Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE............4
Capitolul I CONSIDERATII INTRODUCTIVE....5
Capitolul II STATELE - Subiecte primordiale ale dreptului international......8
2.1. Conceptul de stat.............8
2.2. Suveranitatea de stat.........9
2.3. Egalitatea statelor...........13
2.4. Elemente constitutive ale statului........15
2.5. Diverse tipuri de state......17
Capitolul III NEUTRALITATEA.......19
3.1. Neutralitatea clasica........19
3.2. Neutralitatea permanenta..19
3.3. State neutre....21
3.4. Neutralitatea in epoca contemporana...22
3.5. Compatibilitatea intre statutul de neutralitate permanenta si
calitatea de membru O.N.U..............23
3.6. Politica de neutralitate activa............24
Capitolul IV RECUNOASTEREA STATELOR SI GUVERNELOR..........26
4.1. Consideratii generale......26
4.2. Recunoasterea statelor....29
4.3. Recunoasterea guvernelor33
4.4. Recunoasterea beligerantei si insurectiei............35
4.5. Formele recunoasterii statelor si guvernelor........35
4.6. Consecinte ale recunoasterii de noi state si guverne............. 37
Capitolul V SUCCESIUNEA STATELOR.........38
5.1. Consideratii introductive.38
5.2. Notiunea de succesiune in dreptul international.....39
5.3. Reguli aplicabile succesiunii statelor..40
5.4. Obiectul succesiunii......42
Capitolul VI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
INTERGUVERNAMENTALE.........49
6.1. Consideratii introductive.49
6.2. Definitie. Tipologie. Elemente constitutive..........51
6.3. Actul constitutiv............54
6.4. Membrii organizatiilor internationale..55
6.5. Reprezentarea statelor membre in organizatiile internationale...59
6.6. Structura internationala...60
6.7. Personalitatea juridica a organizatiilor internationale.............65
Capitolul VII ALTE ENTITATI ALE SOCIETATII INTERNATIONALE...68
7.1. Popoarele si miscarile de eliberare nationala.........68
7.2. Organizatiile internationale neguvernamentale......71
7.3. Societatile transnationale..71
7.4. Vaticanul......74
Capitolul VIII POZITIA INDIVIDULUI iN RAPORTURILE JURIDICE
INTERNATIONALE.....76
Concluzii si propuneri....79
Bibliografie...81

Alte date

?

INTRODUCERE

Ca urmare a schimbarii raportului de forta pe plan international in favoarea fortelor pacii, libertatii si progresului social al popoarelor, asistam la procesul de schimbare fundamentala a relatiilor internationale, pe baze noi, democratice.

Datorita acestor mutatii profunde care se petrec in relatiile internationale contemporane, si dreptul international public trece printr-un proces de innoire si dezvoltare. El trebuie adaptat noilor realitati ale vietii internationale prin imbunatatirea continutului normelor sale si adoptarea de noi norme si principii, astfel ca el sa devina un instrument eficace al statelor si popoarelor in realizarea unei noi ordini economice si politice internationale, sa contribuie la consolidarea pacii, si securitatii internationale. Dreptul international a aparut si s-a dezvoltat din nevoia formularii unui cadru ordonat pentru relatiile interstatale. Evolutia sa, pornind de la elemente normative disparate si de natura strict bilaterala, inca din perioada antichitatii s-a caracterizat printr-o dinamica exponentiala, o reflectare evidenta a cresterii interdependentelor internationale pe care este chemat sa le guverneze.

În ce masura poate dreptul international contemporan sa tina pasul, cu evolutia extrem de rapida a relatiilor internationale, cum va evolua ordinea normativa internationala in urmatoarele decenii, care sunt modalitatile de conectare si armonizare intre politica externa a statelor si dreptul international, iata numai cateva probleme de natura epistemologica la care vor trebui sa reflecteze specialistii in probleme internationale la sfarsitul acestui mileniu.

Capitolul 1

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Problema de a sti cine este subiect de drept international este de deplina actualitate si are un caracter controversat pe plan doctrinar. [1 HARSZTI,G.,Du probleme de la personalite internationale, Annales Universitatis Scientiorum Budapestines de Rolando Fostov Nominatae, Sectio Juridica, Tomus II, 1960, pg.8]

În doctrina occidentala, unii autori cauta sa largeasca sfera subiectelor de drept international public, in special, prin introducerea persoanei fizice ca subiect al acestui drept. [2 SELLE .G.,Droit international public, pg.17; KELSEN, H.,op.cit.pg.114-115, Rousseau, Ch.,Droi international public, Paris, 1953, pg.215, TDG,Bucuresti, Editura Didactica, 1966, pg.368]Teoriile care afirma ca si persoana fizica este subiect al dreptului international public submineaza principiul suveranitatii statelor si incearca sa legalizeze amestecul in treburile interne ale statului in numele apararii drepturilor omului.

În elucidarea notiunii de subiect de drept international este necesar sa se porneasca de la definitia data in teoria generala a statului si dreptului. Este gresita teza, dupa care, datorita particularitatilor dreptului international public, in aceasta ramura de drept nu s-ar putea aplica categoriile juridice generale.

Conform teoriei generale a dreptului, prin subiect de drept se inteleg participantii la raporturile juridice care au calitatea de a fi titulari de drepturi si obligatii. [3 DEMETER ,I., CETERCHI, I., Introducere in studiul dreptului, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1962, pg.177]

Notiunea de subiect de drept este comuna oricarei ordini juridice, fie ea interna ori internationala. Ea desemneaza entitatile, care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de normele specifice respectivei ordini juridice si de a fi deci titulare de drepturi si obligatii in cadrul acesteia. În dreptul intern subiectele se impart in doua mari categorii: persoane fizice si persoane juridice. Pentru identificarea unui subiect de drept international este necesar sa se constate daca acesta poseda personalitate juridica in cadrul ordinii juridice internationale, daca are deci capacitatea juridica de a actiona pe plan international. [4 DOSCOVICI, N., Drept international public, Bucuresti, 1947, pg.418] Subiectul de drept international a mai fost identificat ca:

a) titularul de drepturi si obligatii pe planul dreptului international;

b) titularul dreptului de a intenta o actiune la un tribunal international;

c) titularul unor interese in privinta carora exista prevederi in dreptul international. [5 HARKE, J.G., Introduction to International Law, London, 1989, pg.54] Asadar in dreptul international sunt considerate subiecte ale acestuia acele entitati care participa , pe de-o parte, la elaborarea normelor de drept international si, pe de alta parte, la desfasurarea raporturilor juridice guvernate de aceste norme, dobandind astfel nemijlocit drepturi si asumandu-si obligatii in cadrul ordinii juridice internationale:

1. Statele – subiecte directe si cu capacitate deplina, care au aptitudinea de a fi parte in orice raport juridic international, de a crea si apara normele acestui drept. Sunt subiecte originare ale dreptului international public. Pana in deceniile IV-V ale acestui secol, erau considerate si singurele subiecte ale dreptului international. Ele reprezinta principalul subiect al dreptului international public. [6 TOKACS, L. Cu privire la raporturile juridce ale organizatiilor internationale guvernamentale, Revista romana de drept, nr. 2/1968, pg.59]

2. Organizatiile internationale interguvernamentale care sunt considerate subiecte derivate si cu o capacitate limitata, care participa la anumite raporturi guvernamentale. Ele iau nastere prin acordul de vointa al statelor ce dobandesc, dupa acest moment, o personalitate juridica proprie distincta de aceea a statelor care le-au constituit.

În doctrina mai recenta se inregistreaza o evolutie mai sensibila in formarea recunoasterii unei anumite personalitati juridice internationale individului, ca persoana fizica, caruia nu numai ca ii sunt recunoscute anumite libertati si drepturi fundamentale specifice, dar i s-a creat posibilitatea de a reclama incalcarea lor in fata unor instante internationale cu caracter administrativ sau chiar jurisdictional. Desi perspectiva consolidarii acestei evolutii pare favorabila in acest moment, nu se poate vorbi inca de recunoasterea generala a calitatii de subiect de drept international. [7 DUNPEY, P.M., Droit international public, Paris, 1992, pg.19-20]

În afara persoanelor fizice, in doctrina actuala, diverse opinii sustin diversificarea entitatilor ce ar urma sa fie incluse in ordinea juridica internationala, ca subiecte distincte, alaturi de state si organizatiile internationale interguvernamentale. Este adevarat ca miscarile de eliberare nationala, in anumite conditii, isi pot asuma anumite obligatii internationale sau li se pot recunoaste anumite drepturi in baza principiului autodeterminarii, ca intreprinderile multinationale sunt destinatare ale unor anumite obligatii, atunci cand actioneaza pe teritoriul altor state, altul decat statul de origine si ca organizatiile neguvernamentale pot intreprinde actiuni proprii in calitatea lor de agenti ai societatii internationale. [8 BESTELIU, RALUCA MIGA, Drept international public, Bucuresti. Editura All Educational, 1997, pg.83] Dar nici una din aceste entitati nu dispun de o reala capacitate juridica, care in cazul statelor se bazeaza, dupa cum vom vedea, pe suveranitatea de care ele se bucura, iar cel al organizatiilor interguvernamentale, pe forta juridica conferita prin statute de catre statele membre, in virtutea suveranitatii lor.

De asemenea, se admite ca in anumite limite, si Vaticanul are calitatea de subiect de drept international. Subiectul de drept international este in fond o entitate care participa la raporturi juridice reglementate nemijlocit de dreptul international.

Capitolul 2

STATELE - SUBIECTE PRIMORDIALE ALE DREPTULUI

INTERNATIONAL

2.1. CONCEPTUL DE STAT

Între subiectele de drept international, statele au un loc preponderent, fiind calificate ca subiecte principale [9 STARKE, J.G., op.cit. pg.95] in raport cu alte entitati nestatale considerate in categoria subiectelor de drept international. Statele au mai fost calificate drept subiecte universale [10 DASCOVICI, N., op.cit, pg. 415, 420; GEAM?NU, G. Drept international public vol. I, 1980, pg. 327], in sensul ca isi exercita drepturi si isi asuma obligatii in orice domeniu al relatiilor internationale, precum si ca subiecte tipice si primordiale de drept international. [11 BROWNLIE, J. Principles of International Law, vol.IV, 1990, pg. 59]

Conceptul de stat este comun tuturor ramurilor de drept. Deci pentru a fi socotit ca atare, statul trebuie sa intruneasca urmatoarele elemente: teritoriu, populatie si guvern. Poate si de aceea exista o unitate conceptuala in definirea statului la o colectivitate umana, instalata permanent pe un anumit teritoriu si avand o structura de organe ale puterii care se bucura de suveranitate. Ca o colectivitate organizata si independenta situata pe un anumit spatiu, statul are calitatea de subiect de drept atat in raport cu ordinea interna cat si cu cea internationala. Ceea ce ii confera aceasta dubla calitate este caracterul suveran al puterii sale. În baza acestei puteri, statul are dreptul de a conduce societatea in interior si de a stabili raporturi cu alte state, in exterior. Daca latura interna a suveranitatii statului priveste puterea sa de comanda in interior, concretizata in elaborarea unor norme cu caracter general si in urmarirea aplicarii acestora in practica sociala, realizarea ordinii de drept, latura externa priveste comportamentul statului, in societatea internationala, in raporturile sale cu celelalte state. [12 POPA, V.N., Teoria generala a dreptului, Bucuresti, pg. 62-63] Suveranitatea asigura astfel baza politica si juridica a calitatii statului de subiect de drept international si determina aria de manifestare a acestei calitati. Sub aspectul populatiei, aceasta trebuie sa fie formata dintr-o colectivitate permanenta si organizata, relativ numeroasa, iar teritoriul apare ca un element absolut indispensabil pentru existenta statului, el reprezentand cadrul spatial de asezare al colectivitatii umane. Cat priveste guvernul, acesta constituie elementul menit a asigura integritatea teritoriala si politica a statelor.

Cea mai completa definitie a notiunii de stat a fost data de Tratatul de la Montevideo, din 1993, dintre S.U.A. si statele latino-americane cu privire la drepturile si obligatiile statelor. Potrivit articolului prim al acestui tratat: Statul este un subiect de drept international care poseda urmatoarele caracteristici:

a) populatie;

b) un teritoriu;

c) un guvern;

d) capacitatea de a intra in relatii cu alte state.