceasta caracteristica a bunei credinte rezulta, de asemenea, din aceleasi prevederi ale Regulamentului privind aplicarea Legii contabilitatii punctul 23.

Auditorul va aprecia modalitatea de realizare a regularitatii contabilitatii, atat cu ocazia supravegherii gestiunii intreprinderii (aprecierea auditului intern si controlul conturilor) cat si cu prilejul examinarii conturilor anuale in vederea certificarii lor, urmand in mod deosebit respectarea de catre unitatea patrimoniala auditata a principiilor contabilitatii.

Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele criterii sunt respectate:

a) Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul de “operatie” cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate obligatiile si pasivele sale si, de maniera generala, orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatul financiar al intreprinderii respective;

b) Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin conturile anuale sa poata fi justificate si verificate;

c) Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in conturile anuale a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie:

1. sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; deci criteriul perioadei corecte;

2. sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare, deci criteriul corectei evaluari;

3. sa fie inregistrate in conturile corespunzatoare, conform planului contabil; deci criteriul corectei imputari;

4. sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa i se asigure o prezentare in conturile anuale conform cu regulile in vigoare; deci criteriul corectei prezentari in conturile anuale.

În final, rolul auditului consta in verificarea si certificarea conturilor anuale si asigurarea rezonabila a tuturor utilizatorilor de informatie contabila si financiara de realitatea faptelor cuprinse in aceste situatii.

1.1.2. OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL

Sistemul informational economic, datorita functiilor sale, constituie principala sursa de informare pentru auditul financiar-contabil si in acelasi timp reprezinta unul din obiectivele principale ale acestuia.

Indiferent de metode, mijloacele si tehnicile utilizate pentru prelucrarea datelor, auditul are sarcina sa urmareasca doua grupe de obiective:

a) realitatea, sinceritatea si integritatea informatiilor furnizate de catre evidenta economica;